Nicoleta Luciu – Bomba sexy devenită căpitan

Sunt aproape doi ani de când Nicoleta și familia ei au renunțat la București pentru o viață retrasă, dar benefică celor patru copii, în Miercu­rea Ciuc. Retrasă până să parcăm noi în fața casei lor și să răscolim nu doar casa în căutare de cadre, ci și trecutul, mariajul, geloziile, dietele.

 

Povestea începe să se deruleze cu câte­va ore bune înainte ca noi să ajungem la Miercurea Ciuc. De la 4 dimineața, Nicoleta nu mai are somn. Tripleții sunt foarte răciți și nimeni nu poa­te dormi. Acest ritual se întâmplă de circa șase nopți, de fapt. Mai târziu aveam să o compătimesc pe această temă, primind replica „dar ciobanul care stă și mulge singur 300 de oi oda­tă ce să mai zică?“ Peste alte două ore apucă să pozeze răsăritul de la feres­trele uriașe ale casei (fosta reședință de burlac a lui Zsolt, soțul Nicoletei, până sa-i dea Nicoleta planurile peste cap) și îmi trimite fotografia pe WhatsApp. Apoi își pregătește o mască de păr, deoarece cu o seară înainte, făcând aceeași încercare, constatase că s-a oprit apa în aproape tot orașul. Așa am găsit-o noi: cu un prosop înfășurat pe cap, în cea mai comodă ținută sport cu putință, făcându-ne semn să păstrăm liniștea: „Dacă tripleții nu dorm, nu mai reușim să facem niciun shooting, sora mea!“ Înțelesesem din conversațiile la telefon că nu am de-a face cu un om al protocolului. Există o anumită distanță, politicoasă, dar fermă, pe care oamenii cunoscuți o păstrează în raport cu ceilalți. Mai ales cu presa! Pentru Nicoleta această distanță nu există. Ca să nu mai pun la socoteală franchețea de care e ca­pabilă. La prima noastră conversație telefonică mi-a spus că semăn la voce cu Andreea Esca. La a doua, în loc să zică „alo“ mi-a răspuns cântând din Carla’s Dreams: „hop, eroina, hop hop, eroina…“

 

„SINCER, sunt tot mai îndrăgostită de el (n.r. Zsolt) și devin și din ce în ce mai GELOASĂ. Dacă am ieșit în oraș și mi se PARE mie că îl privește vreuna cumva, scot și eu «armele» la înaintare, nu DEGEABA le-am pus.“

 

BUCUREȘTI VERSUS MIERCUREA CIUC

În toamnă se fac doi ani de când s-a mutat la Miercurea Ciuc, pentru a le oferi celor patru copii o viață mai frumoasă și mai sănătoasă ca cea din București. Mă uit în jurul meu și rea­lizez brusc că totul e atât de liniștit în acest oraș, până și mașinile se mișcă în slow motion. Încă mă întreb cum s-a adaptat această femeie atât de ex­pansivă și de obișnuită să fie în centrul atenției într-un oraș mic ca Miercurea Ciuc. Am înțeles apoi că orașul s-a adaptat la ea: „Viața mea e la fel de agitată aici ca și în București. Bine, e agitată că o fac eu să fie așa. Sunt sin­gura din Miercurea Ciuc care claxo­nează. (râde) Aici poți să îi claxonezi, să le dai flashuri, să ieși din mașină, ei merg tot cu 20 la oră.“ În afară de o cafenea unde Nicoleta poate alege între 60 de sortimente de cafea, nu se poate spune că orașul oferă foarte mult divertisment. Când vor să se sim­tă bine în weekend, după ce culcă co­piii, Nicoleta și Zsolt dau o fugă până la Brașov, pentru o vizită la mall sau un film. „Timpul pe care îl petreci în București stând la un stop o oră noi îl petrecem în mașină, până la Brașov”, ne-a calculat Nicoleta. Orașul e mic, casa în care locuiesc ei este mare. Curtea este și mai mare. Din living ai o panoramă extraordinară asupra orașului. Și asupra celor două com­plexe rezidențiale recent construite de Zsolt, unde se va muta în viitorul apro­piat întreaga familie. Prin unirea a două penthouseuri au obținut locuința perfectă. Nu am mai auzit pe nimeni să se mute de la casă la apartament, cum nici nu am mai auzit vreo mamă să își atenționeze copiii fluierând la ei. Nici nu am mai văzut demult o casă atât de plină de viață, ce-i drept.

 

SUPE, NU ICRE DE MANCIURIA

La scurt timp după sosirea noastră, cele două bone alergau dintr-o parte în alta să schimbe copiii care, proaspăt treziți, abia așteptau să se joace. N-ai fi zis că sunt răciți. Zsolt Jr (7), băiețelul cel mare, încerca să nu se amestece în jocurile fraților săi mai mici, Kim, Karoli și Kevin (4). În schimb, ne-a în­trebat pentru cine am adus toată trusa aceea de machiaj. I-am spus că pentru mama lui și ne-a replicat uimit: „nu-s cam multe?“ Am înțeles eficiența flu­ieratului în momentul în care a deve­nit aproape imposibil să-mi pot con­tinua interviul. Tripleții țipau după mine „Ulana“ (în loc de Oana) și fă­ceau tot posibilul să mă ademenească cu jucăriile lor colorate. „Toată ziua urlu în casă“, îmi spune Nicoleta. „Eu așa mă descarc.“ (râde) „Dacă merge unul în picioare pe canapea eu țip de la bucătărie «jooos!» Sunt foarte auto­ritară, exagerată chiar. Nu ca să îmi știe de frică, dar anumite lucruri vreau să fie respectate. Să nu intre încălțați în casă, să se spele pe mâini imediat ce au venit de afară. Și stai liniștită, le repet asta de fiecare dată când intră în casă.“ Sportul (de la patinaj și schi până la fotbal) și limbile străine joacă un rol foarte important în viața copi­ilor, la fel ca și mesele sănătoase. În timp ce eu mă gândeam cât de costi­sitor trebuie să fie să ai patru copii, fie și doar punând la socoteală tonele de jucării împrăștiate peste tot, Nicoleta mi-a rezolvat dilema: „Eu pe ai mei i-am crescut foarte normal, sunt co­pii care mănâncă de toate, de obicei nu avem excese cu icre de Manciuria. Nu, tată, la noi se mănâncă ciorbă în fiecare zi, salate, asta e baza.“

NICOLETA Luciu (35) spune că abia de când a devenit mamă a început să trăiască cu adevărat și că, PARADOXAL, e mai simplu să ai patru copii decât unul SINGUR: „Cum e să faci o singură porție de piure, adică 150 de grame de mâncare? Să cureți CARTOFII, să îi fierbi…“

 

ETERNA CHESTIUNE A DIETELOR NEBUNEȘTI

Apropo de mâncare, mi-a explicat că viața cu patru copii e, de fapt, mai ușoară decât cea cu unul prin urmă­toarea metaforă: „Cum e să faci o sin­gură porție de piure, adică 150 de gra­me de mâncare? Să cureți cartofii, să îi fierbi.“ Nu știu pe seama cărui fapt să pun firea ei senină, necomplicată. Si­gur nu pe seama colagenului concen­trat pe care îl consumă în loc de mân­care. Pentru că Nicoleta poate găti pentru familia ei ardei umpluți, sarma­le sau musaka, dar ea nu se atinge de ele. Nu că ar fi vreo noutate dietele ei nebunești, dar trăiește cu impresia că a luat vreo 10 kg în greutate de când s-a mutat la Miercurea Ciuc: „Am

impresia că absolut tot ce mănânc se depune. Eu am prafurile mele, cu care îmi fac shake-uri.“ Nu este mulțumită nici de înălțime, consideră că 1.75 nu este suficient. Ar fi vrut 1.80, mo­ment în care m-am simțit exact ca un pitic de grădină, la cei 1.63 de metri ai mei. Totuși, ea este genul de feme­ie frumoasă care le face complimente femeilor din jurul ei, fără să încerce să intimideze: „Niciodată nu am căutat să ies în evidență. Când mergeam la un party, voiam doar să mă pierd în mulțime. Că de multe ori am ieșit în evidență asta e partea a doua, dar nu am căutat niciodată să fie eu, cum se spune la București, «miezul».“ (râde)

 

ȘI BOMBELE SEXY AU PROBLEME

A ieșit destul de mult în evidență acum câteva luni, când povestea schimbării implanturilor la o clinică din Turcia și trecerea de la un bust de 120 la unul de 100 (dimensiunea originală, de alt-fel) a fost intens mediatizată si detalia­tă, cu acordul ei. „De ce“, am între­bat-o, amintindu-mi imaginile de la TV. „Știi de ce? Poate alte fete nu au curaj să facă asta, poate de teamă. Dar de multe ori poți influența pozitiv anumite destine. Dacă avem silicoane, e bine să mergem să le schimbăm la timp, să facem mamografie, să trimi­tem probe la biopsie în momentul în care ne operăm a doua oară. În acele două săptămâni cât am așteptat rezul­tatul biopsiei, să vedem dacă e… sau nu e…, m-am obișnuit cu ideea că aș putea trăi și fără sâni.“ „Exista proba­bilitatea să primești o veste neplăcu­tă?“ „Exista, pentru că noi avem în neam foarte multe cazuri de femei bolnave de cancer la sân.“ Încă o dată, mi-a atras atenția seninătatea cu care vorbea despre astfel de lucruri. Același ton pe care ne povestise mai devreme despre placa ei de creponat părul: „Eu iau lucrurile ca atare. Îmi imaginam cum ar fi viața mea fără sâni și îmi pă­rea la fel de normală. Mă bucuram și eu, în sfârșit, de bluzițele acelea stil bărcuță pe care le ador și pe care nu le pot purta pentru că am sânii mari. Nu totul se rezumă la sâni, o femeie poate fi mega super sexy și cu cupa A.“ În timp ce vorbea privirea mi-a căzut pe trofeele de hochei ale soțului ei (aflu de la Nicoleta că Zsolt a fost în lotul național de hochei până la 15 ani, apoi, după 10 ani, împreună cu foștii colegi, și-a făcut o echipă cu care mer­ge în campionate). „Soțul este consul­tat când vine vorba de expunerea me­diatică?“, o întreb mai departe. „De obicei, îl previn. (râde) El îmi spune «faci cum crezi tu». I le spun pe repe­de înainte și apoi schimb subiectul. Au mai fost și reproșuri, îți dai seama. Eu mă arunc cu capul înainte.“

 

„În acele două săptămâni cât am așteptat rezultatul BIOPSIEI m-am obișnuit cu ideea că aș putea trăi și fără SÂNI. (…) Nu totul se rezumă la sâni, o femeie poate fi super mega SEXY și cu cupa A. “

GELOZIE ȘI ALTE POVEȘTI

Singurul moment în care am văzut cum o părăsesc curajul și energia a fost apariția în peisaj a unei albine fix când pregăteam cadrul de copertă. Însă soțul ei era lângă ea, tocmai ajunsese acasă și-și dorea să aibă o fotografie de familie, una doar pentru ei. După 11 ani de relație (Nicoleta și-a cunoscut soțul pe vremea când acesta avea o serie de cazinouri, iar ea a cântat în-tr-unul dintre ele) și patru de căsăto­rie, este încă îndrăgostită de Zsolt, fi­ind totodată una dintre puținele femei pe care le-am auzit recunoscându-și public gelozia: „Sincer, sunt tot mai îndrăgostită de el și pe măsură ce trece timpul devin și din ce în ce mai geloa­să. Dacă am ieșit în oraș și mi se pare mie că îl privește vreuna cumvaaa, scot și eu «armele» la înaintare, nu de­geaba le-am pus. (râde) E și el bărbat bine.“ Acum câțiva ani, când în pre­să au apărut imagini cu soțul ei ală­turi de altă femeie, Nicoleta a trebuit să ia o decizie. Pe care nu o regretă. Mai greu a fost pentru mine să îi pun aceste întrebări decât pentru ea să îmi răspundă: „E ca și cum n-ar fi fost.

 

Toate se rezolvă cu timpul, e foarte important să ai răbdare, ca lucrurile să se întâmple în favoarea ta. Trebuie să ai răbdarea să treci peste orgolii și peste primul impuls. Nu e chiar floa­re la ureche, dar, na, ne adaptăm. Să știi că singurul lucru pe care nu aș fi în stare să îl controlez e, ca în cazul oricărui muritor de rând, moartea. În rest, cad în picioare indiferent de situație.“ „Dar peste ce nu poți trece sub nicio formă?“ „Am copii, mă con­centrez pe ei și lucrurile se aranjează cu timpul, înțelegi? Nu am stat să îmi plâng de milă, să plâng «uite ce a fă­cut ăsta!» De obicei, acesta e primul impuls, să începi să strigi «ia uite cum s-a dus el cu strâmba aia, da’ ce nai­ba a văzut la ea?» Ce a văzut, ce nu a văzut, dacă nu mai e îndrăgostit de tine, ca să-ți faci tu ție un bine, îl lași să plece.“ Dar între ea și soțul ei dragos­tea și atracția există, adaugă Nicoleta: „Zsolt e și secui, nu stă să te răsfețe, nu îți face complimente toata ziua bună ziua. Unei femei trebuie să îi mai spui din când în când că arată bine. Dar na, sentimentele se simt din fapte.“

 

DRUMUL CĂTRE AMERICA

Nicoleta nu a reușit să învețe limba maghiară. Înțelege 80% din ceea ce aude, dar nu poate vorbi. Însă visul ei nu e să rămână la Miercurea Ciuc. Nici să se mute înapoi la București când vor crește copiii. „Planul meu e să mă mut în America, sora mea, ce să caut la București? Ce visez eu e să ajung la Hollywood, să fac niște roluri cu care să câștig niște Oscaruri. (râde)

Între timp fac pe MC-ul la diverse evenimente, la nunți, stau toată noap­tea acolo, îi invit pe ai noștri artiști pe scenă, prezint mireasa, tortul“. Singu­ra problemă pe care o vede în calea visului ar fi că soțul, care are afaceri înfloritoare în Miercurea Ciuc, nu prea este de acord cu mutarea. Să nu ne grăbim să evaluăm ca irealizabile visurile Nicoletei, m-a asigurat că nu a existat dorință care să nu i se înde­plinească: „Inclusiv tripleți mi-am do­rit și mi i-a dat Dumnezeu. La prima sarcină speram ca la prima ecografie să îmi iasă măcar doi. Când Zsolt Jr a făcut șase luni, m-am dus la doctor și i-am zis că vreau și tripleți.“

 

ORAȘUL UNDE NU CONTEAZĂ CINE EȘTI

Până la America, familia s-a obișnuit cu Croația, unde își petrece mai toate vacanțele de vară. „Avem o bărcuță la mare, în care încăpem cu toții. Prefer să merg cu copiii la mare, pentru că sunt foarte bolnăvicioși. Anul trecut am plecat spre Croația cu ei bolnavi, trei erau pe antibiotic. Noi mergem cu mașina acolo. Ne punem portbagaj sus și toate hainele în pungi, bine organizate“. Da, pentru Nicoleta, care a început să muncească din timpul liceului pentru a-și întreține familia, fericirea stă în organizare. Pro­gramul zilnic al copiilor este foarte bine pus la punct, mesele la fel, grădinița se află la 500 de metri de casă, ora de cul­care este șapte. În Miercurea Ciuc nu este bomba sexy care a populat mințile atâtor bărbați de-a lungul anilor: „aici lumea nu țipă după mine «vai, Nicoleta Luciu!» Aici e ca și cum sunt în altă țară. Oamenii mă salută, dar nu își dau sea­ma exact cine sunt. Am fost cu cei mici în decembrie de Moș Nicolae la o cabană. Noi, părinții, stăteam la o cafea în timp ce copiii făceau niște jocuri de grup. La un moment dat trebuia să mergem după ei să îi luăm, dar eu m-am întins la bârfă cu mămicile. Vine o doamnă și zice «nu știu cine e mama tripleților, dar trebu­ie să vină să-i îmbrace».“ (râde) Acest lucru l-am constatat și eu când, după shooting, Nicoleta ne-a dus la un resta­urant unde cea care ne-a luat comanda nu părea să recunoască personajul. Mai degrabă o preocupa că are oaspeți din București, total nefamiliarizați cu mân­carea lor delicioasă. În timp ce pe noi ne-a sfătuit să alegem din meniu ceapă cu pâine, papricaș de pui, gulaș, găluște de prune, Nicoleta s-a oprit, desigur, la o supă. Ne-a mărturisit, totuși, că îi este foarte greu să se abțină de la pâine, mai ales cea din făină adusă direct de la moa­ră. Nu știu cum o să procedeze de Paște, cu atâtea bunătăți în jur. Dar știu cu ce își va ține mintea ocupată. Are de gând să îi ducă pe cei mici la Salina Praid, de lângă Sovata: „Se zice că e bine să stai acolo 2 ore, noi stam 4. Plecăm cu 1.000 de sacoșe după noi, dacă ne vezi, zici că suntem Moș Crăciun.“

 

MOMENTE CHEIE ALĂTURI DE VIVA!
Anul acesta Nicoleta și soțul ei sărbătoresc 11 ani de relație și 4 de căsătorie. Acestor cifre li se adaugă copertele Viva! pe care le-am realizat după cele două nașteri: prima în 2009, pe când Zsolt Jr avea patru luni, iar cea de-a doua în 2012, după ce au venit pe lume tripleții. Vedeta a luat peste 40 de
kg în greutate la ambele sarcini, dar a revenit rapid la forma inițială.

 

OANA POPOIAG Foto OLTIN DOGARU

Stilist: SILVIA CRISTESCU

Asistent stilist: SILVIA CÎMPEANU

Coafură: ADONIS ENACHE

Machiaj: TRAVIATA PĂDURARU

Vestimentație Nicoleta: M.Marquise, Max&Co,

Atelier Isabelle Vijiiac, Etincelle (magazinul Avanpremiere)

Accesorii Nicoleta: Laura8 și garderoba personală

Vestimentație copii: Dolce&Gabbana, Il Gufo, Simonetta (toate magazinul Ilinca), H&M, Venera Arapu și garderoba personală