De mai bine de trei decenii, Andi Moisescu spune povești și ne învață lecții – uneori cu zâmbetul pe buze, alteori cu o sinceritate care te pune pe gânduri. Cu un stil calm, un umor fin și o voce care nu s-a lăsat niciodată luată de val, a știut mereu să rămână fidel valorilor sale. Într-o lume a zgomotului, a ales tăria liniștii, construind o carieră în care integritatea a contat mai mult decât aparențele, iar conținutul – mai mult decât forma. De data aceasta, îndrăgitul jurat de la Românii au talent (PRO TV) ne-a vorbit cu emoție despre relația specială cu mama sa – o prezență discretă, dar esențială în formarea lui ca om. În același timp, ne-a împărtășit cum încearcă, la rândul lui, să fie un tată prezent și echilibrat, într-o lume tot mai agitată. Între recunoștința față de mamă și responsabilitatea de a fi el însuși părinte, Andi ne poartă printr-o poveste personală despre familie, responsabilitate și modul în care trecutul modelează prezentul.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE MAI, GRATIS, AICI!
Întorcându-ne și mai mult în timp, te invit acum să ne vorbești și despre copilăria ta. Ai venit pe lume prematur, la maternitatea Polizu, cu unele probleme de sănătate… Ți-au pus acestea viața în pericol? Te-au afectat pe termen lung?
După cum constat azi, se pare că nașterea prematură nu mi-a marcat viitorul în niciun fel. Am făcut timp de 7 ani sport de performanță, muncesc de 35 de ani neîntrerupt și văd că sănătatea mă ține chiar bine. Dacă a fost ceva atunci, la naștere, sigur profesioniștii di maternitatea Polizu și-au făcut bine treaba, după cum se vede.
Andi Moisescu, detalii despre copilăria petrecută la Mangalia
„După ce am fost pus pe linia de plutire, în 1972, m-au dus la gară, au luat un compartiment întreg într- un vagon și m-au dus la Mangalia’, rememorai tu. De la două săptămâni până la 7 ani, ai fost crescut de bunici, pentru că mama ta era atunci foarte tânără, studentă în anul II la facultate, în Capitală. Cum era Andi Moisescu copil și ce amintiri ai cu bunicii tăi?
Am cele mai frumoase amintiri din copilăria petrecută la Mangalia. Acolo am petrecut primii 7 ani de acasă, cum se spune. Nu știu ce ți-ai putea dori mai mult decât să îți petreci copilăria pe malul mării, să ai parte de atmosferă de vacanță de pe la 1 mai până pe la 1 octombrie, să te simți iubit și în siguranță, să n-ai nicio grijă, să ai prieteni cu care să-ți petreci toată ziua. Cât despre amintiri, cred că le-am povestit pe cele mai frumoase prin podcast-uri. Nu le-aș mai relua. Timpul e cea mai valoroasă resursă. Am învățat să țin cu dinții de el, să nu-l irosesc.
Citește și: Moartea Teodorei Marcu i-a amintit Oanei Roman de un eveniment care ar fi putut avea un final tragic: „Scosese un cuțit și amenința că face crimă. Mi-a fost frică să chem Poliția’
Ce relație a avut Andi Moisescu cu mama sa
Ce relație ai avut cu mama ta în copilărie, fiind la distanță unul de celălalt? Dar apoi, când v-ați reunit?
Am avut întotdeauna o relație foarte apropiată cu mama mea. Deși am avut ani de zile în care am fost departe unul de celălalt, am simțit-o mereu lângă mine. Iar momentul în care am putut trăi amândoi, în aceeași casă, a fost pentru mine precum începutul unei vieți noi, într-o nouă dimensiune. Oricât s-ar strădui niște bunici în creșterea unor nepoți, părinții reprezintă pur și simplu o altă generație, cu alte repere. Diferența e una relevantă.
Andi Moisescu: „Le sunt recunoscător tuturor celor care s-au ocupat de educația mea'
Povesteai că mama ta a fost foarte bună la școală. Din acest motiv, bunicul tău obișnuia să pună presiuni asupra ta. Ce educație ți-au oferit?
Le sunt recunoscător tuturor celor care s-au ocupat de educația mea, de-a lungul anilor. Pentru că nu doar bunicii, și mama mea s-au ocupat de asta. Cât despre rezultat, tot ce pot să sper e că e unul bun. Ținând cont de faptul că eu mă ocup acum la rândul meu de educație, rămâne de văzut.