A cucerit publicul cu rolurile sale din telenovele, dar a ales să iasă din lumina reflectoarelor, lăsând în urmă tumultul vieții de artist, pentru a-și scrie propria poveste în liniștea familiei. După o carieră strălucitoare pe micul ecran, Diana Dumitrescu și-a îndreptat energia și iubirea către ceea ce, pentru ea, contează cu adevărat: viața personală. Astăzi, își găsește fericirea alături de soțul și băiețelul său, sursa cea mai pură de împlinire. Am vorbit însă cu ea și despre cele două surori și fratele său, care duc o viață tihnită departe de lumina reflectoarelor.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI
Cuprins
Într-un interviu pentru VIVA!, Diana Dumitrescu a rememorat , printre altele, cea mai frumoasă perioadă a vieții sale, copilăria și ne-a povestit despre familia ei. Vedeta mai are două surori și un frate, iar părinților nu le-a fost ușor cu patru copii năzbâtioși. Cum la vremea respectivă nu exista noțiunea de parenting, iar sintagma „bătaia e ruptă din rai' funcționa pe post de metodă disciplinară, când nu erau cuminți Diana și frații ei mai primeau și cîte o scatoalcă, după cum povestește ea. Iată ce relație are Diana Dumitrescu în prezent cu surorile și cu fratele ei!
Cuprins
Ce relație are Diana Dumitrescu cu surorile și cu fratele ei și ce educație au primit în copilărie
Diana, simt nevoia să aprofundăm mai mult subiectul „copilărie’. Te-ai născut la Constanța, într-o familie cu patru copii. Așadar, tu mai ai trei frați. Ce relație aveai atunci cu ei? Dar acum? Cum erai tu când erai mică?
Am avut o relație cât se poate de normală. Eram copii, ne iubeam, ne certam, ne băteam, ne luam lucrurile și jucăriile unul altuia, cam ce fac toți copii, frații. Acum, sunt tare fericită că am așa surori și frate, avem o relație foarte strânsă, păstrăm legătura zilnic, ne sfătuim, ne ajutăm cum putem și suntem foarte uniți. Sunt tare bucuroasă de acest lucru și mă rog ca asta să nu se schimbe!
Eu… păi… ca orice fetiță crescută cu desenele lui Disney, visam să fiu prințesă, să trăiesc într-un castel… Apoi am crescut și visurile mele s-au schimbat, iar puțin mai târziu s-au și concretizat, când am devenit actriță și am jucat în producțiile TV care m-au consacrat și pe care le-am iubit. Da, eram un copil cuminte, liniștit… până la adolescență, când evident că m-am răzvrătit puțin, dar nu am făcut nimic ieșit din comun.
Cu cine ai avut o relație mai bună, când erai acasă? Ai vreun regret în privința lor, în calitate de copil? Simți că i-ai judecat poate prea aspru, la un moment dat?
Nu știu să îți zic… cred că m-am înțeles cu ambii părinți la fel. Noi facem parte din generația copiilor cu cheia la gât, deși nu am avut-o chiar la gât, pentru că mama era casnică și avea grijă de noi, dar relația cu părinții era una firească de copil-părinte. Nu era atunci ca în ziua de azi, când copiii sunt prieteni cu părinții. Ne iubeau, dar tocmai pentru că ne iubeau ne certau, ne pedepseau și mai primeam și câte o scatoalcă dacă făceam vreo prostie, asta era forma de educație și de îndreptare. Regrete nu am.
Cât despre judecată, cred că toți ne judecăm părinții la un moment dat. Pentru că vine acea vârstă când ne vedem viteji și credem că le știm noi pe toate și că ei sunt învechiți, atunci îi judecăm, pentru că nu avem niciun pic de experiență în ceea ce privește viața… Mai târziu ne dăm seama că nu e chiar așa, cel puțin la mine așa s-a întâmplat.
Unde locuiesc și cu ce se ocupă surorile și fratele Dianei Dumitrescu
Mama ta a fost cea care a insistat să urmezi o carieră în actorie. Ai avut parte de sprijinul ei necondiționat și te-a ajutat inclusiv să te pregătești pentru examenul de admitere la facultate. Tu, însă, aveai alte planuri de viitor. Ce ți-ar fi plăcut să faci? Crezi că, până la urmă, a avut dreptate, că acesta e cel mai bun drum pe care l-ai ales?
Ei, visam cai verzi pe pereți, dar nu cred că am avut suficientă maturitate să mă cunosc și să știu să lupt pentru ceea ce vreau cu adevărat. De asta am picat la Facultatea de Litere… Credeam că am învățat suficient și că știu eu mai bine. Normal că nu a fost așa. Normal că mama a avut dreptate, cum a tot avut dreptate aproape toată viața mea când m-am sfătuit cu ea și am făcut ca mine, deși ar fi trebuit să fac ca ea. Nu știu cum ar fi fost viața mea dacă aș fi intrat la Litere și nici nu m-am gândit, iar acum, chiar nu văd sensul să mă gândesc la asta. Cu siguranță, ar fi fost cu totul altfel.
Frații tăi cu ce se ocupă? Ei unde locuiesc?
Surorile mele locuiesc în Constanța, unde muncesc și își cresc copiii, se ocupă de familiile lor și au grijă și de mama. Fratele meu locuiește peste tot, lucrează ca sudor și merge unde îl duce munca. Acum construiește iahturi în Italia și îi place foarte mult ceea ce face.