Carismatic, mereu cu zâmbetul pe buze și o voce inconfundabilă, Aurelian Temișan este una dintre cele mai iubite prezențe din muzica și televiziunea românească. Într-un interviu sincer acordat revistei VIVA!, artistul a rememorat începuturile carierei sale, emoțiile debutului și momentele care i-au marcat drumul spre succes. De la primele aplauze până la maturitatea artistică de azi, artistul ne oferă o poveste autentică despre muncă, pasiune și curaj.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE APRILIE, GRATIS, AICI!
Cuprins
Bine te-am găsit, Aurelian! Cititorii și, de ce să n-o spun?, în special cititoarele noastre se vor bucura să
te vadă în VIVA! Ce faci, cum a debutat primăvara pentru tine?
O primăvară capricioasă din punct de vedere meteorologic, dar bogată artistic. De la 1 martie, am tot avut spectacole, atât concerte pentru doamne sau party-uri, cât și multe spectacole de teatru dintre cele produse de Compania de Teatru Concordia și, de fiecare dată, toată această oboseală fizică e tratată cu aplauzele celor veniți să ne vadă. De altfel, aceste aplauze le puteți gasi, de fiecare dată, pe paginile de Facebook și Instagram ale companiei.
Cuprins
Ce spune Aurelian Temișan despre perioada de debut
Tu ai debutat la festivalul Mamaia în 1989, pe scurt ai ajuns vedetă de pe vremea când acest cuvânt nu era folosit cu atâta… lejeritate ca acum. Care a fost relația ta cu celebritatea la începuturi, cum ți s-a schimbat viața după ce ai devenit cunoscut? Te recunosc acum puștii din actuala generație pe stradă?
Atunci era muuult mai simplu decât acum. Neavând atâta paletă de informație, artiștii erau ușor de remarcat, iar lumea era mult mai sinceră. Personal, nu prea am știut ce m-a lovit atunci când am debutat, deoarece, ca sportiv (făcusem handbal, un pic de box, ceva fotbal), nu credeam că Relu mă va lua de mână și mă va înscrie la preselecția pentru festivalul Mamaia, în 1989. La aproape un an de la debut, am început să deschid ochii și să înțeleg pe ce culoar frumos eram deja, dar și cu câte riscuri. Cred că am avut gena bună și cei șapte ani de acasă, și am înțeles bine această meserie, dacă vorbim acum, la 37 de ani de la acel moment, nu?
Aurelian Temișan a fost dat afară din corul școlii
Dacă tot am adus în discuție debutul în carieră, mi se pare amuzant faptul că, în copilărie, ai fost dat afară din corul școlii, iar mai târziu ai rămas corijent la muzică… Te-a motivat chestia asta? Când ai realizat, de fapt, că acesta va fi drumul tău?
Crede-mă că atunci când am trăit acele „victorii, nici prin cap nu îmi trecea că la un moment dat, am să mă răzbun pe acei profesori și am să le reproșez vreodată că nu m-au mai primit la cor sau că am rămas corijent. Pur și simplu, așa m-a dus viața, spre această latură sensibilă. Nu am crezut că îmi pot face un scop în viață din asta.
Aurelian Temișan, despre întâlnirea cu Dan Spătaru: „M-a impresionat'
Care este prima amintire care-ți vine acum în minte legat de primii pași pe care i-ai făcut în industria
muzicală? Ceva care te-a marcat și ți-a demostrat că ești pe drumul cel bun…
La Mamaia, în anul debutului, l-am cunoscut pe marele Dan Spătaru, care avea o emotivitate greu de înțeles pentru mine ca viitor debutant, emotivitate cu care m-a impresionat. Am vibrat cu el atunci, am simțit din plin acest respect pentru public și pentru scenă și am știut că e un drum nou, care îmi va plăcea.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE MAI. REVISTA SE GĂSEȘTE LA TOATE PUNCTELE DE DIFUZARE ALE PRESEI!