Anca Parghel ne-a asigurat ca multe dintre lucrurile pe care le-a dezvaluit in interviul ce urmeaza nu au mai fost spuse niciodata. Desi familia ii cere sa nu mai aminteasca de episoadele neplacute prin care a trecut, ea vrea ca lumea sa stie cine este Anca Parghel cu adevarat.

Poarta o rochie bej, scurta, cu bretele si paiete si sandale albe cu toc. Are parul strans la spate intr-un coc de balerina, este vesela si plina de disponibilitate. Privita astfel, Anca Parghel nu tradeaza nicio clipa incercarile la care a supus-o viata. A venit impreuna cu fiii ei, Ciprian si Tudor, care abia asteapta sa inceapa sedinta foto. Sunt obositi deoarece cu o noapte in urma au stat pana tarziu in studioul de inregistrari. Incep interviul cu Anca. Isi comanda un ceai si raspunde extrem de deschis la absolut orice intrebare.

Anca Parghel si fiii ei, Ciprian si Tudor

Ati povestit de multe ori ca pro-veniti dintr-o familie modesta. Privind evolutia dvs. e greu ca cineva sa creada una ca asta…
De fapt, modesta e mult spus. Practic nu aveam o familie. M-am nascut pe 16 septembrie 1957, in Bucovina, intr-o casuta pe munte, ceea ce poate parea idilic, insa primele lucruri pe care mi le amintesc sunt bataile pe care le indura mama, foamea, dormitul prin vecini, politia care venea acasa, un tata violent, geamuri sparte la casa.

In ce fel v-au influentat toate aceste lucruri ulterior?
Acum ma gandesc ca e bine ca n-am innebunit! Cand stiam ca vine tata, cand ii auzeam vocea, incepeam sa tremur. Am fost un copil terorizat, chinuit, dar foarte bun la scoala.

Un tata violent care a constientizat totusi importanta scolii…
Parintii mei erau oameni super destepti. Tata a facut Scoala de Ofiteri, iar mama era asistenta medicala. Doar ca diferenta de varsta dintre ei, tata – 25, mama – 35, le-a creat probleme. La inceput au trait o iubire pasionala, dar dupa ce am aparut eu, mama mi s-a dedicat total mie. Mama era romanca, tata pe jumatate „gitan“. Cand m-am nascut eu, el nu a inteles, era prea tanar. Era foarte zgarcit si un copil insemna cheltuiala multa. Mi-a spus ca i-am distrus viata cu aparitia mea. Parintii mei au fost oameni deosebiti, si spun „au fost“ pentru ca acum sunt la Dumnezeu. Din pacate, nu au avut sanse in viata. Mama putea sa faca muzica, avea o voce de aur. Dar a avut inca 6 surori, au fost crescute numai de mama pentru ca tatal le murise in razboi si a fost nevoita sa plece din Botosani, unde se nascuse, la Iasi sa castige bani ocupandu-se de casa unei familii de acolo. Noroc ca destinul a scos-o din mizerie ca sa pregateasca venirea mea.

Cum l-a cunoscut pe tatal dvs.?
Pe tata l-a cunoscut la Iasi, el s-a nascut intr-o comuna de langa Iasi. Mama lui, Ileana, era tiganca din Ciurea. Nu stiu daca tatal lui a fost tigan. Numai pe Ileana mi-o aduc aminte, despre care mama spunea ca statea in varful patului si critica absolut tot.

Dar parintii mamei?
Nu i-am cunoscut, nu stiu cine sunt. Costache, tatal mamei a murit in razboi si mama mamei, Elena, a murit intr-un accident stupid, o oiste de la car a lovit-o in san. Sunt lucruri urate, iar baietii mei spun mereu sa nu le mai povestesc. Dar de ce sa creada lumea ca m-am nascut in puf? Trebuie sa se vada ca Anca Parghel este un produs a ceea ce a fost inainte. Eu am vazut multe nenorociri pe care, copil fiind, nu le-am constientizat, ca altfel muream de mult.

Daca ti-a placut acest articol, urmareste Viva.ro pe FACEBOOK