Nu face playback pe scenă, așa cum nu face nici în viață. Feli spune întotdeauna ce simte, trăiește ce alege, își asumă cine este și are curajul să pună punct acolo unde echilibrul dispare. Muzica o scrie cu sufletul și iubește fără artificii – așa cum și-a dorit întotdeauna. Viața a învățat-o că dragostea nu înseamnă să te pierzi în celălalt, ci să te regăsești în ciuda tuturor furtunilor. Artistă de succes și mamă a unei fetițe adorabile, care i-a reconfigurat lumea, Feli e azi mai fericită ca oricând.
Feli, nu pot începe acest interviu fără să-ți spun că de două zile ascult pe repeat cea mai nouă piesă a ta, „Drama Mama, așa că, pornind de la vibe-ul pe care mi-l transmite, dar și de la textul fain, trebuie să te întreb: vine din propria experiență?
Oooo, da! Hahaha! Aproape toate piesele pe care le cânt vin din propria experiență. Frumusețea în viața mea acum este că, după ce am scris „Drama Mama, am conștientizat că, în general, chiar nu am motive să fiu Drama Mama! Ceea ce e fantastic! Pentru că m-a trezit și m-a făcut să intru într-o analiză matură și deschisă cu cine sunt eu cea de acum și ce îmi doresc să trăiesc. E minunat. Practic, „Drama Mama face parte din descoperirea unei noi versiuni de Eu. Și îmi place mult această Felicia.
Trăiești o perioadă plină pe plan artistic… Cum e viața ta în momentul de față? Ce-ți prisosește și ce-ți lipsește?
Încep cu ce îmi lipsește: organizarea. Aproape dintotdeauna, fiind spirit de copil și suflet de artist, am nevoie de ajutor în a mă organiza. Am noroc că am o echipă care profesional e alături de mine din ziua 1, iar pe plan personal, când mă „agit pe acest subiect, dacă nu mă descurc singură în unele situații, am prietene care îmi sar în ajutor. Nu degeaba le numesc surori. (zâmbește) Viața mea în momentul de față simt că e înfloritoare. Cuvânt mai potrivit nu găsesc. (zâmbește) Sunt într-o etapă de reinventare și redescoperire, și tot procesul ăsta mă fascinează.
Tu nu ești doar cântăreață, ci și compozitoare, iar versurile pieselor tale au multă profunzime. De unde acest „pachet complet, talentul vine de la părinți sau ești singura cu acest har din familie?
În familia mea, muzica a fost iubită dintotdeauna, părinții și frații mei având iubirea asta pentru muzică zi-noapte. Tatăl și frații mei au iubit chitara, mama cânta frumos muzică folclorică oltenească, deși ea e ardeleancă. (râde) Casa noastră a avut ușa deschisă către absolut toate genurile muzicale și cred că asta a ajutat mult ca darul pe care l-am primit de Sus să fie manifestat natural. Din toată familia, eu și fratele meu mijlociu trăim muzica și în prezent, fratele meu iubind chitara bass și având o trupă la noi în Sebeș (orașul în care m-am născut) cu care cântă cu aceeași emoție, sunt sigură, cu care cânta și la începuturi.
Așa cum spuneai, ai crescut în Sebeș, o localitate superbă din inima Transilvaniei, cu o atmosferă medievală și peisaje de poveste. Ce amintire din copilărie îți vine prima în minte când te gândești la „acasă? Cum era Feli mică?
Feli mică dădea concerte în spatele blocului, în fața blocului, în scara blocului, în casă, în parcare, peste tot! (râde) Asta e prima amintire pe care mi-a readus-o întrebarea ta.
Bunica ta s-a stins când erai mică, iar părinții tăi au divorțat când aveai 14 ani. Cum te-au schimbat acele pierderi și ce ai învățat despre tine atunci?
Pe bunica am pierdut-o când aveam cam 6 ani. Azi am 39, dar să știi că, în Spirit, bunica mea e prezentă aici. Întrebări sau confuzie, bucurii, mereu le împart cu ea. Am cu ea o conexiune dincolo de Pământ pe care știu că mulți dintre noi, în povestea lor, o trăiesc. Când părinții mei au divorțat – eu aveam 14 ani atunci – una dintre ancore a fost bunica mea. Cred că sunt foarte iubită de Dumnezeu, pentru că, la mine, nicio pierdere nu s-a simțit a fi un „sfârșit de lume. Plus că eu de mică am fost o copilă „bătrânică. Am avut un soi de înțelegere matură chiar și la 6 ani. Am înțeles multe în felul meu, atât în copilărie, cât și în adolescență. Mai târziu, în viața de adult, când am început să mă caut, mai ales spiritual, toate s-au legat.
Ai renunțat la școală în clasa a IX-a, fără ca ai tăi să știe. Ce te-a împins să faci acel pas și cum ai trăit acel moment de rebeliune?
Un vis. Mi-am visat viața pe repede înainte într-o versiune în care muzica nu exista. Probabil nu m-am simțit EU. A fost o intuiție, o certitudine că ăsta este drumul și o doză de nebunie și curaj. Nu a fost un drum ușor. Dar a fost drumul meu. Și sunt tare recunoscătoare.
Cum s-a schimbat viața ta din acel moment? Sincer, nu-mi pot imagina cum te-ai descurcat singură, adolescentă fiind! Ca să-ți câștigi existența, ai fost agent de vânzări, barman, ospătar… Au fost momente în care te-ai culcat plângând sau poate nemâncată?
Am fost mereu un om corect și muncitor. Tot ce mi-am dorit a fost să am o viață materială decentă, cât să pot să merg în studio și nimic să nu fie o piedică în a ajunge acolo să scriu și să fac muzică.Munceam cât era programul normal de muncă și apoi mergeam la studio. Au fost perioade când eram extenuată fizic de la muncă, dar, sincer, când urcam scările acelei clădiri vechi în care era studioul mă reumpleam de energie. Că știam că urmează să stau în esența mea. În interiorul meu, care a fost dintotdeauna arta. Nu am avut niciodată focus pe minusuri. Probabil din instinct de supraviețuire și din dorința de a cânta, totul s-a simțit mai ușor decât era real. Nemâncată niciodată nu am dormit. E prea mișto Dumnezeu să mă lase așa. Mereu mi-a dat resurse, idei și mi-a ținut visul viu.
Totuși, nu ai renunțat niciodată -să-ți urmezi visul, care în cele din urmă avea să se materializeze. Ai debutat cu trupa pop-rock Aliens, unde ai fost atât solistă, cât și compozitoare, și mi-ar plăcea să ne povestești cum ai ajuns acolo și ce a urmat apoi.
Lucram într-o fabrică de piele. Acolo l-am întâlnit pe chitaristul cu care urma să avem acest proiect alături de alți artiști de la noi din Sebeș. Cam asta e povestea pe scurt. Au urmat niște ani în care m-am conturat ca artist de live pe scenă, prima oară când îmi cântam piesele proprii. Practic… startul visului. (zâm-bește)
Pentru tine, o mare șansă a fost participarea la Vocea României în 2012, când ai ajuns în semifinală, în echipa lui Marius Moga. În ce măsură ți s-a schimbat viața din clipa aceea?
Toată viața mi s-a schimbat de la Vocea României. Am avut norocul și, mai degrabă, onoarea să fiu comparată cu Adele. Oamenii în emisiune au văzut prin interviuri și dincolo de cântat în sine și OMUL Feli. Într-o lume care vrea să demonstreze că e demnă de atenție, eu am fost eu. Cred că și asta face parte mult din succesul meu. Că am ales să fiu autentică și sinceră cu mine în toată acea călătorie. Iar oamenilor de acasă le-a plăcut asta.
După Vocea, ai semnat cu HaHaHa Production. Ce a însemnat pentru tine întâlnirea cu Smiley și cum s-a transformat acea colaborare într-o prietenie?
Am intrat cu frică în această colaborare. Semnarea oficială cu un label pentru mine însemna ceea ce vedeam în filme: stres, oameni răi, contracte facute doar în favoarea exteriorului tău etc. Dar Smiley mi-a dat libertate, spațiu și timp. În timp, asta m-a făcut să îmi doresc să îmi fie nu doar manager, ci și prieten. Azi îmi e manager, mentor, inspirație, prieten, uneori psiholog (râde) și coleg de studio!
Ajunsă în acest punct, poți să ne spui cât de greu este pentru o femeie să răzbească în industria muzicală? Care au fost cele mai mari provocări pentru tine? Au existat și momente în care te-ai gândit să renunți?
La începuturile mele, cu mulți ani înainte de Vocea României, am mai avut o tentativă, cam un an de stat și făcut muzică în București. A fost una dintre cele mai grele perioade din viața mea. Deseori m-am gândit că poate ăsta nu e drumul meu. Doar că, instant, din minte – că era totuși o frică – eu coboram în inimă, unde simțeam că… ăsta e, categoric, drumul meu. Nu a fost ușor și cred că femeilor în general nu le e ușor într-o lume aparent condusă de bărbați! La mine, nu e despre cine conduce. E despre coloană vertebrală, respect și bunătate. Norocul face că atât femeile, cât și bărbații avem și latura feminină, și pe cea masculină, iar masculinul meu, plecând de mică de acasă, se activa la momentul în care trebuia să stau dreaptă. Dacă am simțit să colaborez, spre exemplu, cu cineva, am făcut-o, dacă nu, cu toate riscurile, am spus pas. Un exemplu e asumarea faptului că eu nu cânt niciodată playback. Prefer să nu onorez invitații decât să fac asta. Asta a fost dorința mea din ziua 1. Așa că echipa m-a susținut și, iată, niciunde nu auzi vocea mea pe un playback. Doar la TV, în videoclipuri oficiale! (râde)
Acum mai bine de 10 ani, ai trecut printr-o transformare fizică fabuloasă – ai slăbit 30 de kilograme. Teoretic, atunci când ai o asemenea voce, aspectul fizic nu contează, dar, totuși, ai simțit o schimbare de atitudine la cei din jur? De-a lungul timpului, ai avut complexe, ai fost poate victima bullyingului?
Am slăbit 37 de kilograme chiar, iar în 8 ani am pus 10 la loc! (râde) Nu am simțit o schimbare în interiorul meu. Adică, cele peste 30 de kilograme în minus nu m-au făcut să mă simt mai frumoasă. Dar mai ușoară și cu șanse să duc, de acolo înainte, o viață sănătoasă, da. Nu am avut niciodată complexe. După operația la stomac, am avut, pentru că am ascultat social media, care azi te vrea într-un fel, mâine în altul, dar am lucrat la asta mult și m-am pus înapoi pe drumul meu. Kilogramele, înălțimea, etnia nu ne definesc. Cum ne comportăm, ce oferim în lume și cum anume. Astea contează cu adevărat.
Privind în urmă, ai vreun regret? Ai face lucrurile altfel azi dacă ai putea în ceea ce privește relația cu familia sau profesia?
Nu am regrete. Oricât de dureroase au fost anumite situații din viața mea, eu știu că au fost trăite cu un sens: ca să învăț. Să cresc. Și profesional, și personal. Dacă ar fi să am totuși un regret, ar fi neîncrederea pe care uneori o mai am în mine. Dar vine rar acum această neîncredere. O vindecăm și pe asta, pentru că avem atâtea unelte azi!
În 2018, ai devenit mamă. Ce ai simțit când ai ținut-o pe Nora Luna pentru prima dată în brațe, cum ți s-a schimbat viața de atunci?
Am simțit durerea mea fizică! (râde) Nu a fost ca în filme. Am fost timorată. Nu știam cum să o țin… Mă uitam la mânu-țele ei și nu îmi venea să cred că ce țin în brațe am purtat în pântec 9 luni. Mirosea a lapte praf și vanilie gogoșica mea mică. Azi miroase a dulciuri, că mănâncă pe ascuns, și e cea mai frumoasă din lume. Pentru că e a mea! (zâm-bește)
În noiembrie, fiica ta împlinește 7 ani și îți seamănă leit. Mai mult, are și voce bună, după cum au constatat și fanii tăi. Își dorește să-ți calce pe urme? Ți-ar plăcea să îmbrățișeze aceeași profesie, în condițiile în care nu e ușor să îți faci un nume în muzică?
Nora Luna iubește mai mult să danseze decât să cânte și mai mult să fie actriță decât primele două variante de artă. Nu știu dacă va face parte din lumea asta. Dar orice alege să experimenteze în viață, dacă e sănătos și hrănitor sufletește, o susțin.
Dacă nu mă înșel, Nora Luna s-a născut în noiembrie, deci e Scorpion, iar tu ești în Gemeni. Cum funcțio-nea–ză relația dintre voi? Cine câștigă atunci când apar neînțelegeri și cum depășiți momentele mai tensionate?
Nora e pe 21 noiembrie născută și, da, e Scorpion, iar eu, Gemeni. Păăăi… uneori suntem și bine! (râde) Vorbind serios, nu ne plictisim niciodată. Când ne iubim și ne jucăm, ne iubim și ne jucăm, când ne certăm… sare casa în aer. Daaar, pentru că ne iubim mult, ne și trece repede. Și eu redevin copil în multe. Este un foarte bun terapeut copilul în viața unei mame. Îi arată fix unde mai are de lucrat. Dar să știi că nu pot să îmi mai văd viața fără ea fix așa cum e. Personalitatea ei și focul, iubirea și intensitatea… Este MAGICĂ! Cel mai mare hit!
Povestește-ne mai multe despre Nora Luna! Ce fel de copil e – empatic, extrovertit, vesel, curios, voluntar? Care sunt calitățile ei? Ai vreo temere în ceea ce o privește pe viitor? E ceva ce ar putea să-i pună bețe în roate? Poate o sensibilitate sau timiditate excesivă?
Este tot ce ai enumerat mai sus la puterea 3. Este un copil inteligent, creativ, un suflet sensibil și intens, o minte isteață, și uneori… adultul de care am nevoie. Nu îmi place că joacă și acest rol, dar dacă așa simte ea… accept. Îți dau un exemplu: empatia ei când mă doare ceva o duce într-o zonă de mamă blândă. Mă întreabă dacă mă doare, mă pupă să treacă, merge la frigider să îmi facă să mănânc. Și îmi face toate combinațiile ciudate și greșite de mâncare, dar eu gust din fiecare, din iubire pentru ea. Cu stomacul… mă descurc după. (râde)
Sunt o mulțime de femei care rămân în relații care le fac nefericite doar pentru a nu strica echilibrul familial – pe scurt, pentru ca micuții lor să aibă un tată. Crezi că e asta o soluție bună pe termen lung?
Cred că cel mai greșit lucru e să rămâi într-o relație nefericită „de dragul copilului. Deseori, adulții se agață de acest motiv pentru că e o zonă de confort: stăm de atâția ani împreună, îmi știe obiceiurile, nu mai schimb, că deja am o vârstă. E dureros ce spun, știu. Dar cred că ăsta e, în multe case disfunc-țio-nale, motivul real. Dacă ești nefericit, clar nu există echilibru familial. Există o tensiune cu care copilul este lovit stânga-dreapta, mamă-tată. Imaginează-ți cum e să doarmă copilul noaptea între părinți – că majoritatea dorm așa când sunt copiii mici – și toată energia negativă și tensiunea părinților să lovească în sufletul copilului, unde încă există energie pură și lumina. Noi nu facem copii pentru noi. „Să aibă cineva grija de noi la bătrânețe – vorba asta și dorința asta sunt cea mai mare dovadă de egoism. E o onoare pentru tine că acest copil alege să vină pe Pământ din trupul tău și al partenerei tale. Că își dorește să moștenească părți din tine și din jumătatea ta, ca să devină un adult care să își ducă planul vieții cum alege. Nu cum vrei tu, ca să îl ai la bătrânețe. Este un subiect sensibil pentru mine. Copilul te alege ca pe o cale de a ajunge pe acest Pământ. Viața lui e a lui. Nu a ta! Nu îl agăți de tine pentru tine sau pentru că, poate, „un copil ne va lega mai puternic. Copilul vine pentru propria lui experiență de viață. Îl creștem cât de sănătos putem psihic, emoțional și fizic, pentru ca, atunci când vă pleca din cuib, să trăiască ce îi e menit. Fără să ducă părinții, grijile și certurile lor în cârcă.
Cum s-au schimbat lucrurile în dinamica voastră de familie după despărțire? În ce relație este acum Nora Luna cu tatăl ei?
Nora Luna și tatăl ei se iubesc enorm. Au relația lor specială. Nu există o dinamică de familie între noi trei. Suntem în co-parenting pentru copilul nostru. O formă prin care comunicăm spre binele cel mai înalt al copilului.
Știu că ești discretă, dar dat fiind că ești o femeie frumoasă și cu mulți admiratori, nu pot să nu te întreb – există un bărbat special în momentul de față în viața ta?
Este pentru prima oară când nu las să câștige latura mea adolescentină și să „dau din casă. Mă fac că nu am citit întrebarea ta și răspund: „Sunt foarte bine. (zâmbește)
Ce îți dorești de la următoarea (sau actuala) ta relație? Cum trebuie să fie EL ca să te cucerească? Ești pregătită să mai faci concesii într-o viitoare relație?
Sunt atât de focusată acum pe carieră, încât nu m-am gândit și nu mă gândesc la acest aspect. Am o listă de manifestare pe care am început-o cu „Bărbatul menit mie este:. Și știu că atrag ce am scris pe lista mea. Pentru că și eu sunt acum în altă etapă: mai matură, mai prezentă, mai asumată, mai clară în ceea ce ține de dorințele mele într-o relație. Legat de concesii, sunt deschisă să fac compromisuri sănătoase pentru relație și partener. Există o lege a compensației pe care trebuie să o aplicăm sănătos și cu respect față de celălalt. Egal că e despre viața personală sau profesională.
Te vezi căsătorită în viitorul apropiat și, de ce nu, din nou mamă? La un moment dat, spuneai că îți dorești să adopți… Nora Luna își dorește un frățior sau o surioară?
Nora își dorește frățior sau surioară până aude un bebeluș că plânge și nu se oprește! (râde) Își dorește. Probabil e normal. Îmi doream să adopt, așa e, dar acum singurul copil pe care mă focusez să îl cresc cât de bine pot e fetița mea. Nu mă văd căsătorită în viitorul apropiat și în niciun alt viitor. Dar asta vine dintr-o frică. Lucrez să aflu de ce și să trec peste. Dar dacă ar fi să mă mărit, m-aș vedea pe un câmp, într-o rochie simplă, dansând „Dansul mirilor des-culță. (zâmbește)
Vreau să vorbim puțin și despre rutina ta de frumusețe și o să amintesc că ai 39 de ani tocmai pentru că arăți cu 10 mai puțin! Ai vreun truc, cum faci să arăți așa de bine?
Dacă îți zic că frumusețea vine din interior, o să spui că e, așa, de show off răspunsul meu. (râde) Dar chiar vine. Cred că spiritul meu rebel și sufletul de copil îmi dau energia asta. Bineînțeles că am grijă și fizic de frumusețe, în special de tenul meu, pentru că am descoperit dragostea de skincare în pandemie. (râde) Acolo am descoperit real efectul unui SPF bun, cum să aleg o cremă de ochi, de față sau orice în funcție de tenul meu. De ceea ce îi place și ce nu.
Spuneam mai devreme că ai slăbit enorm. Ce e cu adevărat extraordinar e că te-ai menținut! Cum faci, mergi la sală, ții dietă, îți supraveghezi alimentația? Te rog să nu ne spui că nu mănânci dulciuri deloc!
Răspunsurile mele sunt: NU, NU și îmi supraveghez alimentația uneori. Mâncam dulciuri pe fond nervos, dar noroc că am stomacul mic și nu mă lasă să mănânc mult! (râde) Am fost mulți ani neatentă la fizicul meu. Am prioritizat greșit lucrurile în viața mea. Sănătatea a fost cam pe ultimul loc. Acest 39 a venit cu reset și în prim-plan cu dorința de a fi sănătoasă. Deci stați cu ochii pe Insta, că o să mă plâng curând de oboseala din sala de fitness!
În ceea ce privește vestimentația, ai un stil foarte fresh și cool în egală măsură, cred că orice femeie se regăsește în el. Ai stilist, te sfătuiește cineva?
Lucrez cu stiliști pe proiecte. Am avut noroc să lucrez cu stiliști care sunt atenți la felul meu de a fi, la personalitatea mea, așa că haina, acest accesoriu atât de important, mi-a conturat, probabil, mai tare personalitatea. În afară de stiliști, mai există Cătălina, prietena mea cea mai bună, care e enervant de sincera și, cumva, deși nu sunt de acord cu ea uneori, trebuie să accept că are un simț stilistic mișto rău! (râde)
Ah, și să nu uităm accesoriile, care fac diferența! Ce înseamnă bijuteriile pentru tine, ce piese cu semni-fi-cație aparte ai și cum le alegi, în general? Ce tipuri de bijuterii preferi și cu ce simboluri?
Îmi plac bijuteriile care ies în evidență prin simplitatea lor sau cele care au combinații de culori mișto care se potrivesc cu stilul meu. De exemplu, am acest talisman de la Pandora pe care îl port ori la lanț, ori la brățară. E un talisman format din Soare și Lună și mă duce cu gândul la Nora Luna. Eu când am rămas însărcinată am scris o piesă care se numește „Două inimi, în care spuneam: „Tu-mi ești Soarele și Luna, și te iubesc dintotdeauna. Acum trebuie să îi iau o brățară cu același talisman și ei. Pentru că vrea să fim la fel. (râde)
Printre picături, în perioada asta mai ai un pic de timp liber și pentru o vacanță, până începe Nora Luna școala? Unde vă doriți cel mai mult să mergeți, care sunt destinațiile voastre de vacanță preferate?
Vara asta, Nora Luna a petrecut foarte mult timp la tatăl ei, care locuiește în Constanța. Așa că, toată ziua e pe plajă, la mare. Urmează să facem și noi niște plecări prin țară și afară puțin împreună. Eu, fără Nora (râde), voi avea vacanță o săptămână undeva unde să nu aud limba română, despre calendare, to do list-uri. Vreau un loc cu soare în care să fiu iubită și răsfățată, să am o agendă, căști, să scriu muzică, să mănânc, să mă plimb și să dorm… cât vreau eu. (râde)
În final, o să-ți las o propoziție pe care vreau să o completezi tu. Cel mai mult și mai mult acum îmi doresc să…
… mă iubesc din ce în ce mai mult și mai sănătos și să lansez multă muzică. n
STYLING: IRINA HARTIA
ASISTENT STYLING: TEO BUTOI
MAKE-UP: ANDRA MANEA
HAIR: ȘTEFAN TUDOR (ENDORPHIN LAB)
COPERTA: PANDORA; BOGGI
INTERIOR: PANDORA; MEDEEA; COS; BOGGI; MARKS & SPENCER; PINKO; BALIZZA; ZARA