Carmen Chindriș, simpatica artistă care de ani buni face furori alături de Taraful Rutenilor cu piesele ei vibrante, pline de energie și, nu în ultimul rând, de umor, ne-a vorbit, printre altele, într-un interviu pentru VIVA!, despre familia ei frumoasă, despre relația cu cele patru surori și cu fratele ei, dar și despre modul în care se încheiau năzbâtiile pe care le făceau în copilărie.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI
Cum a fost copilăria ta? Mai ai patru surori și un frate. Mă gândesc că nu le-a fost ușor părinților voștri să susțină pasiunile celor șase copii. Frații tăi cu ce se ocupă?
Am avut o copilărie fericită, iar cea mai mare bucurie, în perioada când eram copil, era să mă joc afară cu alți copii. După ce îmi făceam temele, evident, mergeam cu rolele și jucam fotbal. În perioada copilăriei mele, pufuleții și înghețata la cornet erau delicatese. Cu fratele meu am copilărit mai mult, pentru că surorile mele sunt mult mai mari decât noi. Amândoi am fost răsfățați de toată familia. Cele mai multe trăsnăi le făceam împreună și bineînțeles că urmau și pedepsele. Ne punea mama în genunchi în camere separate și noi continuam să vorbim și să râdem de situație. Nu ne ținea mai mult de 10 minute și noi știam mereu asta. Sărbătorile în familie erau cele mai frumoase. În Ajun de Crăciun, ne adunam toți și cântam colinde dintr-o carte.
Ești una dintre artistele care erau vedetele serbărilor în copilărie? Când ți-ai dat seama că muzica este drumul pe care vei merge când vei fi mare?
Cânt de mică… chiar cred că m-am născut pentru muzică. Îmi place cel mai mult să cânt la pian. Mai știu și la chitară. Am avut o copilărie fericită și, deși aveam multe activități când eram mică, de la atletism sau volei, la cursuri de canto, chitară, dansuri populare sau cusut din mărgele zgărdane’ (coliere și brățări), eu tot calea muzicii am ales-o.
Familia te-a susținut în alegerea ta? Mai cântă cineva dintre apropiații tăi?
Familia a fost prima care m-a susținut, mi-a oferit șansa să iau lecții de canto, pian, dar este și principalul meu motiv de a mă încărca pozitiv și motivant. Una dintre surorile mele este pictoriță, iar o altă soră a fost profesoară de muzică. Toți ceilalți sunt în domenii diferite, dar poți să fii artist și prin felul de a gândi.
Carmen Chindriș: „La noi, familia este înainte de toate'
Sunt mândri nevoie mare de tine, nu-i așa? Cum este relația dintre voi? În unele familii, banii și succesul aduc neînțelegeri și ceartă, din păcate. La voi cum e?
La noi, familia este înainte de toate. Nu au existat și nici nu vor exista discuții de acest gen, pentru că noi am fost crescuți, educați în modul de armonie totală, sprijin între frați, dar, mai ales, să nu avem supărări între noi, indiferent de situație. Părinții noștri ne-au educat să fim integri, uniți și, mai ales, să ne iubim mereu.
Care este cel mai frumos, dar și cel mai urât moment trăit de tine de când ești vedetă?
Pot spune că sunt mai multe. Cele mai frumoase momente sunt acelea când primești căldura oamenilor, reacția frumoasă de pe chipul lor, atunci când suntem pe scenă lângă ei. Am învățat, de-a lungul anilor, că publicul este cel care te susține în orice moment și trebuie să-i oferi doar ce este mai bun. Nu pot spune că am trecut prin momente urâte, ci mai puțin ușor de gestionat sau perceput. Unul dintre acestea a fost când a trebuit să stau la București, pentru filmările Te cunosc de undeva!’, timp de trei luni. Eu sunt moroșancă, mă acomodez foarte greu în locuri noi, mai ales când știu durata foarte mare de stat. Nu am fost obișnuită cu traficul din București, cu un program ușor dat peste cap al rutinei mele zilnice… plus acel „heirup' specific Capitalei. (râde)
Spuneai la un moment dat că îți place să joci fotbal cu colegii din taraf și să pescuiești. Pasiuni „de Barbie’ nu ai și tu?
Haha, chiar nu! Copilărind cu frații mei, am ajuns să am pasiuni mai băiețești. Însă, în copilăria mea, și fetele jucau fotbal, mergeau cu tații la pescuit etc., așa că nu este nici acum ceva ciudat. Pe lângă acestea, am marea pasiune de a colecționa costume populare. Primul meu costum popular este de la stră-străbunica mea, care a fost purtat din generație în generație, pe care îl port și eu cu mândrie de fiecare dată când am ocazia. Am costume în colecția mea cusute chiar de mama sau de mătuși.