Monede care au circulat pe teritoriul României

Fiecare monedă veche descoperită de arheologi este o filă de istorie și un indiciu despre relațiile economice și politice ale locuitorilor de pe aceste meleaguri. Astăzi, colecționarii și pasionații de numismatică contribuie la păstrarea vie a acestei moșteniri. Și transformă monedele vechi în martori reali ai unei istorii fascinante.

Monedele au înlocuit trocul

Teritoriul României a fost, de-a lungul mileniilor, o răscruce de drumuri comerciale și culturale, un punct de confluență a civilizațiilor. Poziția geografică privilegiată i-a influențat profund și istoria monetară. Este și motivul pentru care au existat diferite tipuri de monede care au circulat pe teritoriul României. Acestea au ajuns la noi fie prin comerț, fie prin cuceriri, fie au fost bătute local. Așa se face că regiunea de care aparținem a fost transformată într-un veritabil muzeu viu al circulației monetare europene și asiatice.

De la drahmele grecești, denarii romani și până la talerii habsburgici sau leul românesc modern, fiecare monedă care a circulat aici spune o poveste despre schimburi comerciale, ocupații, alianțe și transformări politice. Obiectele de podoabă, brățările spiralate din aur și argint descoperite în tezaurele dacice demonstrează nu doar măiestria meșteșugarilor, ci și faptul că aceste obiecte serveau uneori ca mijloc de schimb și rezervă de valoare.

Înainte de apariția monedelor, schimburile comerciale se bazau pe troc. Triburile geto-dacice și popoarele migratoare foloseau bunuri cu valoare intrinsecă, precum vitele, sarea, pieile de animale sau metalele prețioase brute. Populațiile care locuiau în spațiul carpato-danubiano-pontic utilizau diverse forme de troc și proto-monede. Acestea aveau o valoare recunoscută și serveau ca instrument de schimb, reflectând atât valoarea materială, cât și importanța lor simbolică.

Monede care au circulat pe teritoriul României

Primele monede reale cunoscute, în forma pe care o cunoaștem cu toții azi, pare că ar fi apărut pe la noi începând cu secolul al VI-lea înainte de Hristos. Să descoperim împreună care sunt primele monede care au circulat pe teritoriul României.

Drahme și tetradrahme

Coloniile grecești de pe litoralul Mării Negre, din regiuni precum Histria, Tomis (Constanța de azi) și Callatis (Mangalia), au introdus primele monede bătute local. Se întâmpla undeva prin secolul al VI-lea înainte de Hristos. Orașele-stat grecești emiteau drahme și tetradrahme din argint, inspirate din modelele polisurilor din Grecia continentală.

Aceste monede, din argint sau aur, aveau simboluri și imagini legate de zeii greci, fiind folosite în tranzacțiile comerciale ale vremii. Aveau rolul de a facilita comerțul cu coloniștii și cu populațiile autohtone geto-dacice. Descoperirile arheologice din Dobrogea și sud-estul Munteniei confirmă o circulație intensă a monedelor grecești. Acestea coexistau cu podoabele și obiectele de schimb tradiționale ale dacilor.

Monedele geto-dacice

Un fenomen interesant este acela că triburile geto-dacice au început să bată propriile monede, inspirate din modelele macedonene și tracice. Celebrele imitații ale tetradrahmelor lui Filip al II-lea al Macedoniei sau ale lui Alexandru cel Mare sunt dovada interacțiunilor comerciale și culturale intense cu lumea elenă.

Aceste monede erau bătute din argint. Circulau în paralel cu monedele grecești autentice, fiind folosite mai ales în comerțul intern, dar și la cel cu populațiile vecine. Pe lângă monedele de argint, dacii au produs și monede de bronz, cu circulație internă, folosite în special în schimburile locale.

Denarii și sesterții

Confruntările dintre Imperiul Roman și Dacia lui Decebal au dus la cucerirea Daciei de către Traian, în anul 106 după Hristos. Din acest moment, provincia Dacia a devenit parte integrantă a Imperiului Roman. Iar denarul roman a devenit moneda de bază. Numeroase tezaure de denari imperiali au fost descoperite pe întreg teritoriul României, semn că moneda romană circula intens.

Pe lângă denari, au fost folosiți și sesterții din bronz și aureii din aur, în special pentru tranzacții importante. Influența romană asupra circulației monetare a fost covârșitoare. Denarii au continuat să fie folosiți chiar și după retragerea romană oficială din Dacia, dovadă că populația locală și-a păstrat obiceiurile monetare.

Monede bizantine și barbare

Când vine vorba despre monede care au circulat pe teritoriul României, cele bizantine nu trebuie ignorate. După retragerea romană, în secolele IV-VII, pe teritoriul României de azi au început să circule monede bizantine. Este vorba despre solidi din aur și miliarensia din argint. Solidus a fost o monedă din aur, emisă în vremea lui Constantin cel Mare.

Bizanțul, moștenitorul Imperiului Roman de Răsărit, avea un interes strategic pentru populațiile din spațiul carpato-danubian. Și încerca să le atragă prin tributuri și daruri monetare. În paralel, popoarele migratoare, precum goții, gepizii, hunii și avarii, au folosit monede romane și bizantine. Dar au emis și imitații grosolane ale acestora. Descoperirile arheologice includ monede contrafăcute sau adaptate, care demonstrează ingeniozitatea acestor populații și lipsa unei economii monetare uniforme.

Primele monede vest-europene

După stabilizarea formațiunilor statale medievale, în Evul Mediu timpuriu, circulația monetară a cunoscut o nouă etapă. În Țările Române, Valahia, Moldova și Transilvania, au circulat intens, cu precădere în secolele al IX-lea și al XI-lea după Hristos, monede bizantine, dar și monede maghiare și poloneze.

Transilvania, parte a Regatului Ungariei în Evul Mediu, a fost un important centru de schimburi comerciale. Florinii ungurești, groșii praghezi și talerii saxoni erau monede folosite frecvent. Monedele poloneze au circulat în Moldova și în nordul Moldovei, datorită relațiilor comerciale strânse cu Lituania și Polonia.

Primele monede românești

Dintre diferitele monede care au circulat pe teritoriul României, se disting primele emise de către domnitorii români. Începând cu secolul al XIV-lea, domnitorii Țărilor Române au început să emită primele monede autohtone. Cele mai cunoscute sunt ducatii și groșii moldovenești, emise de Petru I Mușat. Ducații muntenești au fost bătuți de Vladislav Vlaicu.

Aceste monede aveau, pe lângă rolul economic, și o semnificație simbolică importantă. Erau un simbol al suveranității și independenței față de puterile vecine. Totuși, din cauza lipsei propriilor mine de argint sau aur, emisiunile monetare autohtone erau limitate. Așa se face că monedele străine au continuat să circule pe scară largă.

Talerii și galbenii

În perioada Evului Mediu târziu și a Epocii Moderne, talerul, știut și drept „talerul leu’ sau „leul olandez’, a devenit moneda dominantă în spațiul românesc. Talerul austriac și cel spaniol, numit și „real de a opta’ sau „piesa de opt’, erau acceptați ca monedă internațională, grație purității lor în argint. Pe lângă taleri, au circulat și guldeni olandezi.

Erau monede din aur foarte apreciate, folosite mai ales pentru plăți mari și tezaurizare. Aflată sub influență maghiară și habsburgică, Transilvania a emis monede de tip vest-european: guldeni, taleri, creițari, ducați. Începând cu 1538, circulația monetară a fost reglementată, iar monedele aveau inscripții în latină și maghiară.

Aspri, piaștri și kuruși

Perioada fanariotă și influențele otomane și-au pus amprenta și asupra istoriei monetare a României. În secolele XVII-XVIII, Principatele Române se aflau sub suzeranitate otomană. În circulație au intrat și monedele turcești: aspri, piaștri și kuruși. Monedele otomane coexistau cu talerii austrieci și cu monedele rusești.

Mai ales în contextul multiplelor ocupații militare din timpul războaielor ruso-austro-turce. Această perioadă este una dintre cele mai complexe din punct de vedere monetar. Și asta pentru că populația jongla cu monede de proveniență diversă. Iar asta ducea adesea la confuzii privind cursul de schimb.

Cum s-a ajuns la leul românesc

Un moment crucial în istoria monetară a României a fost adoptarea Leului ca monedă națională, în anul 1867, în timpul domniei lui Carol I. Denumirea de „leu’ provine de la talerul olandez „leeuwendaalder’ (talerul leu). Acesta purta imaginea unui leu rampant și circula în Principate încă din secolul al XVII-lea. Primele monede românești moderne au fost bătute la Monetăria Statului. Și au respectat standardele Uniunii Monetare Latine. Erau din argint și aur pentru valori mari și din bronz pentru valorile mici.

După Marea Unire din 1918, România Mare a integrat diverse teritorii cu obiceiuri monetare diferite. Astfel, s-a impus unificarea și modernizarea sistemului monetar. În perioada interbelică, leul a fost consolidat. Iar monedele au purtat imaginea regelui în exercițiu, de la Carol I, Ferdinand I, până la Carol al II-lea. Monedele din această perioadă sunt apreciate astăzi de colecționari pentru designul lor elegant și pentru valoarea lor istorică.

Ce schimbări a adus comunismul

După 1947, instaurarea regimului comunist a adus cu sine reforme monetare radicale. Au fost emise noi monede, cu simboluri comuniste: steaua roșie, spicul de grâu, tractorul. Toate reprezentau ideologia noii puteri. Devalorizările repetate și reformele monetare, precum reforma monetară din 1947, au schimbat profund percepția populației asupra monedei naționale. Inflația cronică a devenit o problemă constantă.

Căderea comunismului a marcat începutul tranziției către o economie de piață. Monedele emise după 1989 reflectă această transformare. Designul a devenit mai sobru. Au fost reintroduse simboluri naționale precum stema României, personalități istorice, și s-au emis monede comemorative. În 2005, România a trecut printr-o redenumire monetară majoră. 10.000 de lei vechi au devenit 1 leu nou, cunoscut ca RON. Această măsură a avut ca scop stabilizarea inflației și alinierea la cerințele aderării la Uniunea Europeană.

Curiozități despre monede care au circulat pe teritoriul României

Istoria monetară a României este un amestec de influențe externe și eforturi interne de stabilizare, similar cu alte țări din Europa Centrală și de Est. Spre deosebire de Franța sau Germania, care au avut monede naționale puternice și centralizate timp de secole, România a avut o evoluție fragmentată. Dar a reușit să-și construiască o identitate monetară solidă în ultimele două secole. Fiecare monedă care a circulat pe teritoriul României ascunde povești despre negustori, războaie, alianțe și identitate națională. Micile discuri de metal sunt mai mult decât niște mijloace de plată. Ele sunt martori tăcuți ai unei istorii de peste două milenii.

Misterul kosonilor

Există mai multe ipoteze despre originea acestor monede, găsite în tezaure imense în Transilvania. Numele Koson a aparținut unui rege, pe care unii specialiști îl identifică cu Cotiso. Acesta a domnit în Dacia, după asasinarea lui Burebista, în a doua jumătate a secolului I înainte de Hristos. Baterea de monedă însemna atunci, ca și acum, etalarea unei autorități importante. Iar acestea sunt, de fapt, şi singurele monede care poartă numele unui conducător get sau dac, scris cu alfabet grecesc.

Monedele sunt din aur similar celui folosit de cetățile pontice grecești pentru baterea de monedă (prima serie) și din aur aluvionar din Transilvania (a doua serie). Dar nu cu mult timp în urmă s-au descoperit și kosoni din argint. Monedele sunt de tip roman. Interesant este că nici Burebista, nici Decebal, cei doi mari regi geto-daci, nu au bătut monedă cu numele și/sau simbolistica lor. Și e cu atât mai straniu cu cât au avut și timpul, și mijloacele necesare.

Evul Mediu ne-a „umplut’ de monede

În secolele XVII-XVIII, pe teritoriul românesc circulau peste o sută de tipuri de monede străine, printre care talerii turcești, zloții polonezi, galbenii austrieci, țechinii venețieni și carboavele rusești. Această diversitate monetară reflecta lipsa unui sistem monetar unificat și dependența de imperiile vecine.

Mai mult decât atât, în piețele medievale din Transilvania, Moldova și Țara Românească, circulau monede străine diverse. Pentru a nu fi păcăliți, negustorii aveau la brâu mici balanțe portabile cu greutăți standard. Așa verificau puritatea argintului sau aurului din taleri și galbeni.

Talerul spaniol, preferat de boieri

Talerul spaniol a circulat din Mexic până în Țările Române. Celebrul „Real de a opta’ — talerul spaniol, numit și „piesa de opt’ — era bătut în coloniile spaniole din America Latină. Și a ajuns, prin comerțul internațional, până în Balcani. În secolele XVII-XVIII, era una dintre monedele preferate ale boierilor și negustorilor români.

„Românul’ nu a ajuns pe piață

Primele încercări de monedă națională au fost făcute în 1864. Alexandru Ioan Cuza a propus o monedă națională numită „român’ sau „romanat’. Dar proiectul nu s-a materializat. Moneda de probă de 5 sutimi a fost bătută la Paris, dar nu a fost pusă în circulație.

Leul românesc are o istorie fascinantă

Denumirea monedei naționale, Leul, vine de la un taler olandez din secolul al XVII-lea, numit „leeuwendaalder’ („talerul leu’). Pe acesta era gravat un leu rampant, simbol heraldic al Țărilor de Jos. Moneda era foarte populară în Europa de Est și chiar Asia, ajungând să devină unitate de referință pe teritoriul Țărilor Române.

Pe 22 aprilie 1867, România adoptă oficial moneda națională: leul, cu subdiviziunea de 100 de bani. În 1870, când România a înființat Monetăria Statului, se bate primul leu românesc din argint, cu efigia lui Carol I. Monedele de 1, 2, 5 și 10 bani au fost bătute în Anglia.

Leul modern a trecut prin patru reforme majore. De la introducerea sa în 1867, leul românesc a suferit mai multe schimbări. Reformele monetare din 1947 (după război), denominarea din 1952 (regimul comunist), inflația din anii 90 și denominarea din 2005 (trecerea de la leul vechi la leul nou, RON). Au fost emise monede de argint (1 leu, 2 lei, 5 lei), monede de bronz și nichel pentru valorile mai mici și emisiuni speciale, comemorative.

Monede de colecție și comemorative

Constantin Brâncoveanu a emis, în 1713 o monedă aniversară din aur și argint, cu efigia sa și numele latinizat: Constantinus Bassaraba de Brankowan. Aceste monede nu erau destinate circulației, ci aveau rol simbolic și diplomatic. Pe teritoriul României s-au descoperit mii de tezaure monetare. Unele, ca Tezaurul de la Sâncrăieni (Harghita) sau cel de la Pietroasa („Cloșca cu puii de aur’), sunt celebre. Tezaurele au ajutat istoricii să înțeleagă traseele comerciale și bogăția regiunii.

Monedele comemorative moderne ale Băncii Naționale sunt foarte apreciate. Sunt bătute în serii limitate, cu teme precum Marea Unire, voievozi celebri, personalități culturale (Enescu, Eminescu). Și sunt vânate de colecționari din întreaga lume. Acestea marchează evenimente istorice, personalități culturale, aniversări naționale. Pasionații de numismatică le caută cu interes, iar piața acestora a cunoscut o dezvoltare semnificativă în ultimele decenii.

Bancnota aniversară cu tema 185 ani de la nașterea regelui Carol I, lansată în circuitul numismatic de Banca Națională a României, la data de 1 decembrie 2024, a câștigat concursul Cea mai bună bancnotă comemorativă a anului 2024′, organizat de International Bank Note Society – Filiala Ucraina. Bancnota aniversară lansată de BNR pentru colecționare, cu o valoare nominală de 100 lei, s-a clasat pe primul loc.

Sursa foto: Shutterstock

Alte surse: wikipedia.org, matricea.ro, bnr.ro, historia.ro,

Citește și Cum să găsești pe cer Carul Mare, Carul Mic și Steaua Polară