La cinci ani de la obținerea medaliei olimpice de argint la Jocurile Olimpice de la Tokyo, ultima competiție majoră din cariera sa, Ana Maria Brânză (Popescu) continuă să rămână una dintre cele mai active și dedicate personalități din sportul românesc.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE, GRATIS, AICI
Cuprins
Relația fostei campioane cu performanța a evoluat odată cu trecerea timpului. La împlinirea a cinci ani de la argintul de la Tokyo, Ana Maria Brânză a mărturisit că privind înapoi vede lucrurile dintr-un alt unghi.
Cuprins
Ce face Ana Maria Brânză, la 5 ani de la retragere
Deși s-a retras din activitatea competițională, fosta mare scrimeră Ana Maria Brânză își canalizează întreaga energie și experiență către proiecte de educație, dezvoltarea noilor generații de sportivi și promovarea unui stil de viață sănătos.
În ultima perioadă, fosta mare scrimeră este tot mai prezentă în proiecte dedicate educației și dezvoltării tinerilor. Unul dintre cele mai recente a fost gala „E cool să fii cult’, organizată la Cazinoul din Constanța, eveniment care a reunit cultura, muzica și educația într-un spectacol dedicat noii generații.
„Cultura și sportul se construiesc în ani de muncă nevăzută. Ambele cer disciplină, răbdare și curaj, ambele trăiesc prin emoție și ambele au puterea de a aduce oamenii împreună.
„E cool să fii cult’ nu a fost doar un eveniment.Am văzut copii cântând alături de profesioniști, o orchestră și un DJ pe aceeași scenă, un oraș care și-a spus povestea prin lumină, muzică și oameni.
Iar această frază a rămas cu mine: „Rădăcini adânci și aripi puternice.’
Poate că asta este, de fapt, cea mai frumoasă investiție pe care o putem face în generațiile care vin.Să le oferim rădăcini prin educație, sport și cultură și apoi să le dăm aripi tinerilor, ca să zboare mai departe decât am reușit noi„, a declarat Ana Maria Brânză, citată de Cancan.ro.
Fosta spadasină a reușit să cucerească de-a lungul carierei sale 3 medalii olimpice, 6 mondiale şi 11 europene. Cu nouă medalii de aur în total, Ana Maria Popescu este cea mai titrată spadasină din România.
Totodată, Ana Maria Popescu a fost desemnată cea mai bună spadasină a lumii în sezoanele 2007-2008, 2008-2009, 2012-2013, 2019-2020, 2020-2021.
Ana Maria Brânză este președinta Comisiei Sportivilor
Retragerea din sportul de performanță nu a însemnat și retragerea din lumea sportului. Ana Maria Brânză face parte din echipa Comitetului Olimpic și Sportiv Român, este președinta Comisiei Sportivilor și se implică în numeroase proiecte dedicate dezvoltării tinerilor.
„Îmi doresc cu toată ființa mea să fac ce mi-aș fi dorit ca alții să facă la momentul la care eu eram un tânăr junior, doar cu un vis de care mă țineam foarte tare.
În paralel cu proiectele educaționale, Ana Maria Brânză continuă să promoveze mișcarea în rândul românilor. Ea spune că oamenii nu ar trebui să aștepte condiții perfecte pentru a începe să facă sport, ci doar să facă primul pas:
„Încercăm să promovăm sportul, dar cred că ar trebui să ne raportăm strict la mișcare. Pentru că oamenii, când aud „sport', se gândesc automat la performanță. Dar mișcarea e simplă.’
Fosta campioană mărturisește că cea mai mare greșeală după retragere a fost că timp de un an nu a mai făcut deloc mișcare. Acum îi încurajează pe toți să înceapă cu obiective simple, precum mersul pe jos: „Am început cu cei 10.000 de pași pe zi. E un exercițiu mic. Pentru că noi nu avem o cultură a mișcării.’
„Astăzi privesc altfel'
În urmă cu doar câteva zile s-au împlinit cinci ani de la medalia olimpică de argint câștigată de Ana Maria Brânză la Jocurile Olimpice de la Tokyo, ultima competiție majoră din cariera sa.
Cu această ocazie, fosta campioană a publicat un mesaj emoționant în care spune că, odată cu trecerea timpului, privește acea medalie dintr-o perspectivă diferită:
„Acum cinci ani se încheia drumul meu olimpic și mult timp am privit acea medalie ca pe o destinație, însă astăzi privesc altfel.
Tot parcursul pornind din sala de operație, zilele nesfârșite de recuperare, planșa de scrimă pe care am pășit la început temătoare, nerăbdarea, dorința, ambiția, frământările și promisiunea că voi face cât pot eu de bine.
Și îi văd pe toți aceia care au fost acolo și le sunt recunoscătoare. Pentru că nicio medalie nu este câștigată vreodată de un singur om! Am plecat de la Tokyo cu o medalie de argint, dar cinci ani mai târziu îmi dau seama că cel mai prețios lucru pe care l-am adus acasă nu încape pe niciun podium.
Este recunoștința că am avut privilegiul să trăiesc această călătorie.’