De ce unele fructe se coc mai repede lângă banane

Orice plan de alimentație sănătoasă a omului modern include consumul de fructe proaspete. Așa că ne zbatem să le procurăm din surse cât mai apropiate de ceea ce înseamnă conceptul „bio’. Și le cumpărăm cât mai necoapte, tocmai ca să reziste mai mult. Numai că ceva face ca un avocado ori o piersică tare ca piatra să se înmoaie, perele să se îndulcească și bananele să se umple de pistrui, ca prin magie. Și asta chiar de pe o zi pe alta, doar pentru că toate au tronat laolaltă, la loc de cinste, în același coș. E un fenomen natural, un exemplu fermecător despre regulile de comunicare ale naturii. Deși pare desprins dintr-un manual de chimie organică, procesul este, de fapt, ușor de înțeles. Și devine extrem de util, odată ce știi cum să-l folosești în bucătăria proprie.

De ce unele fructe se coc mai repede lângă banane

Ca să înțelegi mai bine de ce unele fructe se coc mai repede lângă banane, e cazul să facem cunoștință cu personajul principal al acestei povești. Este vorba despre etilenă, acest mesager tăcut al lumii vegetale. Căci, în spatele acestei transformări spectaculoase se ascunde un secret chimic fascinant pe care natura îl folosește ca pe o baghetă magică. Bananele nu sunt doar niște fructe delicioase, bogate în potasiu. În universul botanic, ele sunt adevărate dive care expiră influență prin toți porii. Și nu vorbim aici despre o influență metaforică, ci despre o substanță invizibilă și inodoră, numită etilenă.

Este vorba despre un gaz imperceptibil pentru simțurile noastre, pe care multe plante și fructe îl produc în mod natural. Și contribuie substanțial la procesul biologic de maturizare. Etilena este un gaz simplu, compus din doar doi atomi de carbon și patru de hidrogen. Dar puterea ei asupra regnului vegetal este colosală. Practic, etilena este pentru fructe ceva similar cu ceea ce sunt hormonii pentru corpul uman. Este un mesager chimic care declanșează și coordonează o serie întreagă de schimbări interne. Ea contribuie la coacere prin înmuierea texturii, transformarea amidonului în zaharuri, schimbarea culorii cojii, dezvoltarea aromelor specifice fiecărui fruct copt.

Fiecare fruct produce etilenă în cantități diferite, iar aici intervine, de fapt, marea diferență dintre banane și restul fructelor. Bananele sunt extrem de „vorbărețe’ din punct de vedere chimic. Produc etilenă în cantități semnificativ mai mari decât majoritatea celorlalte fructe. Practic, dacă am compara fructele cu oamenii la o petrecere, bananele ar fi acele persoane extrovertite. Și reușesc să influențeze întreaga atmosferă a încăperii doar prin prezența lor energică.

Anumite fructe sunt mai „ascultătoare’

În lumea fructelor, există două mari categorii de personalități: climaterice și non-climaterice. Sună ca un termen desprins din rapoartele meteo, dar nu e edeloc așa. De fapt, se referă la capacitatea unui fruct de a-și continua viața și evoluția după ce a fost separat de planta-mamă. Că tot am numit bananele „sufletul petrecerii’, alte fructe le urmează orbește în „distracție’, în vreme ce altele sunt mai reținute.

Fructele climaterice sunt cele independente, cu o viață interioară bogată și după ce au fost culese. Ele sunt capabile să se coacă, să devină mai dulci, mai moi și mai aromate, chiar dacă stau pe blatul tău de bucătărie. Din această categorie fac parte, pe lângă banane, fructele de avocado, roșiile, piersicile, prunele, kiwi, merele și perele. Toate sunt extrem de sensibile la etilenă. Când simt în aer chiar și o moleculă din gazul eliberat de banană, ele intră în alertă. Își activează enzimele și încep să își transforme amidonul în zahăr, să își înmoaie pereții celulari și să își schimbe culoarea.

Pe de altă parte, fructele non-climaterice sunt mai „mămoase’ și rămân atașate emoțional și biologic de planta-mamă. Odată culese, se opresc complet din evoluție. Și încep să se degradeze treptat. Astfel, prezența etilenei, oricât de generoasă ar fi, nu le mai poate schimba semnificativ textura sau gustul. Citricele, strugurii, căpșunele, ananasul și pepenii sunt exemple perfecte în acest sens. Ele pur și simplu nu au receptorii necesari pentru a înțelege limbajul de seducție al etilenei.

Avocado este „profitorul’ perfect

Este marele beneficiar al acestui fenomen. Dintre toate fructele care au de câștigat în proximitatea bananelor, avocado este cel mai popular și cel mai util exemplu practic. Cu siguranță ai cumpărat și tu un avocado tare ca piatra, cu gândul la un guacamole perfect. Și a trebuit să-ți pui pofta-n cui cu frustrare. Căci, în loc să-l poți folosi pe loc, a trebuit să aștepți câteva zile ca să ajungă la textura potrivită. În astfel de situații, bananele devin salvatori. Pur și simplu pui frucctele de avocado necoapte lângă niște banane, într-o pungă din hârtie. Închizi bine punga, ca să păstreze etilena și aștepți. Acest mic truc poate reduce timpul de coacere al avocado-ului de la câteva zile la doar 24-48 de ore. Și transformă un fruct de avocado necopt într-unul perfect cremos, gata pentru orice preparat plănuit.

Bananele sunt propriile lor victime

Interesant este că aceste fructe incredibil de gustoase și de parfumate sunt victimele propriilor lor trăsături chimice. Căci sunt atât producători generoși de etilenă, cât și fructe extrem de sensibile la gazul pe chiar ele îl emană. Și se coc adesea mai repede tocmai pentru că sunt înghesuite laolaltă în ciorchini mari. Cu cât ai mai multe banane strânse una lângă alta, cu atât concentrația de etilenă din jurul lor crește. Și le accelerează procesul de coacere. Este și motivul pentru care bananele cumpărate în cantitate mare tind să se coacă simultan sau chiar mai repede decât ai preconizat.

Un truc practic pentru a încetini acest proces este să separi bananele din ciorchine imediat după cumpărare. Important este să le și înfășori codițele, individual, în folie de plastic, de aluminiu sau folie alimentară. Poate părea un gest excentric, genul de sfat pe care îl citești și te întrebi cine are timp pentru asemenea detalii. Dar codița bananei este, de fapt, punctul principal prin care se eliberează etilena. Acoperirea ei poate încetini vizibil procesul de coacere. Și îi oferă câteva zile în plus înainte ca bananele să devină bune doar ca ingrediente în prăjituri sau alte deserturi.

Cum poți folosi acest fenomen în avantajul tău

Acum că știi de ce unele fructe se coc mai repede lângă banane, e cazul să afli și cum te poți folosi de acest fenomen. Mai ales dacă, la fel ca mulți dintre noi, ai obiceiul de a cumpăra fructe cu câteva zile înainte de a avea efectiv nevoie de ele. În loc să aștepți o săptămână ca natura să își urmeze cursul lent, poți crea un incubator de maturizare rapidă chiar la tine acasă. Așadar, dacă vrei să grăbești coacerea unor pere sau kiwi ceva mai tari, le poți pune, pur și simplu, lângă câteva banane într-un bol deschis. Nu ai neapărată nevoie de o pungă închisă pentru asta. Expunerea directă, chiar și fără concentrare suplimentară a gazului, are un efect vizibil în două-trei zile.

Pe de altă parte, dacă vrei să încetinești procesul de coacere al unor fructe deja sensibile la etilenă, ține-le departe de banane. Ideal ar fi să le pui în frigider. Acolo, temperatura scăzută încetinește semnificativ atât producția de etilenă, cât și sensibilitatea fructelor la acest gaz. Este motivul pentru care mulți experți în depozitarea alimentelor recomandă să nu ții niciodată toate fructele amestecate, la grămadă, într-un singur bol. Deși vizual arată superb, accelerează inutil coacerea multor fructe care ar fi putut rezista mult mai mult timp păstrate separat.

Nimic nu e nou sub soare

Interesant este că acest fenomen nu e deloc o descoperire recentă a științei alimentare moderne. Este o observație transmisă din generație în generație de către gospodine și fermieri. Și asta încă de cu mult înainte ca cineva să fi identificat sau să fi denumit oficial etilena drept hormon vegetal. În multe culturi tradiționale, roșiile verzi erau puse la copt lângă mere sau banane, exact pentru acest efect accelerator de coacere. Și asta fără ca nimeni să înțeleagă mecanismul chimic exact din spatele fenomenului. Pur și simplu funcționa, iar asta era suficient.

Chiar și industria modernă de distribuție a fructelor folosește acest principiu la scară mult mai mare. Bananele sunt adesea culese complet verzi și transportate în această stare pentru a rezista mai bine călătoriilor lungi. Apoi, sunt expuse controlat la etilenă în depozite speciale, chiar înainte de a ajunge pe rafturile magazinelor. Și asta pentru a le grăbi coacerea și a le aduce la acea culoare galbenă apetisantă pe care o așteptăm noi, consumatorii, atunci când alegem fructele de la raft.

Dacă ești genul de persoană care ține foarte mult la controlul precis al momentului în care fructele tale ating maturitatea perfectă, merită să reții câteva aspecte. Așadar, fructele climacterice, sensibile la etilenă, se coc mai repede lângă banane, mai ales dacă sunt ținute în spații închise, precum o pungă sau un bol acoperit. Fructele non-climacterice rămân practic neafectate, indiferent de proximitate. Iar dacă vrei să păstrezi bananele proaspete cât mai mult timp posibil, separarea lor de restul fructelor, plus acoperirea codiței le prelungește longevitatea.

Sursa foto: Shutterstock

Alte surse: sciencefocus.com, PubMed, wikipedia.org, hermie.com,

Citește și Ce se întâmplă în corpul tău dacă mănânci căpșune în fiecare zi