Lumea ortodoxă e în mare sărbătoare, pe 14 octombrie. Căci prăznuiește cu onorurile cuvenite una dintre cele mai importante sfinte, Ocrotitoarea Moldovei, făcătoare de minuni și aducătoare de alinare. Este vorba despre Sfânta Cuvioasă Parascheva, care împlinește dorințe și continuă să facă minuni. Tu ai auzit despre minunile Sfintei Parascheva?
Pentru români, mai mult decât pentru orice alt creștin, prăznuirea Cuvioasei Parascheva e o sărbătoare cu atât mai importantă cu cât aceasta se trage din neamul nostru. Rămășițele ei pământești, făcătoare de minuni, sălășluiesc, de peste un sfert de mileniu, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Așa că nu e de mirare că, an de an, mii de oameni își îndrepată pașii, la jumătatea lui Brumărel, către capitala ținuturilor moldave. Dar vin cu toții să i se roage și să se închine convinși că minunile Sfintei Parascheva continuă să se înfăptuiască și în zilele noastre.
Cuprins
Cine a fost Cuvioasa Parascheva
A văzut lumina zilei, la începutul secolului XI, într-o familie de vlahi înstăriți, la Epivat, Capul Caliacra, localitate tracă de pe malul Mării Negre. Încă din copilărie, a luat calea credinței, îndeletnicindu-se cu rugăciunea, postul și privegherea, ajutând săraci și nevoiași. Chemarea divină i-a îndreptat pașii către Constantinopol, apoi la o mânăstire de fecioare de pe malul râului Iordan. Însuși traiul ei pe pământ reprezintă o pildă a harului dumnezeiesc întrupat.
După o lungă perioadă de suferință, cu gândul la locurile natale, a revenit la Epivat și a ridicat o mânăstire. S-a stins din viață la numai 25 de ani. Însă, chiar și la sute de ani după trecerea ei în neființă, Sfântul său trup a fost descoperit și așezat la loc de cinste, în biserica înălțată chiar în casa unde s-a născut.
Moaștele făcătoare de minuni, considerate „prețios mărgăritar’, s-au perindat, de-a lungul anilor, prin Bulgaria, la Târnovo, prin Serbia, la Belgrad, prin Turcia, la Istanbul. În cele din urmă, au ajuns la Iași, în 1641, cumpărate cu bani grei de către domnitorul Vasile Lupu. De atunci, Sfânta Cuvioasă Paraschiva își așteaptă, an de an, pelerinii care vin să i se închine cu smerenie și credință, izbăvindu-i de suferințe.
Rămășițele lumești au o istorie tumultuoasă. Faima sfintelor moaște l-a determinat pe țarul Ioan-Asan I să le mute la Târnovo, capitala de atunci a țaratului. În 1393, când turcii au cucerit cetatea, moaștele au fost primite de Mircea cel Bătrân. După bătălia de la Nicopole, au fost dăruite sârbilor și au ajuns la Belgrad.
Pe la 1570, au fost mutate la Constantinopol. Abia pe 14 octombrie 1641, domnitorul Vasile Lupu a izbutit, plătind 300 de pungi cu galbeni, să le aduca la Iași, unde sunt și azi. Moaștele sunt renumite pentru minunile lor. De aceea, an de an, au loc pelerinaje spre a lăuda sfințenia Cuvioasei, virtuțile ei și pentru a face rugăciuni în clipe de rătăcire și deznădejde.
Cuvioasa Parascheva este „grabnic ajutătoare și mult folositoare’
Pe 14 octombrie, este praznicul Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă sau Parascheva de la Iași. Este vorba despre cea mai populară dintre toţi sfinții ale căror moaște se află pe teritoriul României. Sute de biserici o au drept protectoare și îi poartă numele. În popor, lumea obișnuiește să-i spună și Sfânta Vineri.
Le este mult folositoare celor credincioşi, dăruind ajutor prin rugăciuni tinerilor şi bătrânilor, fecioarelor şi mamelor, mânăstirilor şi familiilor, bolnavilor şi săracilor. Minunile Sfintei Parascheva au depășit granițele țării noastre. Iar puterea ei vine din bunătatea ei, din iubirea nemăsurată faţă de Dumnezeu şi de oameni.
În această zi, se fac praznice pentru morți, se ține post și nu se lucrează. Nu se coase, dacă vrei să nu ai parte de trăsnete, de grindină, de boli de cap și de ochi. Se spune că cine coase sau toarce azi face negi pe mâini. Așa cum e vremea pe 14 octombrie va fi până la Sfântul Dumitru. Se mai crede că așa cum e ziua Cuvioasei așa sunt și celelalte zile de sărbători de peste an.
Așa-numita „temelie neclintită a creștinătății’, „mireasa duhovnicească’, Sfânta Cuvioasă Paraschiva veghează asupra românilor de pretutindeni. Ea este ocrotitoarea Moldovei și a Bucovinei, care se bucură de renume în toată lumea ortodoxă. În calendarul creștin-ortodox, numele Sfintei Paraschiva se regăsește de două ori. O dată pe 26 iulie, când este celebrată Sfânta Muceniţă Parascheva, cunoscută în popor drept Sfânta Vineri, și pe 14 octombrie, când lumea creștină o pomenește cu fastul cuvenit pe Cuvioasa Paraschiva, știută, mai cu seamă în Moldova, ca Vinerea Mare.
Îmbracă straie de sărbătoare
Puțini sunt aceia care știu că, în funcție de eveniment, Cuvioasa Parascheva poartă mereu alte veşminte. La zile mari, de sărbătoare, este înveșmântată în culori deschise, vesele, în Posturile de peste an, în culori închise. Ritualul înveșmântării se face după reguli stricte, la el participând numai anumiți preoți, timp în care Catedrala este închisă.
Se cântă Troparul Sfintei Parascheva, apoi fiecare preot se închină şi sărută moaştele. Lângă raclă, sunt aşezate două mese, pe care se întind moaștele. Se îndepărtează primul rând de straie, iar moaștele rămân într-un veșmânt care nu se schimbă niciodată. Ritualul are loc cu o seară înainte de a fi scoasă din Catedrală şi după hram. Cu o zi înainte de Paşti, veşmântul se schimbă cu unul alb, care rămâne până după sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt.
Apoi, primește alte straie, cu care rămâne până la hramul viitor. Numai câteva mânăstiri știu măsurile hainelor sfintei, care le croiesc din materiale speciale și catifea brodată. Mulți dintre credincioși plătesc câte un rând de veșminte, drept mulțumire, mai ales după pelerinajul din 14 octombrie. După ce sunt schimbate, veşmintele sunt dăruite bisericilor care-i poartă hramul Cuvioasei Parascheva, atât în țară, cât și în străinătate.
Minunile Sfintei Parascheva au făcut înconjurul lumii
Simbol al Ortodoxiei, viaţa de după moarte a Sfintei Cuvioase vine să arate, o dată în plus, că numai cei vrednici sunt ridicați din neamul lor la rang de sfințenie, pentru asemănarea lor cu Dumnezeu. Nu degeaba, de veacuri, oamenii merg să se apropie cu pioșenie de rămășițele pământești ale Cuvioasei Paraschiva. Și așteaptă cu fremătare să se înfăptuiască minunile Sfintei Parascheva. Sute de biserici poartă hramul ei, atât în România, cât și în Rusia, Grecia, Turcia sau Bulgaria.
Sfintele moaște sunt „prețiosul mărgăritar’ al Moldovei. Vestea că rugăciunea către Sfânta Cuvioasă Paraschiva e mult folositoare și ajutătoare s-a răspândit în cele patru colțuri ale lumii ca vântul și ca gândul. Așa se face că, în fiecare an, pelerinii vin să se convingă și să vadă cu ochii lor minunile Sfintei Parascheva.
Cu fiecare an, hramul Cuvioasei Paraschiva a căpătat o amploare nebănuită, atât prin numărul pelerinilor prezenți, cât și prin prezența altor sfinte moaște de prim rang în lumea ortodoxă. Străzile Iașiului se inundă de credincioși din toate colțurile lumii, milioane de oameni, personalități, patriarhi, mitropoliți, șefi de state, demnitari, regi și regine.
Chiar și în perioada regimului comunist, în care se încerca împiedicarea unor astfel de manifestări de credință prin orice mijloace, Cuvioasa Parascheva a fost mereu înconjurată de pelerini, Catedrala Mitropolitană fiind arhiplină pe 14 octombrie.
Care sunt minunile Sfintei Parascheva
Nenumărate sunt minunile Sfintei Parascheva şi vindecările de boli aduse credincioşilor care au alergat cu rugăciuni şi lacrimi la moaştele Cuvioasei de-a lungul secolelor. Și poate cea mai importantă dintre ele este însăşi preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli şi al izbăvirii de multe nevoi şi primejdii.
De aceea a fost luată ca protectoare în toate ţările ortodoxe din Balcani și chiar din Turcia. În urma rugăciunilor făcute la racla sfântă, rezolvările problemelor credincioșilor nu au întârziat să apară. Astfel, ecoul miracolelor s-a răspândit. Și sute de povestiri au rămas în amintirea credincioșilor.
O altă minune care a uimit Moldova şi ţara noastră a fost izbăvirea fără nici o vătămare a moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, în paraclisul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi’ din Iaşi. Căci, până în 1889, moaștele au sălășluit la Mânăstirea Sfinții Trei Ierarhi. Și abia atunci au fost mutate în Catedrala Mitropolitană, la loc de mare cinste. Aprinzându-se de la un sfeşnic catafalcul Cuvioasei, s-a topit argintul care îmbrăca racla. Dar lemnul şi sfintele ei moaşte, deşi erau învăluite în jăratec, au rămas întregi şi nevătămate, spre întărirea credincioşilor şi uimirea celor îndoielnici.
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, soţia preotului Gheorghe Lateş din comuna Rădăşeni, județul Suceava, suferea de o boală grea. Alergând la Sfânta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moaştele sfinte şi-i cerea ajutor. Apoi i s-a făcut Sfântul Maslu şi s-a reîntors acasă. Noaptea, i s-a arătat Sfânta Parascheva, în haine albe strălucitoare, care i-a spus: „ Nu mai plânge, că de acum te faci sănătoasă!’. A doua zi, femeia s-a trezit sănătoasă, lăudându-și binefăcătoarea.
Minuni mai puțin cunoscute
Se spune că, pe la 1946, după al II-lea război mondial, seceta mare prevestea foametea. Oamenii au cerut Bisericii să facă o procesiune cu Sfintele moaște ale Cuvioasei. În satul Călărași, boii, care trăgeau carul în care se afla racla sfântă, s-au oprit. Și nimeni nu-i mai putea urni din loc. După vreo două ore de rugăciune, alaiul care însoțea moaștele Cuvioasei a zărit venind dinspre cealaltă parte a dealului un alt convoi în procesiune, purtând icoana făcătoare de minuni de la Botoșani a Maicii Domnului. La întâlnirea celor două procesiuni s-au făcut rugăciuni și Sfântul Maslu. Abia apoi au putut reporni carul cu boi. Oamenii au înțeles atunci că Sfânta Parascheva s-a oprit cu smerenie în fața Maicii Domnului. Troița ridicată în amintirea acestei întâmplări minunate există și azi în satul Călărași, județul Iași.
În timpul marii secete din vara anului 1947, când mureau oamenii şi animalele de foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioşii le aşteptau şi le întâmpinau cu lacrimi de bucurie şi cu făclii în mâini. În urmă veneau nori de ploaie bogată şi adăpau pământul. Drept mulţumire, credincioşii se rugau şi înălţau câte o troiţă în amintirea aducerii moaştelor Sfintei Parascheva în satele lor.
O carte publicată, în 2005, de editura Mânăstirii Sihăstria, intitulată „Suferințele Mamei Blondina – O martiră a Siberiei’, consemnează multe dintre minunile Sfintei Parascheva prin vorbele unei păcătoase creștine. Așa aflăm cum o femeie sărmană, mamă a trei copii, s-a îmbolnăvit grav, în urma unei sinuzite netratate. După o vizită la racla cu sfintele moaște, femeia a scăpat de infecție și s-a vindecat complet. La fel s-a întâmplat și cu o maică din Cheile Bicazului. Aceasta a venit la Cuvioasa Parascheva, bolnavă de urechi. Nu mai auzea şi avea dureri mari. A stat trei zile în rugăciuni cu lacrimi şi a plecat complet sănătoasă.
Vindecări miraculoase
În primăvara anului 1968, la Sfânta Mitropolie a venit o femeie din Bulgaria. Avea un singur fiu, la facultate, care a înnebunit. Ea, femeie credincioasă, soțul, un ateu convins, care mereu își înjura și blestema băiatul. Într-o noapte, ea a visat o femeie înaltă, îmbrăcată în negru, care i-a spus că trebuie să vină la ea, dacă vrea să-și vadă fiul sănătos. Neștiind cine era femeia și unde trebuie să meargă, n-a făcut nimic. Peste două luni, a visat din nou acea femeie, care i-a spus că este Sfânta Paraschiva din Iaşi. De dimineață până seara a stat femeia lângă racla cu moaștele sfinte și s-a rugat. Anul următor, a venit însoțită de mama ei, în vârstă de 90 de ani, să-i mulțumească Sfintei Paraschiva pentru că i-a făcut bine băiatul.
O altă femeie a ajuns la moaștele sfinte, supărată că soțului ei nu i se vindecau nicicum niște bube apărute pe față, care supurau și-i dădeau dureri. Niciun tratament nu a avut efect. La Cuvioasa Paraschiva, a plâns, s-a rugat şi a dat pomelnic. Apoi a trecut peste sfintele moaște o batistă curată pe care o avea la ea. Când a ajuns acasă, a pus batista pe faţa soţului şi i-a calmat durerea. După o săptămână, stând câteva ore pe zi cu batista pe chip, bărbatului i-au dispărut bubele definitiv.
În anul 1950, o tânără din Iaşi s-a îmbolnăvit de leucemie. Atunci, bolnava împreună cu părinţii ei au alergat la Sfânta Parascheva şi cu multe lacrimi îi cereau ajutor şi sănătate. După două luni de rugăciuni stăruitoare şi Sfântul Maslu, tânăra s-a vindecat de această boală fără leac şi şi-a continuat studiile.
În anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o creştină din Iaşi pregătea conserve pentru iarnă. În ciuda insistențelor mamei ei de a nu face așa ceva în zi de mare sărbătoare. La un moment dat, tânăra s-a dus să mai cumpere câte ceva din ce avea nevoie și a fost lovită în plin de o mașină. Mama a mers să se roage la Sfânta Parascheva să-i ierte păcatul fetei și să-i redea viața. După trei zile, tânăra și-a revenit complet.
Sursa foto: Shutterstock
Alte surse: Doxologia.ro, parohia-cornu.ro,
Citește și Când sunt moșii de toamnă 2025