Drumul spre succes nu este întotdeauna unul liniar, iar Alexandra Căpitănescu vorbește deschis despre provocările și momentele dificile pe care le-a întâlnit de-a lungul parcursului său artistic. Artista recunoaște că au existat dezamăgiri, însă a ales să privească fiecare experiență mai puțin reușită ca pe o lecție și o formă de redirecționare. Într-un interviu acordat în exclusivitate, Alexandra Căpitănescu dezvăluie cum a învățat să gestioneze eșecurile, dar și cum reușește să îmbine cariera muzicală cu studiile de Fizică Medicală.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE, GRATIS, AICI
Cuprins
Cât de dificil a fost drumul tău în această industrie atât de competitivă și imprevizibilă? Au existat multe uși închise până să ajungi să te faci remarcată la Vocea României? Și, până la urmă, cum ai reușit să gestionezi fiecare eșec astfel încât să te ajute să mergi mai departe?
Drumul într-o industrie precum cea muzicală nu este nici liniar, nici ușor de „bifat pe etape clare. Este, mai degrabă, un parcurs cu multe încercări, cu perioade de creștere, dar și cu momente în care lucrurile nu merg în direcția în care ți-ai dori. Și cred că asta este valabil pentru orice artist, indiferent de momentul în care ajunge în vizibilitate publică.
Pentru mine, au existat, într-adevăr, situații în care lucrurile nu s-au așezat din prima sau în care anumite oportunități nu s-au concretizat. Dar nu le-aș descrie neapărat ca „uși închise, ci mai degrabă ca etape firești de formare. Uneori nu ești încă în locul potrivit, alteori nu e momentul potrivit, iar alteori pur și simplu mai ai nevoie de timp pentru a te dezvolta înainte să faci următorul pas.
Cuprins
Alexandra Căpitănescu recunoaște că s-a lovit de greutăți în carieră
Cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat este că respingerea sau amânarea unui „da nu definește valoarea ta ca artist. În momentul în care ești la început, e foarte ușor să iei lucrurile personal, dar cu timpul începi să înțelegi că industria funcționează pe multe criterii care nu țin doar de talent sau de muncă, ci și de context, timing și potriviri artistice.
Vocea României a fost, într-adevăr, un moment important în parcursul meu, dar până acolo a existat multă muncă în spate, multă căutare și multe încercări de a-mi găsi direcția artistică. Nu a fost o linie dreaptă, ci un proces în care am învățat constant și în care am încercat să rămân consecventă cu ceea ce simt.
În ceea ce privește gestionarea eșecurilor, cred că aici a contat foarte mult modul în care am fost susținută și felul în care am ales să privesc lucrurile. La început, e normal să existe dezamăgire. Nimeni nu este complet imun la asta. Dar, în timp, am început să văd fiecare experiență mai puțin reușită ca pe o formă de feedback, nu ca pe un capăt de drum.
Alexandra Căpitănescu: „Una dintre cele mai valoroase lecții pe care le-am învățat'
De multe ori, ceea ce pare un eșec pe moment se dovedește a fi, de fapt, o redirecționare. Te ajută să înțelegi mai bine ce vrei, ce nu ți se potrivește și în ce direcție merită să investești energie. Cred că asta este una dintre cele mai valoroase lecții pe care le-am învățat: răbdarea cu propriul parcurs.
Bineînțeles, nu e un proces perfect. Sunt și momente de îndoială, sunt și zile în care lucrurile nu par foarte clare. Dar cred că diferența o fac perseverența și capacitatea de a continua chiar și atunci când nu ai toate răspunsurile.
Astăzi privesc tot acest drum cu mai multă înțelegere și recunoștință. Fiecare etapă, fie ea mai ușoară sau mai dificilă, a contribuit la artistul și omul care sunt acum. Și cred că acesta este, de fapt, sensul unui parcurs într-o industrie creativă: să te formezi continuu, nu doar să ajungi undeva.
Alexandra Căpitănescu, despre cum îmbină studiile cu muzica
Ai absolvit Facultatea de Fizică, iar acum urmezi un master în Fizică Medicală. Trebuie să recunoaștem că nu în fiecare zi ai la cursuri o reprezentantă a României la Eurovision, așa că, vrând-nevrând, ai devenit vedeta facultății. Ai simțit că te privesc diferit colegii sau profesorii? Ai avut parte de mai multă atenție sau dimpotrivă?
Da, este o combinație interesantă și uneori chiar amuzantă pentru mine, pentru că sunt două lumi care par foarte diferite la prima vedere, dar care coexistă foarte natural în viața mea. Fizica și muzica au, în fond, un lucru comun: ambele presupun multă disciplină, curiozitate și un proces constant de învățare.
În ceea ce privește experiența de la facultate, lucrurile au rămas, în esență, destul de firești. Colegii și profesorii mei m-au cunoscut în primul rând ca studentă, nu ca „reprezentantă a României la Eurovision. Sigur, a existat un val de curiozitate la început, mai ales după expunerea publică.
Nu am simțit neapărat că sunt tratată diferit în sensul de „privilegiată sau „specială. Poate au existat câteva momente în care atenția a fost mai mare, mai ales imediat după Eurovision, dar lucrurile s-au așezat și au revenit la normal.
Pentru mine a fost important să nu las partea publică să definească complet identitatea mea în mediul universitar. Acolo sunt, înainte de orice, studentă la Fizică Medicală, cu aceleași responsabilități ca toți ceilalți: proiecte, laboratoare, termene-limită și tot ce implică acest parcurs. Și cred că acest lucru m-a ajutat să rămân ancorată și echilibrată.
Dacă este totuși ceva care s-a schimbat, aș spune că este mai degrabă nivelul de interes sau curiozitate inițială din partea unor persoane. Dar nu a fost niciodată ceva intruziv sau deranjant. Din contră, am simțit multă susținere și înțelegere din partea colegilor.
Cred că faptul că reușesc să îmbin aceste două direcții îmi oferă, de fapt, un echilibru foarte sănătos. Muzica îmi aduce partea creativă și emoțională, în timp ce fizica îmi oferă structură, rigoare și o altă perspectivă asupra lumii. Iar colegii mei au înțeles asta destul de repede.
În final, aș spune că nu am simțit că sunt „vedeta facultății, ci mai degrabă un student care are și un alt parcurs în paralel. Și cred că aceasta este, de fapt, cea mai sănătoasă formă de a privi lucrurile.