Actrița Diana Lupescu păstrează amintiri prețioase din anii studenției, când a avut șansa de a-l avea profesor pe marele Amza Pellea. Deși cariera sa a luat avânt încă din timpul facultății, artista nu a uitat întâlnirile care au lăsat o amprentă puternică asupra sa. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Viva, Diana Lupescu a rememorat un moment petrecut în casa regretatului actor, unde întreaga grupă fusese invitată. Dincolo de prestigiul și carisma profesorului, cea care a impresionat-o a fost latura sa profund umană și grija pe care o purta fiicei sale, Oana Pellea, aflată atunci la început de drum. „Mi s-a părut înduioșător', mărturisește actrița, dezvăluind o poveste mai puțin cunoscută despre regretatul mare actor.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MAI, GRATIS, AICI
Cuprins
Cum era fetița Diana Lupescu și ce visuri avea ea înainte să apară mirajul scenei? Erați copilul care organiza spectacole în fața casei sau erați mai degrabă retrasă?
Nu mi-am dorit să fiu actriță. Tatăl meu era medic, era toată ziua în spital și făcea multe gărzi. Mama lucra în învățământ, preda și la cursurile serale, cum erau pe vremea aceea, era și la Căminul Cultural, unde pregătea piese de teatru cu elevi. Cu ani în urmă, luase un premiu național în mișcarea de amatori povestind din Creangă, în grai moldovenesc. Recita foarte frumos. Avea mare pasiune pentru teatru.
Cuprins
Diana Lupescu: „Într-o vară, tatăl meu a făcut cancer pulmonar și a murit. Totul s-a schimbat'
Eu eram cu copiii pe uliță, jucam țurca, săream șotron sau coarda, ne rugam de hingheri să dea drumul câinilor. Pe urmă, mi-a plăcut mult să joc handbal. Eram plină de energie. De grijă îmi purtau nea Mitra și tanti Toni, la care stăteam în gazdă. Îmi plăcea mult s-o privesc pe tanti Toni când făcea pâine în țest, cum frământa, cum o dădea cu roșie pe deasupra și-i făcea model cu furculița. În serile lungi de vară, stăteam afară și nea Mitra ne cânta din caval.
Când s-au făcut primele blocuri, ne-am mutat acolo. Era o curte plină de cotețe lângă un câmp de spice printre care ne jucam. Lângă blocul nostru era o școală cu un mare teren de sport. O dată pe săptămână, plecam toți copiii din bloc la IAS, să cumpărăm lapte și smântână, o adevărată expediție. Am avut o copilărie minunată, plină de culoare. Într-o vară, tatăl meu a făcut cancer pulmonar și a murit. Totul s-a schimbat.
Diana Lupescu nu a intrat din prima la Actorie
Când a apărut pentru prima dată gândul că ați putea deveni actriță și cum au reacționat părinții dumneavoastră când le-ați spus că vreți să plecați la București, la IATC?
La IATC m-am dus să încerc, fără mari speranțe, datorită mamei și pasiunii ei pentru teatru. Eram la clasa de real, la o școală sportivă, unde jucam handbal și mă pregăteam pentru Medicină. Am plecat într-o tabără sportivă și, făcând baie în Trotuș după antrenament, am anchilozat complet. Am stat în spitale aproape un an, iar dorința de a fi medic a dispărut și m-am trezit că nu mai știu încotro s-o iau.
Și atunci, mama a zis: „Încearcă!’. Mi-am făcut un repertoriu și m-am pregătit cu Ion Ghelu Destelnica. Nu-mi dădea nicio șansă, mai pregătise fete care acum erau studente. Am dat examenul de admitere și am intrat prima. Am fost tristă că n-aveam cu cine împărtăși succesul într-un București torid și plin de praf.
Ce amintiri o leagă pe Diana Lupescu de regretatul ei profesor Amza Pellea
L-ați avut profesor pe Amza Pellea, un om despre care toți studenții vorbeau cu un respect imens. Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ați învățat de la dumnealui?
Am fost prima promoție a lui Amza Pellea. Eram în anul al doilea și profesorul nostru a plecat în America. Am aflat cu mare bucurie că va veni Amza Pellea. A stat cu noi doi ani, și-n anul patru, pentru că era ocupat cu filmări, a venit în locul lui Octavian Cotescu.
Examenul de diplomă l-am pregătit cu regizorul Ion Cojar, iar piesa se numea „Piticul din grădina de vară’, de Dumitru Radu Popescu. Eu, în anul doi, am dat probe de film la Ion Popescu Gopo și le-am câștigat, așa că nu m-am putut bucura atât cât aș fi vrut de prezența domnului Amza Pellea.
Am o amintire pregnantă. Ne-a invitat la dânsul, într-o casă superbă, pe strada Toamnei, toată grupa. Fuma îngrozitor de mult, aproape țigară de la țigară, și era îngrijorat că fiica lui voia să dea admitere la Actorie… Mi s-a părut înduioșător.