Ileana Badiu – Despre viaţa la 40 de ani

După ce și-a consumat rebeliunea în adolescență, Ileana Badiu a ajuns să trăiască la maturitate asumat și frumos. Ne-a povestit de toate, de la cum își crește ea copilul, la cum depășește cu eleganță semnele trecerii timpului și cum e sexul la 40 de ani.

 

Beatrice Larson semnează un portret adorabil al tău din adolescență pe si­te-ul super40. Cine e ea?

Dacă nu ar fi fost Beatrice, probabil că eu n-aș fi fost cine sunt acum. A intrat în viața mea în momentul în care mama m-a târât la ea, într-o ultimă tentativă de a-mi găsi un meditator. Pentru că primul lucru pe care îl încercam era să îi fac pe profesori să cedeze. Și cedau destul de repede, până la Beatrice care a știut cum să mă abordeze. Ea a devenit mentorul meu, persoana care m-a iubit cât se poate de necondiționat pentru un om străin fa­miliei ei și ulterior mi-a devenit prietenă foarte bună. Avea casa gard în gard cu Liceul German unde învățam eu și, de fiecare dată când chiuleam – chiuleam ca să chiulesc, nu că aveam ceva special de făcut –, ajungeam la ea, unde aveam voie să fumez fără să afle ai mei. Dar știa atât de bine să mă prostească, încât chiulitul se transforma în lecție. „De la ce ai chiu­lit?“ „De la română“. „Păi și ce vorbeați acolo?“. Așa am ajuns să stau și opt ore la ea la meditații, de credea mama că am fugit de acasă.

 

Chiar așa, ai fugit de acasă?

De nenumărate ori! Nu mă duceam ni­căieri. Fugeam de acasă ca să fug. Voiam ca părinții mei să se îngrijoreze, să își pună întrebări și să încerce să afle de ce am vrut să dispar. Înainte nu prea era mentalita­tea asta de acum de educare a copiilor în care ceea ce contează este ce simt ei și ce gândesc. Eu ca să învăț cum să mă port cu copilul meu m-am dus la un psiholog care face analiză tranzacțională și el m-a între­bat: „știi ce e iubirea?“ I-am dat o mie de definiții, după care mi-a zis că n-am cum să fiu o mamă bună pentru că nu știu ce e iu­birea. „Iubire egal înțelegere, acceptare“. Apariția lui Sasha în viața mea e una foarte specială, în sensul în care eu nu puteam să rămân însărcinată și, totuși, la o lună după ce m-am căsătorit, am rămas gravidă. Dar cu ocazia acestei minuni mi s-a declanșat și o boală foarte rară care punea sarcina și pe mine în pericol. Când am constatat că acest copil s-a născut la termen, m-am relaxat enorm, gândind că a vrut așa de mult să trăiască, încât sigur nu se va sufoca cu suzeta sau mai știu eu ce.

 

V-ați gândit să mai faceți copii?

Da, chiar și Sasha se gândește foarte mult la asta. Din păcate, după el, am pierdut trei sarcini. I-am zis că Doamne Doam­ne, dacă vrea, o să ne dea o surioară și el mi-a spus că atunci când se roagă, cere și o surioară de fiecare dată. M-a întrebat eu cât m-am rugat pentru el. „Un an!“ „Oaa“, i s-a părut mult. Bine, eu m-am rugat toată viața pentru el!

 

Ți-a fost greu să crești copilul sin­gură, cu soțul în altă țară?

Da, a fost groaznic. Dar noi am trăit la distanță timp de 11 ani. Cu Cătălin m-am revăzut la întâlnirea de zece ani de la ab­solvirea licelui, când el tocmai termina fa­cultatea de medicină în Germania. Eram amândoi în divorț cu căsniciile noastre. Ne-am îndrăgostit și am început prin a nu ne gândi la viitor. Dar am constatat că nu putem trăi unul fără altul și ne-am consu­mat relația călătorind în fiecare weekend, timp de unsprezece ani, de patru ori pe lună. Tot ce câștigam se ducea pe biletele de avion. Pe urmă a apărut copilul și am hotărât să revină în România, după ce își termină parcursul medical.

 

Cum se manifestă acum rebela din tine?

Mi-am scos toată pârleala în intervalul 15-18 ani. În ziua în care am făcut 18 ani, am plecat de acasă. M-am mutat cu o prietenă într-un apartament, crezând că părinții mei vor veni după mine. Dar ei nu m-au mai căutat. Au deschis un cont în bancă, mi-au pus niște bani pentru hra­nă și pentru meditații. Atunci eu m-am speriat îngrozitor și a trebuit să mă matu­rizez forțat. Trebuia să mă administrez fi­nanciar, trebuia să mănânc, să gătesc și să mă ocup de școală. Am terminat Bacul a doua pe liceu, am intrat la facultate prin­tre primii. Atunci ai mei s-au relaxat și eu m-am maturizat atât de radical, încât am trecut în extrema cealaltă. Am devenit extrem de responsabilă. Ca să revin la în­trebarea ta, rebeliunea se mai manifestă, în sensul că sunt destul de sangvină și nu accept ușor regulile.

 

Cum ai decis să faci site-ul super40?

Vânzând strategii de comunicare pe Facebook clienților a trebuit să îmi fac cont pe care am început să scriu lucruri la care oamenii au reacționat incredibil. Una dintre postările care au făcut furori a fost după petrecerea VIVA! de acum doi ani, când am plecat teoretic la afterparty-ul de la Fumeto și practic ne-am oprit la McDonald´s. La trei noaptea am scris despre cât de bine e să îți asumi lucruri­le în viață și când m-am trezit dimineața, aveam o mie și ceva de like-uri. Cu Ana m-am împrietenit în prima tabără din li­ceu când am vrut să ne sinucidem din dra­goste și am vrut să ne omorâm ținându-ne de cap într-un râu, ea pe mine și eu pe ea. Până la urmă, am fumat o țigară și ne-am făcut prietene pe viață. Lucrăm de ani de zile împreună. Și pentru că amân­două am ajuns la pragul pe care ni-l ima­ginam infernal, acela de 40 de ani, și am constatat că e mult mai bine decât ne-am așteptat noi, totul s-a concretizat în acest proiect care crește viral și organic.

 

E un articol acolo care zice că sexul e mai bun la 40 de ani. Așa să fie, oare?

E mai alfel decât la 20 de ani, dar Slavă Domnului, e la fel de bun încă! Te mai dor articulațiile, entuziasmul e mai scăzut – dacă ai varianta de a te odihni sau a face sex, eu acum o prefer pe aia cu odihna mai degrabă! La 20 de ani, preocuparea era cum arăți, cum stă burta, cum stau mușchii, acum mă interesează mult mai mult felul în care mă simt eu.

 

Tot legat de publicul vostru, super 40, am văzut că porți un brand de haine dedicate special acestor femei.

Am două prietene care au brandul Lure, cu care am gândit această colecție prêt-à-porter, care conține haine special create pentru femei ca noi, la prețuri foarte acce­sibile. Ca mai toată lumea, am fluctuații de greutate. Vorbind cu prietenele mele, le-am spus că mi-ar plăcea să port ceva în care să arăt la fel, chiar dacă mă îngraș sau slăbesc câteva kilograme. Nu e o colecție sezonieră. Am vrut să o păstrăm în zona de minimalism clasic, să poată fi purtată atât de o femeie de 30 de ani, cât și de una de 50.

 

ALINA BĂISAN Foto: MARIUS BĂRĂGAN

Stilist: SILVIA CRISTESCU

Coafură: CAMELIA NEGREA

Machiaj: SARA ENACHE

Vestimentație: Parlor, Trends by Adina Buzatu, COS și garderoba personală

Fotografiile au fost realizate la Stejarii Country Club. Mulțumim pentru sprijin!