Care este cea mai veche țară din lume

Dacă ar fi să o reprezentăm grafic, istoria nu este o linie dreaptă, ci un cerc al transformărilor. Cea mai veche țară din lume nu este doar un nume însoțit de o dată de naștere pe hartă. Este vorba despre un concept, despre ideea de comunitate organizată care traversează timpul. Și poate că, dincolo de competiția cronologică, cea mai veche țară este însăși dorința umană de a construi ceva care să dăinuie în timp.

Cum se definește o țară

Atunci când vine vorba despre care este cea mai veche țară din lume, este aproape imposibil să dai un răspuns unic și concis. Căci, înainte de toate, trebuie să cunoști ce înseamnă de fapt noțiunea de „țară’. Și să o diferențiezi de civilizații, națiuni sau state. În limbaj cotidian, folosim astfel de termeni ca și cum ar fi sinonime. Dar pentru istorie, diferențele sunt esențiale.

Știm deja că bătrâna Terra are venerabila vârstă de cam 4,54 miliarde de ani. Dar vârsta unei țări nu e atât de simplu de estimat. Și asta pentru că granițele și guvernele se schimbă. În zilele noastre, națiuni cu o istorie bogată sunt de fapt țări tinere. Și cel mai bun exemplu este Rusia, care a luat naștere în 1991, după destrămarea Uniunii Sovietice. Sau Italia modernă, care a devenit stat unificat în 1861, chiar dacă teritoriul său a fost inima Imperiului Roman.

Așadar, în limbaj modern, o țară este un stat suveran, recunoscut internațional, cu granițe, guvern și populație. Dar, în Antichitate, lucrurile erau diferite. Nu existau state-națiune așa cum le cunoaștem astăzi. Existau regate, orașe-stat, imperii. O civilizație este o formă complexă de organizare socială și culturală, caracterizată prin orașe, scriere, instituții. Un stat este o entitate politică organizată, cu autoritate centrală. Iar o țară presupune suveranitate, recunoaștere internațională și identitate națională.

Civilizațiile nu sunt state

Mulți confundă aceste concepte. Dacă vrei să știi care este cea mai veche țară din lume, trebuie să te gândești la acele locuri care au o istorie documentată a unei forme de guvernare sau civilizații organizate în zone ce corespund, în mare, cu granițele țărilor moderne. Deși este puțin probabil ca istoricii să cadă vreodată de acord asupra „celui mai vechi stat’ universal acceptat.

Înainte de state, au existat civilizații. Primele civilizații au apărut cu peste 5000 de ani în urmă. Primele state moderne au apărut abia în ultimele secole. În valea dintre Tigru și Eufrat, în actualul teritoriu al Irakului, a înflorit civilizația sumeriană în jurul anului 3500 î.Hr. Este una dintre cele mai vechi civilizații ale omenirii. Acolo au apărut primele orașe organizate, primele sisteme de scriere și primele coduri de legi.

Din punct de vedere cronologic, Mesopotamia oferă cea mai veche formă de organizare statală documentată. Însă statul sumerian nu mai există. Nu există o continuitate politică directă între Sumer și statul modern Irak. Prin urmare, Mesopotamia este leagănul statului, dar nu cea mai veche țară existentă.

În paralel, pe malurile Nilului, în Egipt, se ridica o altă civilizație monumentală. Este vorba despre Egiptul antic, unificat în jurul anului 3100 î.Hr., adesea considerat unul dintre cele mai vechi state organizate din lume. Totuși, Egiptul antic nu este identic cu Egiptul modern, chiar dacă există o continuitate geografică.

Statele moderne sunt construcții relativ recente. Ideea de națiune, așa cum o înțelegem astăzi, s-a consolidat între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Prin urmare, nici Egiptul antic, nici China imperială, nici Grecia clasică nu erau „țări’ în sens modern. Cea mai veche țară din lume, în sens contemporan, trebuie să fie un stat care există și astăzi. O civilizație poate dispărea sau se poate transforma, fără ca statul modern să fie o continuare directă. Un stat modern poate fi relativ tânăr, dar construit pe o civilizație milenară.

Care este cea mai veche țară din lume

Acestea fiind spuse, răspunsul la întrebarea „care este cea mai veche țară din lume?’ se poate traduce în mai multe moduri. Ce vrei să știi de fapt? Te interesează care este cea mai veche civilizație organizată, care este cel mai vechi stat încă existent sau care națiune are cea mai lungă continuitate politică? Căci nu există o singură cea mai veche țară din lume. Există perspective. Și, pentru a răspunde onest, trebuie să traversăm milenii, să comparăm civilizații și să acceptăm că răspunsul depinde de criteriul ales.

Vechimea înseamnă rădăcini. Înseamnă permanență într-o lume schimbătoare. Când întrebăm „care este cea mai veche țară din lume?’, căutăm mai mult decât o informație istorică. Căutăm un reper, o ancoră în timp. Este o întrebare despre identitate și despre memoria colectivă. Vechimea nu este doar o chestiune istorică, ci și una geopolitică. Națiunile își invocă trecutul pentru legitimitate.

În geopolitică, vechimea oferă prestigiu. Națiunile își construiesc identitatea pe mituri fondatoare, pe cronici și pe tradiții. Vechimea legitimează existența. A spune „suntem aici de mii de ani’ înseamnă a afirma dreptul la continuitate și suveranitate. Însă istoria reală este mai fluidă. Granițele s-au mutat, populațiile s-au amestecat, imperiile au căzut. Vechimea absolută este o iluzie, în vreme ce continuitatea este o construcție.

Acestea fiind spuse, care este cea mai veche țară din lume până la urmă? Răspunsul depinde de definiție. Prin urmare, cea mai veche civilizație statală este Mesopotamia. Egiptul antic este cel mai vechi stat documentat. China are cea mai veche continuitate culturală majoră, în vreme ce Japonia deține cea mai veche monarhie continuă. Însă, surprinzător este faptul că cea mai veche țară sau republică suverană existentă este chiar foarte aproape de noi. Și este vorba despre micuța San Marino.

San Marino este cea mai veche republică existentă

Dacă vorbim despre stat cu existență continuă și structură politică stabilă, San Marino este adesea menționată drept cea care este cea mai veche țară din lume, datorită continuității politice neîntrerupte. Este a treia cea mai mică țară din Europa. Nu are o istorie imperială, nu are monumente milenare, nu a modelat civilizații continentale. Dar are ceva foarte rar: continuitate politică aproape neîntreruptă. În termeni strict juridici și instituționali, San Marino este cea mai veche țară suverană încă existentă. Denumirea completă este Serenissima Repubblica di San Marino

Micul stat, așezat pe Muntele Titano, și-a păstrat independența de-a lungul secolelor, traversând imperii și războaie. Cu o suprafață de doar 62,2 kilometri pătrați, San Marino este una dintre cele mai mici țări de pe glob, dar a reușit să-și păstreze independența de-a lungul secolelor. Și este consemnată chiar în Cartea Recordurilor Guinness pentru cea mai veche republică existentă din lume.

A fost fondată la 3 septembrie, în anul 301 după Hristos. Legenda spune că un pietrar, Marinus, care mai târziu a devenit și sfânt, a venit din Croația pentru a scăpa de persecuție din cauza credințelor lui creștine, și a pus bazele unei republici. Deși data exactă este disputată de istorici, este cert că republica San Marino funcționează ca stat autoguvernat încă din secolul al III-lea.

Centrul istoric din jurul Muntelui Titano este inclus în patrimoniul mondial UNESCO. Iar San Marino este „singurul oraș-stat italian care a supraviețuit, reprezentând o etapă importantă în evoluția modelelor democratice din Europa și din lume’. Până și Napoleon, în timpul campaniei sale de cucerire a Italiei, a respectat suveranitatea acestui stat minuscul. Iar la unificarea Italiei, în 1861, San Marino și-a păstrat independența prin tratate oficiale.

Japonia excelează la identitatea națională constantă

Într-o perspectivă culturală largă, Japonia oferă un model de permanență simbolică rar întâlnit. Și este adesea invocată drept cea care este cea mai veche țară din lume datorită continuității sale dinastice. Tradiția plasează fondarea statului în 660 î.Hr., odată cu împăratul legendar Jimmu. Dincolo de mitologie, ceea ce este istoric remarcabil este faptul că linia imperială japoneză este considerată cea mai veche monarhie ereditară continuă din lume.

Japonia a traversat epoci feudale, modernizare rapidă, războaie și reforme constituționale. Dar instituția imperială a rămas. Deși a trecut prin transformări politice majore, identitatea statală a rămas. Așadar, dacă definim „cea mai veche țară’ prin continuitate simbolică și instituțională, Japonia are un argument solid.

Egiptul este simbol al permanenței

Este unul dintre cele mai puternice simboluri ale vechimii. Are și continuitate geografică. Unificat în jurul anului 3100 î.Hr., Egiptul antic a dezvoltat o administrație centralizată, o religie coerentă și o cultură monumentală. Piramidele nu sunt doar morminte, ci declarații despre dorința de eternitate. Egiptul antic a durat milenii. Totuși, a fost cucerit, fragmentat, reconfigurat. Deși Egiptul modern este diferit de Egiptul antic, există o continuitate culturală și geografică impresionantă.

Iar numele lui traversează mileniile. Căci are una dintre cele mai vechi structuri statale documentate din lume. Unificarea sub faraonul Narmer este considerată începutul unui stat organizat. S-ar fi întâmplat în anul 3150 î.Hr., când Narmer, primul rege al primei dinastii egiptene, ar fi urcat pe tron și ar fi pus capăt perioadei pre-dinastice. Hieroglifele egiptene, al doilea cel mai vechi sistem de scriere din lume, după cel cuneiform, a apărut în jur de 3200 î.e.n..

China este civilizația cu flux continuu

China oferă un alt model al vechimii. Are continuitate civilizațională și a reprezentat dintotdeauna o civilizație unită. China își revendică o istorie de peste 4000 de ani. Primele dinastii documentate, precum Xia și Shang, datează din mileniul al II-lea î.Hr. China nu a existat mereu în aceeași formă politică, dar ideea de „imperiu chinez’ și identitatea culturală han au supraviețuit invaziilor, fragmentărilor și revoluțiilor.

Recent, s-au descoperit rămășițe ale așezărilor din Epoca Bronzului a primei dinastii, pe care majoritatea populației o credea a fi mitică. Dinastia Shang, care a debutat un sistem de scriere, un strămoș al scrierii chineze moderne, a condus din secolul XVII până în secolul XI î.Hr. Dinastia Han, care a rezistat din 206 î.Hr. până în 220 d.Hr., a întărit uniunea Chinei și a pus bazele unor elemente culturale, precum confucianismul, importante chiar și în ziua de azi.

Astăzi, Republica Populară Chineză este un stat modern, dar își revendică rădăcinile dintr-o civilizație străveche. Imperiul chinez a trecut prin cicluri de unificare și fragmentare, dar ideea de unitate a supraviețuit. Scrierea, cultura confuciană, administrația imperială au creat o continuitate civilizațională impresionantă. Statul modern chinez nu este identic cu dinastiile antice, dar revendică o tradiție neîntreruptă. Aici, vechimea nu este instituțională, ci culturală.

Grecia este leagănul civilizației occidentale

Când vine vorba despre care este cea mai veche țară din lume, ne fuge gândul la bătrâna Elada. Grecia este adesea invocată datorită civilizației elene, care a modelat filosofia, arta și democrația. Orașele-stat precum Atena și Sparta existau în mileniul I î.Hr. Totuși, Grecia modernă ca stat național datează din secolul al XIX-lea. Există, așadar, o diferență între vechimea civilizației și vechimea statului modern.

Grecia pe care o cunoaștem azi și pe are o îndrăgim atât de mult nu a arătat dintotdeauna așa. Dar civilizația greacă ne-a învățat multe. Primele civilizații din Europa s-au dezvoltat în Grecia, în 3200 î.Hr. Iar Atena a descoperit primul sistem democratic în anul 508 î.Hr. În prezent, greaca veche rămâne mai ușor de înțeles pentru vorbitorii de greacă modernă, decât este engleza veche pentru vorbitorii de limbă engleză modernă.

Sursa foto: Shutterstock

Alte surse: wikipedia.org, historia.ro,

Citește și Care este diferența între cartea electronică de identitate și cartea de identitate simplă