Angela Gheorghiu -

Personalitatea sopranei Angela Gheorghiu este foarte puternica. Nu de putine ori si-a impus punctul de vedere cand a fost vorba de spectacole sau roluri, spunand „nu“ atunci cand lucrurile nu i-au convenit. De aceea, si nu numai, este apreciata si respectata.

Am vazut programul dvs. pana in 2010! Este uluitor! Concerte si opere in toate colturile lumii. Distante mari intre ele, dar ca timp, foarte scurte. Nu este foarte obositor pentru corp si pentru voce?
Asta fac de 15 ani! Nu ma gandesc la asta si nu pot privi inainte, ca ar fi intr-adevar obositor… De pilda, acum imi fac programul pana in 2014. Am vorbit cu cei de la Metropolitan si chiar i-am intrebat: cum putem vorbi pentru o perioada atat de indepartata? Mi s-a raspuns: „we must, we must“. Ok, am zis, atunci, hai sa vorbim… (rade)

Angela Gheorghiu

Am vazut in programul acesta ca veti canta din nou in „Traviata“, in „Boema“, in „Elixirul Dragostei“. Care este cea mai solicitanta dintre ele?
Nu stiu sa va spun. Nu-mi fac niciodata socoteala a celei mai grele vocale. Totdeauna, cand este vorba despre scena si spectacol, apare si efortul fizic. Greutatea resimtita a unui rol mai depinde si de incarcatura psihologica a personajului. Sunt multe roluri extrem de lungi si diferite, care presupun o paleta diferita de exprimare. Dar se poate intampla sa cant de exemplu „Boema“, pe care il fac de obicei foarte usor, dar sa fiu intr-un moment prost, sa fiu trista sau obosita, si se vede imediat, chiar daca de obicei rolul nu presupune un efort deosebit. Dar nu ma las coplesita niciodata de rolul de pe scena. Sunt pregatita si stiu ce vreau. Mia Barbu, profesoara mea, m-a invatat sa aleg, sa iau decizii in meseria mea si ma gandesc mereu la ea…

„Ce avem noi, Roberto si cu mine, nu poate fi clintit cu una cu doua. E iubire adevarata. Avem si noi starile noastre negative, dar de fiecare data ne luptam cu ele.

Ati cantat cu Sting intr-un spectacol in amintirea lui Pavarotti, in Iordania…
Da, acel spectacol a fost foarte obositor, pentru ca imediat dupa, am plecat cu avionul spre un alt concert. Sper sa nu mai fac nebunia asta niciodata in viata mea. Dar a fost o experienta extraordinara, pentru ca eu vorbisem sa cant ceva ce cantase Luciano si mi s-a spus ca e si Sting in program, care vrea foarte mult sa cante cu mine. Si atunci am incercat sa-mi aduc aminte un cantec de-al lui, dar mi s-a spus „nu, nu, el vrea sa cante opera cu tine!“. Asta m-a amuzat foarte tare, dar am zis: „hai sa incercam“. Si am cantat cu el duetul din „Don Giovanni“. A fost extraordinar. Dupa aceea, am cantat cu Bocelli. Nu mai cantasem cu Andrea si mi-am dat seama de curajul lui, de cata forta are nevoie sa cante in starea lui! Spectacolul a avut loc intr-o locatie neobisnuita, intre niste stanci luminate, cu scena acoperita de covoare… Publicul a fost invitat, a fost un concert pentru oameni politici, personalitati de toate felurile. A fost un concert cumva diferit, a fost…