Recunosc, m-au surprins! Nu m-am asteptat ca Avatar sa rateze marele premiu! Eram obisnuita ca Academia sa premieze filme de mare anvergura, cu incasari uriase, cu boomuri de vinzare! Nu aveam nicio indoiala de data asta. Dar, ca de obicei, Academia Americana de Film are grija ca evenimentul cel mai mare de Planeta sa nu ramina cumva efect si socuri:).,Asa ca a fost premiat Hurt Locker, in regia unei doamne care a spart gheata premiilor, fiind prima careia i se decerneaza statueta, si, care, culmea a concurat cu fostul sot, James Cameron.: Kathryn Bigelow! Bravo ei. Sa-ti invingi propriul sot la Oscar nu e chiar cel mai simplu lucru dintr o viata:)

Ma simt ca si cum o parte din mine ar fi parasit ecranul o data cu ei… Scriu despre acesti oameni de 7 ani si jumatate. Pe unii ii cunosc chiar de mai mult… Le stiu vietile, probleme, le-am cunoscut spaimele si frustrarile, dar si imensele lor succese! Au fost niste oameni vigurosi (mai sunt inca! fireste), au “rupt” ecranul, au transmis, au smuls lacrimi sau hohote de ris… Iertati-ma, dar nu ma pot obisnui cu aceasta schimbare de generatie despre care se tot vorbeste! La naiba! Cu cine au fost inlocuiti? Ce generatie spectaculoasa vine? Ce ii mina pe ei in lupta? Poate ca vor ceva, dar nu mi-e clar ce. Nu vor insa, in mod sigur sa fie vedete… Eu nu inteleg. Apar la tv, la evenimente, se lasa fotografiati, sunt in centrul unei atentii confectionate… Cu toate aste nu vor sa fie vedete… E o diferenta mare intre ce se intimpla azi pe tv fata de ce s-a intimplat pe vremea “generatiei vechi”…. Imi spunea cineva ca piata a decis ce vrea sa vada. Eu ma indoiesc: nu cred ca stimatul telespectator a scris la tv cerind sa vada “asistente”. Pentru ca asta traim: epoca asistentelor. Nu mai sunt vedete, sunt asistente.

Stirea ca Ilie si Amalia divorteaza, nu ma suprinde. A ajuns sa ma impresioneze doar atunci cand cuplurile mondene au casnicii pana la moarte… Divortul a devenit atat de frecvent azi, incat atunci cand auzi despre el, ridici din umeri si-ti vezi de treaba… Nu ma surprinde, spun, pentru ca anul trecut, fiind in Franta la invitatia Moet Chandon in Eperney, i-am asteptat pe cei doi sa apara la cina festiva.

Read the rest of this entry »

Din nou! Va prezenta pe 9 martie o noua colectie la Saptamina Modei. Vom fi acolo si va vom prezenta imagini cu mindrie, pentru ca este singurul creator roman, dupa stiinta mea, care participa la un asemenea eveniment… Si, mai mult, se intimpla in aceeasi zi cu prezentarea Chanel. Bravo ei!

Eu cred ca am ceva in comun cu Mama Omida:)) ( glumesc desigur)! Dar pe undeva am si dreptate pentru ca imi aduc aminte de ziua in care am intalnit-o pe Adelina (zi Chivu). Am avut certitudinea ca ea va fi sotia lui Cristi (si am avut dreptate, era chiar inainte ca fotbalistul s-o ceara de sotie). De ce am avut un asemenea gand? Simplu: pentru ca seamana, au ceva comun, un aer, o privire, un semn…

Cand mi-a spus Mihaela ca este iubita lu Dani si eu, ca noi toti, am mormait ceva intre surpriza si  zambet. Dar la mine a durat putin pentru ca iata, mi s-au activat seismografele de stare si am decis:)): Sunt facuti unul pentru celalalt, acesta este Barbatul Mihaelei… De ce? Priviti-le ochii, zambetul, stilul… Nu va dati seama? Sunt ment to be… Azi citesc ca au fost impreuna in vacanta… Nu ma mira si sa nu va mire daca vor fi impreuna mult timp de acum incolo. E o relatie al carei inamic serios nu este presa, sau parerea altora. Este doar distanta. Desi… ceva imi spune ca aceasta va fi poate mai mult prietenul decat dusmanul iubirii lor. Si poate ca mai stiu si alte lucruri, dar nu vreau sa vi le spun:))

….Si scriu azi ca sa-i spun ca suntem alaturi de ea… Si-a pierdut sotul. Acum o luna a murit mama acestuia… La Gabi acasa a batut la usa tragedia. Si nu este usor, la o virsta tinara, sa pierzi oamenii pe care ii iubesti. Si nu este usor sa apari la tv si sa-ti faci treaba impecabil, pastrind discretia asupra vietii tale si a tragediei din ea. Suntem alaturi de Gabi si ii trimitem un gind de sustinere, o vorba buna si calda si o mina de prieten…

Am fost aseara la teledonul organizat de Realitatea TV a carui gazda a fost Mihai Tatulici. Am avut surpriza sa constat ca telefoanele au sunat fara oprire, oamenii au donat 2, 5 sau 10 Euro. Am avut si donatii de 50 E, dar m-a impresionat o doamna care a sunat din Londra pentru a dona 100 E si careia i-am spus numarul contului unde s-o faca. Nu vea prea multi bani, o ducea greu, dar a vrut sa faca acest gest. M-am simtit …nu stiu cum sa spun … importanta pentru o secunda, gindindu-ma ca banii aceia ajung la un copil, chiar daca era o suma infima pentru nevoile lui… In total insa, suma strinsa a fost mare (peste 280 000 de euro) si inca se mai pot face donatii. Data limita este 23 februarie.

La multi ani, la multe emisiuni, filme, proiecte, muzici, albume… La multi ani buni si cu aplauze. Cu mai putine scandaluri si posete in cap, cu mai putine mizerii scoase de sub pres, cu mai putine barfe si mai multa munca… Suna un pic comunist? Poate, dar e ok. A facut si comunismul ala ceva, pentru ca daca vreti sa vorbim despre cate vedete adevarate erau atunci, nu mai terminam. Deci: La Multi Ani! Ma repet, da, stiu, dar doresc mai mult decat oricand, anul aceasta, CALITATE!

Dragii mei cititori! 

Vreau sa va marturisesc ceva: il astept pe Lucian Mindruta in fiecare luna cu textul lui despre femeile cu care se intalneste… Stiti despre ce vorbesc, daca nu, deschideti home page-ul si veti realiza care e treaba…. In fine. Azi m-am hotarat sa-l dau in fapt: intarzie in fiecare luna! Imi da textul cu 2 ore inainte de predarea la tipografie!:) Tensiunea creste, ultimul text care vine este al lui Lucian si spunem de fiecare data: gata! e ultimul! Nu mai avem putere sa mai asteptam si luna viitoare… Dar… Cand vine in sfirsit textul, il citim ca niste fane blege, ne inmuiem toate si ne zambim cu candoare. Iar a fost genial. Iar a fost maestru! Fir-ar sa fie. Azi insa m-am hotarit sa-i scriu un mail in care sa-i atrag atentia in stilul textelor sale care se termina intotdeauna cu “de ce imi place” si “de ce nu imi place” o vedeta

Iata mai jos corespondenta noastra de azi care mi s-a parut atat de haioasa incat m-am hotarit s-o fac publica. E de citit, ca si de data asta a fost iertat si pupat pe crestet:)

I-am scris: 

De ce ne place Lucian 

Pentru ca nu gasesti pe toate drumurile o vedeta care sa-ti scrie, pe bani putini, texte minunate.

Pentru ca e safe, casnicia lui fiind din beton armat, otel aliat si fibra de carbon.

Pentru ca da impresia ca nu-i place nimeni, desi in mod sigur are si el, preferintele lui.

Pentru ca stie cand sa fie barbat si ce inseamna sa fii femeie.

De ce nu ne place deloc 

Pentru ca tipografia s-a saturat de numele lui invocat la fiecare intarziere si nu cred ca a castigat telespectatori din rindul celor de la Infopress.

Pentru ca il rogi prea mult sa-ti dea textul si juri ca e ultima oara cand o faci. Iar cand citesti ce-ti da, il ierti inca o data si tot asa in fiecare luna.  

Pentru ca se vede cel putin o data pe luna cu o femeie celebra si asta e cam mult pentru unul “dat” déjà.

Pentru ca scrie mai bine decat oricine din redactie si asta e de neiertat.

Si Lucian mi-a raspuns imediat:  

De ce imi place sa scriu la Viva 

 Pentru ca e o revista care apare cu aceeasi frecventa cu care ma tund. Deci, nu trebuie s-o cumpar! 

Pentru ca pe coperta sunt mereu divele alea pe care nu le pot suporta si vreau sa le pun in inferioritate cu scrisul meu minunat (vezi mai jos afirmatia demonstrata din doua surse). 

Pentru ca nu stiu alte adrese de mail la care sa trimit cele mai cheesy texte pe care le pot inmuia lunar in grasimea cuvintelor (ha!).

 Pentru ca m-a rugat Stanciuleasca. 

Pentru ca m-a somat Stanciuleasca sa-mi placa, fir-ar al dracului de viata!.  

De ce nu imi place sa scriu la Viva. 

Pentru ca am ajuns cu fraza la 0,5 eurocenti, iar curentul la laptop e mai scump. 

Pentru ca inteleg ca exista o anumita frecventa (nu stiu care, inca) cu care trebuie sa apara. Si nu-mi place ca nu pot sa controlez asta complet!

Pentru ca are o caricatura veche cu mine, de pe vremea cand eram gras. 

Pentru ca are poze cu mine si cu niste doamne, iar sotia e consolata lunar de asistentele medicale. “Sa stiti doamna doctor, domnul are o multime de alte calitati, e pacat sa va suparati, si nici nu cred ca e ceva intre ei, uite, ca nu se uita chiar la ea!”   

Si, in final, nu imi place sa scriu la Viva pentru ca….  scriu de doi ani si tot nu sunt celebru! Ce naiba, asa mi-ati promis!       

As putea incepe asa: l-am cunoscut pe Gheorghe Dinica… Dar cine nu l-a cunoscut? Il stie toata lumea de orice varsta. Am crescut cu el, vocea lui ne-a urmarit, ne-a facut sa radem, s-a transformat chiar in profil sonor al telefonului mobil….. “Dom’ Semaca, sunt eu, Lascarica. Nu v-am tradat…”

Dar am avut privilegiul sa fiu alaturi de Maestru si sotia sa, Gabi, la cateva petreceri date de Liza Panait, buna prietena a cuplului.  Si l-am ascultat pe domnul Dinica cantand, glumind, spunandu-i la un moment dat, dupa un sprit rece, lui Nelu Ploiesteanu, cu un zambet in privire: offf, nu mai scap de tine niciodata!

La petrecere era si Cristi Minculescu. Il sorbea din priviri pe Gheorghe Dinica. Si, nu voi uita niciodata asta… dupa ce seara s-a incins si am intrat in noapte plini de voie buna, dupa un cantec si un banc, dupa un pahar si-un ras, Cristi s-a aplecat si i-a sarutat mana lui Dinica. Si Maestrul l-a privit cald, si l-a mingaiat pe cap. Acestea sunt momentele pe care nu le voi uita niciodata.

Vladimir Gaitan are dreptate: cred ca Dumnezeu vrea sa-si faca trupa de teatru in ceruri.