Alex Marcu, mărturisiri copleșitoare la un an de la uciderea Teodorei: "O visez ca și cum ar fi încă în viață. De când s-a întâmplat, fetița face săptămânal terapie"

.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

La aproape un an de la crima care a șocat România, Alexa Marcu vorbește deschis despre cum arată viața lui și a fiicei sale după uciderea Teodorei. Între dor, terapie și încercarea de a păstra o aparență de normalitate, bărbatul își duce mai departe zilele cu o forță greu de imaginat. Declarațiile lui scot la iveală nu doar suferința personală, ci și realitatea dură a celor rămași în urmă.

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MARTIE, GRATIS, AICI


În urmă cu aproape un an, viața unei familii a fost sfâșiată într-un mod brutal. Teodora Marcu, o tânără de doar 23 de ani, însărcinată și mamă a unei fetițe de trei ani, a fost ucisă într-un complex rezidențial de lângă Capitală. Femeia a fost împușcată de un bărbat cu care ar fi avut o relație în trecut, în ciuda faptului că, potrivit informațiilor apărute la acea vreme, existaseră anterior amenințări și chiar sesizări la poliție.


Cazul a declanșat un val de reacții la nivel național și a readus în prim-plan discuția despre femicid și protecția victimelor violenței domestice. Dincolo de dezbateri și schimbări de perspectivă, rămân însă dramele personale: Alex Marcu și fiica lui sunt, în continuare, victime colaterale ale unei tragedii care le-a schimbat definitiv existența.

Alex Marcu, mărturisiri copleșitoare la un an de la uciderea Teodorei

La un an distanță, Alex Marcu încearcă să-și reconstruiască viața din bucăți. Recunoaște că rutina și munca sunt cele care îl țin pe linia de plutire, chiar dacă golul lăsat în urmă este imposibil de umplut.

„Rutina, rutina mă ajută, spectacolele. Cea mică este ok, în mare, îi place foarte mult să picteze. Și eu sunt ok, nu am alte posibilități’, a declarat Alex Marcu pentru spynews.ro.


Citește și: Cine este Teodora Marcu de la Insula Iubirii, care a fost împușcată mortal de fostul iubit. A fost la emisiune cu soțul ei, avea o fetiță și era din nou însărcinată

Fetița lor, martor indirect al tragediei, își găsește refugiu în activități simple, precum desenul, în timp ce tatăl încearcă să mențină un echilibru fragil între rolul de părinte și propria suferință.

În același timp, familia se pregătește pentru parastasul de un an, un moment încărcat emoțional. Sprijinul vine, în mare parte, din partea mamei Teodorei, care rămâne alături de ei și îi ajută să facă față vieții de zi cu zi.


„Da, pregătim curând parastasul de un an, cam într-o lună. Mama Teodorei este și ea ok, mă ajută foarte mult cu fata, mai stă cu ea când eu sunt plecat la spectacole. Da, am visat-o pe Teodora, nu mai țin minte exact în ce context. În general, când o visez, o visez ca și cum ar fi încă în viață și ca și prezență o simt, nu știu cum să explic’, a mai spus acesta.


Alexandru Marcu: „Eu lucrez cu doi psihologi. Acesta este motivul pentru care reușesc să merg mai departe'

Dincolo de ceea ce se vede, există o luptă continuă cu trauma. Alex Marcu a apelat la ajutor specializat, atât pentru el, cât și pentru fiica sa, conștient fiind că vindecarea este un proces de durată.

„Eu și lucrez cu trei psihologi. Unul pentru cea mică, cu care trebuie să țin legătura în permanență, și doi pentru mine. Psihologul care lucrează cu cea mică este specializată pe chestii de genul acesta, decese în familie, Maria se numește, face terapie cu nisip, Sandplay. Se spune că nisipul descarcă energiile negative. De când s-a întâmplat, fetița face săptămânal terapie. Ca feedback, psihologul mi-a spus că, ușor, ușor, acceptă’, a mai declarat Alex Marcu.


Pentru el, sprijinul psihologic și principiile personale sunt cele care îl ajută să meargă mai departe, chiar dacă durerea nu dispare.

„Iar eu lucrez cu doi psihologi. Da, acesta este motivul pentru care reușesc să merg mai departe, acest lucru, dar și principiile de viață. Ca și principiu de viață, așa, pe scurt: Nimic nu moare, nimic nu dispare, totul se întoarce. Nu vreau să intru în detalii, chestiile de genul mă afectează pe mine. Primul sfat de la psiholog a fost acesta: ai grijă că te vor suna toți prietenii să povestești, cu cât povestești mai mult, cu atât uiți mai greu și te afectează. Și am realizat că așa este. M-am ferit atât cât am putut, când nu am putut, nu m-am ferit… Încerc să evit pe cât posibil’, a mai adăugat el pentru sursa citată.