De cand a inceput povestea cu leul nou, leul vechi si renuntarea la cele 4 zerouri buclucase, in cultura urbana (evit din anumite considerente sa o mentionez si pe cea populara… poate peste cativa ani) s-a incetatenit un nou concept: RON-ul. Aflat initial in relatie cu ROL-ul, acesta s-a descotorosit de corespondentul sau si a ramas singur in terminologia baneasca actuala. Urmand aceasta traiectorie genocida, RON-ul pare sa fi scapata complet de concurenta, LEUL fiind cea mai noua victima a sa. Asa se face ca cei mai multi dintre romani au uitat parca de moneda nationala adevarata a Romaniei, respectiv leul, cu toate ca atunci cand spunem ca obiectul X costa 1500 de lei… sigur ca toata lumea isi da seama ca e vorba de “lei noi” sau RON. Cele 4 zerouri la care s-a renuntat sunt suficiente pentru a face diferenta. Plus ca acum “leul vechi” nici nu mai exista. Traiasca leul!
PS – Si atunci de ce in multe locuri preturile sunt inca exprimate in RON???
Piesa celor de la Ozone a fost preluata de Riahnna. Este extraordinar, desi parca, pe undeva, nu ne mira atat de mult. Ne-am obisnuit sa auzim aceasta piesa (ale carei versuri inca nu-mi sunt prea clare) in cele mai ciudate si mai surprinzatoare locuri de pe Pamant. O canta japonezii, thailandezii, americanii, toti europenii… Si, cu toate astea, am avut un adevarat soc atunci cand am auzit-o chiar si la capatul lumii…
Am fost de curand in Republica Centrafricana, un loc frumos, exotic, dar unde saracia si boala ating cote halucinante. Este numita “tara bolilor necunoscute” si “cea mai uitata situatie de urgenta in lume”. Capitala, Bangui, are aproximativ 500 000 de locuitori, case care cu greu arata a spatii de locuit, piete pline de carne de maimuta afumata, drumuri infundate, mizerie si saracie. Electricitatea si apa potabila sunt un lux. Desi tara este bogata in diamante, uraniu, si lemn de tec, venitul pe cap de locuitor este sub un dolar, iar speranta de viata este de 43 de ani la barbati si 40 la femei. Viata de zi e dramatica, iar cea de noapte anemica. Cu toate acestea exista cateva cluburi cu alura de camin cultural amenajat intr-un fost CAP, unde se distreaza soldatii francezi si tinerii localnici. In topul preferintelor: “Thriller”, “Like a Virgin” si… “Dragostea din tei”! Acesta mi s-a parut realul succes al hitului. S-o auzi in America nu este surprinzator, chiar cantata de Rihanna, dar s-o dansezi in Bangui, mi se pare halucinant. Si, culmea, lumea stia si versurile(!) ramase o enigma in primul rand pentru noi, vorbitorii de romana, care nu putem intelege de ce Picasso, de altfel un voinic, da un bip pentru a nu cere nimic.
Va spuneam ca am trait o experienta cutremuratoare: am vazut durerea in Africa, am putut s-o simt si s-o pling, dar am avut si marea bucurie sa particip la alinarea ei prin campania de vaccinare antitetanos inceputa acolo… P&G si Unicef si-au propus sa eradicheze acest flagel din tarile care sunt victimele lui (va anuntam ieri ca la 3 minute moare un copil din cauza tetanosului).
Campania Pampers se numeste un “Un pachet=Un vaccin” si incepe azi in Romania. Banii care se vor stringe in urma ei vor fi folositi pentru achizionarea vaccinurilor antitetanos. Campania are anvergura mondiala si teluri uriase: achizionarea pina in 2012 a 200 de milioane de vaccinuri care vor face sa dispara teribila boala din peste 20 de tari ale lumii a treia.
Andreea Marin Banica, Ambasadorul Bunavointei UNICEF a sustinut aceasta campanie alaturi de Ambasadorii UNICEF din alte 5 tari balcanice: Bulgaria, Bosnia, Serbia, Macedonia, Albania.
Am calatorit impreuna in Bangui (capitala Republicii Centrafricane) in Boda si Bossangoa, doua localitati uitate de Dumnezeu in jungla. Acolo s-au facut primele vaccinuri si noi, primele fotografii. Impresionant dupa cum vedeti din imaginile postate. Am publicat aici si imagini care ies din lumea glam a revistei VIVA si a celebritatilor ei, doar pentru a vedea pe unde am umblat si pe unde am stat alaturi de Andreea, care s-a dovedit a fi un adevarat Ambasador UNICEF. Impreuna cu Calin Vrabie ea a realizat un film pe care il vom avea si aici, pe site, indata ce va fi gata, a facut fotografii in care a surprins lumea de acolo, asa cum este ea: plina de durere, de saracie, dar si de speranta si culoare.
A imbratisat copii, le-a adus alinare, asa dupa cum am facut noi toti cei aflati acolo, cuprinsi de un sentiment de puternica solidaritate, recunoscatori fiind, dintr-o data, pentru tot ce aveam acasa, pentru sanatatea noastra, pentru familiile si copiii nostri sanatosi.
Am simtit Africa pe pielea noastra 5 zile. Clement Adjolohoun, Seful Securitatii Uncef, cel care ne-a insotit, ne-a spus la inceputul excursiei: “bine ati venit in cea mai uitata situatie de urgenta din lume- dupa cum este denumita Republica Centrafricana. Aici copii mor de subnutritie si de boli cu cea mai mare frecventa de pe glob.” Ne-a invitat sa-i vedem pe loocalnici, sa dormim in (aproape) aceleasi conditii, sa intelegem modul lor de viata si sa facem apoi ceva pentru ei. Ce putem face mai bine decit povestind, aratind lumii care le sunt problemele?
Cristina Stanciulescu (Redactor sef Viva!) si Salma Hayek, imaginea campaniei Pampers
Indata dupa ce am parasit Africa, am participat la Conferinta de Presa Internationala UNICEF si P&G de la Geneva unde Salma Hayek, imaginea acestei campanii a recunoscut ca vizita ei in Sierra Leone (o alta tara lovita de tetanos) i-a schimbat viata. Abia se intorsese de acolo si era marcata de durerea mamelor care isi pierdeau copii nefiresc de repede. Mama la rindul ei, a transmis tuturor mamelor din lume semnalul ca e timpul sa se uneasca pentru a ajuta, pentru a a darui.
Am intrebat-o: “cum crezi ca poate fi sensibilizata o femeie din Balcani, de exemplu, in legatura cu copii din Africa, mai ales ca si ele se confrunta cu propriile lor probleme?” Salma mi-a raspuns: ” Orice femeie poate fi sensibilizata cind e vorba de copii. Si… sa-ti spun ceva: cind am facut odata o campanie in Mexic pentru stringere de fonduri pentru ajutorarea sinistratilor in urma unei inundatii, am avut surpriza sa constat ca banii nu au venit de la cei bogati, ci, banut cu banut, de la cei care nu aveau posibilitati. Oamenii simpli, oamenii obisnuiti sunt cei care sar primii pentru ca ei inteleg cel mai repede ce inseamna nevoia, ce inseamna suferinta. In acest fel cred ca pot fi sensibilizate si romancele, si bulgaroaicele si bosniacele sau albanezele”-a continuat ea, adresindu-se intregului nostru grup.
Veti citi mai multe despre aceasta experienta traita alaturi de Andreea Marin Banica si de celelalte ambasadoare UNICEF din regiunea Balcanilor, in numarul din noiembrie al revistei VIVA si in cel de decembrie al revistei ELLE.
De ce ar fi Africa o durere personala? Am fost de curind, la invitatia P&G si UNICEF, in Republica Centrafricana, numita “cea mai uitata situatie de urgenta din lume”. Acolo, o data la 3 minute, tetanosul rapune un nou nascut. Sunt mama. Am vazut copii asa cum nu mi-am imaginat ca pot fi copiii: subnutriti si bolnavi. Desigur, am urmarit, ca mai toata lumea, documentarele din lumea a 3-a, am citit articole despre suferinta de acolo, dar, la fata locului, situatia se schimba. Simti pe pielea ta durerea, te lovesc in mezul inimii conditiile infioratoare de trai… Si nu poti ramine indifirent. Pur si simplu nu poti. Ajunge, deci, ca suferinta lor sa fie si a ta.
Trebuie sa va spun ca nu am vazut oamnei in virsta. Si am intrebat unde sunt. Nu sunt, mi s-a raspuns. Speranta de viata este de 43 de ani la barbati si 40 de ani la femeie.
Mortalitatea infantila ( la copii intre 0-6 luni) este de 160 de cazuri la mia de nasteri.
Voi posta miine fotografii de acolo. Dar nu veti vedea numai saracie si mizerie, ci si modul lor de a se distra. Sfideaza moartea si boala, dansind pe ritmuri dulci, unduitoare, dindu-ti senzatia ca fericirea este o stare posibil de atins oriunde, in orice lume, in orice conditii…
