Amalia Lică, medalie de argint la Campionatele Mondiale de Gimnastică Ritmică 2025, la doar 16 ani: "România și-a strigat numele cu forță. Și abia e începutul!"

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!

România mai câştigase o singură medalie (bronz) la Mondiale, în 1992 (Bruxelles), la coardă, prin Irina Deleanu, actuala o preşedintă a Federaţiei Române de Gimnastică Ritmică.

Amalia Lică, medalie de argint la CM de gimnastică ritmică

În finala desfășurată duminică, Amalia Lică a reușit un exercițiu de mare dificultate și a obținut 29,000 puncte, clasându-se pe locul doi. Medalia de aur i-a revenit germancei Darja Varfolomeev, campioana olimpică en-titre, cu 31,700 puncte, iar bronzul a fost câștigat de bulgăroaica Stiliana Nikolova, cu 28,800 puncte.

Această medalie reprezintă un moment unic pentru sportul românesc, deoarece România nu mai cucerise o medalie la Campionatele Mondiale de Gimnastică Ritmică din 1992, atunci când Irina Deleanu a obținut bronzul la coardă la Bruxelles.

„România a zguduit Rio! Amalia Lică a intrat în istorie, alături de antrenoarea sa, Adriana Mitroi – două suflete, o singură luptă, un rezultat care scrie viitorul gimnasticii româneşti. Echipa României a fost acolo, unită: Andreea Verdeş şi Cătălina Radu, luptătoare până la capăt. Diana Valeanu, stâlpul din spatele fetelor. Marinela Jipa, ochiul vigilent care nu iartă nicio greşeală. Irina Deleanu, preşedinta FRGR, motorul unei federaţii care a arătat că România nu cedează, nu renunţă şi nu se teme. Rio 2025 a fost scena unde România şi-a strigat numele cu forţă. Şi abia e începutul!„, a fost mesajul postat pe pagina de Facebook a FRGR după medalia câştigată de Amalia Lică.

Amalia Lică are în palmares la competiţiile de junioare 6 medalii la Campionatele Europene, în 2022 şi 2024 (5 aur, 1 argint) şi 2 medalii la Campionatele Mondiale, în 2023 (1 argint, 1 bronz).

Citește și: Cum arată și cu ce se ocupă Tudor, fiul lui Victor Rebengiuc. A făcut studii în America, este arhitect și are un băiat

Mama Amaliei Lică: „Mi-au fost luate mie picioarele pentru ca Amalia să primească aripi'

Magda Lică, mama Amaliei Lică, trăiește de câțiva ani în scaunul cu rotile. ‘Mi-au fost luate mie picioarele pentru ca Amalia să primească aripi’, declara anul trecut mama Amaliei într-un interviu pentru GOLAZO.ro.

Întrebată dacă a ratat vreun concurs al fiicei sale, Magda Lică a declarat:

„În țară nu am ratat niciunul. De la cinci ani, de când s-a apucat de gimnastică ritmică de performanță, am fost mereu cu ea, în sală. Dar Campionatele Europene de la Budapesta reprezintă prima competiție de peste graniță unde ajung și eu.

Sunt paralizată de la brâu în jos de câțiva ani, dar nu vreau să vorbesc despre mine. Acum este momentul Amaliei. Vă spun doar atât. Mi-au fost luate mie picioarele pentru ca Amalia să primească aripi. Asta a fost să fie. Dacă acesta a fost prețul pe care trebuie să-l plătesc, nu regret nicio clipă.„

Citește și: Ashley Park și Paul Forman din Emily in Paris au o relație și în realitate, nu doar în serial: „Te iubesc mai presus de cuvinte!’. Detalii despre momentul în care el i-a salvat viața

Amalia Lică este copilul-minune din gimnastica ritmică

Adriana Mitroi, antrenoarea Amaliei Lică, a povestit acum câteva luni cum a cunoscut-o pe actuala vicecampioană mondială la măciuci.

„Am luat mai multe sportivi și a fost a doua grupă pe care o luasem eu de sportive ca antrenor. Prima a fost un așa mai de acomodare și după îmi propusesem, ok, gata de acum, trebuie să mă apuc cumva să iau o grupă și să încerc să le duc către performanță.

Și atunci eram la Clubul Sportiv Olimpia și o doamnă, o altă doamnă, făcea inițiere și mi-a propus, uite, vino la grupa de inițiere, uită-te la sportive, vezi care crezi care avea potențial pentru performanță și selectează câteva de acolo pentru a face o grupă separată de avansate, cumva, pe atunci.

Și am luat cam 10 sportive și după au mai tot venit pe parcurs, au fost cam în total 15 sportive, printre care și Amalia Lică. Și bineînțeles, la ea m-a atras pe atunci că noi la gimnastică ritmică, în primul rând, trebuie să avem o alură.

Ok, când sunt mici e destul de greu să ne dăm seama cum vor evolua pe parcurs, dar ea era slabă, avea mobilitate, era fâșneață așa și atunci, clar, am zis că trebuie să vin în grupă și să încercăm să facem mai departe performanță.

De când eram mică, eu aveam visul ăsta că, după ce fac gimnastică, o să fiu antrenoare și, mă rog, cumva poate visul ăsta a fost mai mult pentru că eu n-am avut calitățile necesare pentru a face gimnastică ritmică de înaltă performanță. Mi-a plăcut foarte mult, eram cumva destul de bună pe partea de obiect, dar corpul nu mă ajuta prea mult, așa că mi-am dorit prin alți copii să reușesc să ajung la performanțele pe care eu nu am putut, pentru că așa m-a lăsat Dumnezeu

Și poate de aia am avut cumva de mică visul ăsta să continui și să rămân tot în gimnastică ritmică. Da, copiii vin. Vin pentru că sunt atrași odată de costumele care sunt cu paețe cu pietre, apoi de panglică de cerc, adică obiectele cu care ele fac. În primă fază sunt atrase fetițele de acest sport și vin la inițiere într-adevăr multe, dar după, pe parcurs, începe greul.

„Nu au destule ore în sală, nu au destul de mulți antrenori'

Pentru că sunt multe ore de antrenament, văd ce înseamnă de fapt gimnastica și dacă nu o iubesc când e ajuns de mult, nu sunt dispuse să facă eforturile necesare pentru a rămâne în acest sport.

Și de asemenea și la nivel de cluburi e problemă pentru că majoritatea se luptă cu aceeași chestie Nu au destule ore în sală, nu au destul de mulți antrenori, că fiecare la club are impus un număr minim de sportivi. Și dacă ai două ore în sală, de exemplu, ce poți să faci mai repede?

Deși există inițiere și performanță, atunci cumva se limitează numărul de gimnaste care mai rămân pentru performanță pe parcurs, dar inițial da, fetițele vin la gimnastică pentru că e un sport frumos, cu muzică, cu obiecte, cu costume frumoase și din punctul ăsta de vedere nu ne plângem.

Da, în mod normal ajung fetițe și pe la 3-4 ani în sală. Din punctul meu de vedere e puțin cam devreme la 3-4 ani pentru că încă nu pot fi atente prea mult la ce se întâmplă în sală, dar nu strică! Adică dacă stau fără părinți în sală, e ok, nu strică. Dar în mod normal pe la 5-6 ani cred că deja încep să fie mai conștiente să-și dea seama de ce se întâmplă și să fie acolo mai ancorate în antrenament’, a povestit Adriana Mitroi pentru Prosport.