Andreea Marin a vorbit cu o sinceritate dezarmantă despre cele mai dureroase momente din viața sa, în cadrul unui eveniment dedicat sănătății mintale, organizat la Parlamentul European. Vedeta nu și-a putut stăpâni lacrimile în timp ce rememora pierderea mamei sale și lupta cu depresia, mărturisind că unele răni nu se vindecă niciodată.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE, GRATIS, AICI
Cuprins
De-a lungul carierei sale de peste trei decenii, Andreea Marin a inspirat milioane de români prin proiectele sale și prin implicarea în numeroase campanii umanitare. Dincolo de imaginea femeii puternice, însă, prezentatoarea a purtat mereu în suflet o durere profundă. Mama sa, Violeta Marin, a murit într-un accident rutier în 1983, când Andreea avea doar nouă ani, iar acea traumă i-a schimbat definitiv viața.
Invitată să vorbească despre sănătatea mintală la Parlamentul European, vedeta a făcut unele dintre cele mai sincere mărturisiri din ultimii ani și a explicat cum a reușit, cu ajutor specializat, să depășească depresia și anxietatea. La un moment dat, sub imperiul amintirilor, Andreea Marin a izbucnit în lacrimi, reușind să-i emoționeze și pe cei aflați în sală, unde se afla și Violeta, fiica ei, care a făcut parte din echipa de organizare a evenemimentului.
Cuprins
Andreea Marin a izbucnit în lacrimi în timpul unui discurs la Parlamentul European
La evenimentul organizat la Parlamentul European, Andreea Marin a subliniat importanța sănătății mintale și i-a încurajat pe cei care trec prin momente dificile să nu ezite să ceară ajutor. Vizibil emoționată, vedeta a explicat că lacrimile nu sunt un semn de slăbiciune, ci pot reprezenta un pas important în procesul de vindecare.
„Plânsul poate fi și terapeutic, e omenește să lăcrimezi, nu o rușine. Acest eveniment, „Nu ești singur afară!’, a fost organizat aici, la Parlamentul European, prin bunăvoința echipei vicepreședintelui Parlamentului European, Nicu Ștefănuță, și îi mulțumesc! Este o oportunitate să putem vorbi într-un astfel de cadru despre sănătatea noastră mentală, durerile noastre interioare, deznădejdile, fricile care ne încearcă uneori, fie că suntem în diaspora, departe de casă, sau români care locuim acasă. Eu cred că sănătatea noastră mentală merită grija de care avem nevoie. Nu putem lăsa lucrurile neocrotite! Trebuie să ne ocrotim sănătatea pe toate palierele ei’, a declarat, ulterior, Andreea Marin pentru Click!
„Copila mea avea sub doi ani pe atunci când am căzut în depresie’
În continuarea discursului, Andreea Marin a dezvăluit că s-a confruntat cu depresia în perioada în care fiica sa, Violeta, era foarte mică, iar anul trecut a trecut și printr-un episod puternic de anxietate, mărturisind că sprijinul unui specialist a fost decisiv.
„Copila mea avea sub doi ani pe atunci când am căzut în depresie. A fost cea mai bună motivație să lupt și să caut soluție. Artista Mădălina Manole, mamă tânără și ea, s-a stins atunci în urma unei depresii adânci și pentru prima dată s-a vorbit mult la TV despre asta. M-am recunoscut în fiecare simptom adus în discuție.
A fost momentul decisiv pentru mine. Am hotărât să bat la ușa unui specialist, am ascultat, am făcut ce am fost sfătuită, am ieșit la lumină, în timp. După mulți ani, adică anul trecut chiar, când credeam că le știu deja pe toate, o anxietate puternică și-a făcut loc în mintea mea.
Nu e același lucru, experiența de a te trezi pierzându-ți respirația noapte de noapte încă nu-mi era cunoscută. Nici frica inexplicabilă trăită într-un fel greu de acceptat ca realitate’, a spus Andreea Marin în cadrul discursului de la Bruxelles.
De altfel, Andreea Marin a avut bucuria să o aibă pe Violeta, fiica ei, alături pe parcursul evenimentului.
„Violeta se află, timp de o lună de zile în vara aceasta, ca stagiar la Parlamentul European. Coincidența a făcut ca ea să fie în sală cu treaba ei, eu cu treaba mea. Ea a fost implicată alături de întreagă echipa în organizarea acestui eveniment, astfel cumva și eu am avut sufletul acasă. Ne vom întoarce împreună acasă și vom petrecem timp ca fetele, abia aștept!’, a mai declarat Andreea Marin pentru surs citată.
Andreea Marin, despre drama care i-a marcat copilăria: „Mama mea se stingea în brațele mele’
Cel mai emoționant moment al intervenției sale a fost cel în care Andreea Marin a vorbit despre accidentul rutier în urma căruia și-a pierdut mama. Cu vocea tremurândă și cu lacrimi în ochi, vedeta a povestit că, deși au trecut zeci de ani, încă poartă în suflet sentimentul de vinovăție pe care l-a simțit în copilărie.
„Eu sunt Andreea, cea de la televizor pentru mulți dintre voi. Numele meu a fost legat mult timp de știrile aduse cu optimism, de surprizele plăcute ale vieții, de povești de viață extraordinare și inspirație, de campanii și salvări de vieți omenești, de speranță. Ce șansă și ce binecuvântare să poți fi omul care aduce lumină în casele și în inimile altora, îmi continui misiunea în alte forme și azi și sunt primită în suflete cu drag, simt asta și știu, sunt tare recunoscătoare pentru atâta omenie! Și totuși, uneori nu a fost de ajuns să fiu cu totul bine, așa cum s-ar putea bănui…
Dar azi nu vreau să vă vorbesc despre imaginea publică a unui om ca mine, care pare puternic în lumina reflectoarelor. Ci despre omul ca oricare altul din spatele ei, pentru că dincolo de ceea ce vede camera de luat vederi, sunt un om cu plusuri și minusuri, cu bucurii și tristeți și temeri și deznădejdi, ca noi toți.
Mult înainte ca identitatea mea de azi din ochii voștri să existe, fetița Andreea trăia ceea ce încă nu s-a vindecat deplin: la 9 ani, în urma unui accident grav cu întreaga familie, cu toții am fost afectați, însă mama mea, în vârstă de 36 de ani, se stingea în brațele mele, în drum spre spital, în condiții pe care nu o să vi le descriu…
Mi-am reproșat mult timp că brațele mele erau prea mici și poate nu am ținut-o eu cum se cuvine să ajungă la medici, la timp, în siguranță. Că nu am meritat poate un înger de om ca ea. Că nu am fost copilul cel mai cuminte…
Sunt multe povești care încearcă să îți explice de ce un om drag pleacă prea devreme de lângă tine, nu doar la cer, ci poate viața face să fie mult prea departe decât poți suporta, dar pentru copilul din mine de atunci a fost imposibil de înțeles. De integrat. A rămas doar de… luptat. Am devenit, brusc, un om mare, ca să-i protejez pe cei dragi. Eu, o mână de om, credeam că pot să salvez… ce mai era de salvat.
Psihologi pe atunci, pe timpul regimului comunist, care să mă ajute?! Nu am auzit multă vreme, până la maturitate, nici măcar cuvântul acesta…’, a mai spus Andreea Marin la Bruxelles.
„Încă mă simt abandonată’
Cu sufletul deschis, Andreea Marin nu a ezitat să spună că încă se luptă cu demonii interiori, dar că asta nu a împiedicat-o să meargă înainte de fiecre dată.
„Atunci am hotărât să fiu … puternică. De atunci, pare c-aș fi așa. E o carcasă bună care acoperă suferința, neputința, durerea neprocesată, dorul, sufletul amputat, necusut cum se cuvine la loc. Îmi lipsește ceva. Pentru totdeauna. Acel cineva de care încă nu mă desprinsesem firesc, să zbor cu propriile aripi. Și încă mă revolt în interior, azi, la aproape 52 de ani de viață.
Încă mă simt abandonată. Sau ceva ce se întâmplă în jurul meu mă face să simt din nou asta, mă duce înapoi într-o clipă la acea emoție nevindecată. Conștientizez și lucrez azi cu mine. Uneori sunt fără vlagă să fac ce se așteaptă o lume de la mine. Am doar o vorbă care mă ține în picioare când uit să respir: când nu mai pot, mai pot puțin. Și mă încăpățânez să cred că, atunci când depinde de mine, nu există nu se poate’, a mai spus Andreea Marin.