Mădălina Apostol venise în România înainte de tragedie și locuia alături de o familie care i-a fost aproape în ultima perioadă. Cei care au văzut-o zi de zi spun că nu au observat semne care să anunțe deznodământul tragic. Din contră, comportamentul ei nu le-ar fi dat motive să creadă că ceva atât de grav urma să se întâmple.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE AUGUST, GRATIS, AICI
Cuprins
Moartea Mădălinei Apostol a venit astfel ca un șoc pentru cei care o cunoșteau. Aceasta s-a stins din viață în noaptea de 12 spre 13 septembrie 2026, la vârsta de 40 de ani, iar vestea a fost confirmată de Nick Rădoi. În spațiul public au apărut ulterior mai multe informații despre perioada dificilă prin care ar fi trecut, însă cei apropiați spun că nimic din comportamentul ei din acele zile nu le-a făcut să se gândească la tragedia care urma.
Cuprins
Ce s-a întâmplat în ziua în care a murit Mădălina Apostol
Familia alături de care Mădălina Apostol a locuit în România își amintește că, în ziua tragediei, nimic nu părea să anunțe ceea ce urma. Soția bărbatului cu care locuia a petrecut câteva ore alături de ea, iar Mădălina și-a văzut de treburile obișnuite, ca într-o zi normală.
„Eu mai puțin am stat acasă, dar a stat cu soția mea. Au făcut în ziua respectivă treabă, au făcut… chiar a fost deosebit de, cum să spun, de harnică, ca de obicei, cum era ea, harnică. Au făcut treabă în curte, în casă, așa, și a plecat să se relaxeze.
În ziua respectivă? Nu știu asta, nu știu. Eu am fost plecat. Eu vă spun ce mi-a spus soția, deci nu știu dacă a fost plecată la o prietenă sau… Poate o fi fost, dar nu știu. Nu vă pot spune, ar fi o minciună să vă spun., au povestit aceștia pentru CANCAN.ro.
În zilele dinaintea tragediei, Mădălina părea ceva mai abătută, însă continua să vorbească și să se poarte firesc. Cei care au stat alături de ea spun că nu au observat schimbări care să le dea de gândit sau vreun semn că lucrurile ar putea lua o turnură atât de tragică.
„Era mai… abătută așa, dar nu. Vorbea, era ea cum era. Niciodată nu am observat ceva deosebit la ea și nici evenimente, șocuri, ceva să fi avut. Nu au fost șocuri, ea nu a băut absolut nimic de când a venit din Mexic. Nu s-a atins de alcool, niciodată. Dar avea un tratament pe care trebuia să-l urmeze și, pe urmă, ce s-a declanșat în capul ei, a luat pastile cu alcool și aia a fost fatală’.
Pentru familia care a găzduit-o, întrebările au rămas fără răspuns. Bărbatul spune că, dincolo de ceea ce se putea vedea din exterior, nimeni nu avea cum să știe cu adevărat ce se întâmpla în sufletul Mădălinei.
„Da, nu poți să știi ce a fost în sufletul ei, știi? Noi nu putem ști ce a fost în sufletul ei. Dar e păcat, păcat de ea că era tânără, frumoasă, cu copii mari. Trebuia să își trăiască viața și uite ce s-a întâmplat.’
Mădălina era apropiată de credință și își găsea liniștea în rugăciune. Cu toate acestea, familia spune că nu a văzut în comportamentul ei nimic ieșit din comun și că o considera un om obișnuit, care pur și simplu își păstra credința aproape.
„Citea, într-adevăr, citea rugăciuni, dar nu era fanatică. Se ducea la preot, se spovedea, se împărtășea, dar nu era în extremă, că da, e numai religioasă. Da, era normală, un om normal care se roagă, un om normal care se împărtășește și își face toate cele care sunt normale, adică nu ceva extra. Era un om normal, un om prea normal și uite că, pentru asta, asta nu ne-a dat nimic de gândit, pentru că era prea normală.’
În plus, Mădălina vorbea despre viitor și își făcea planuri pentru perioada în care urma să își reia viața. Le povestea celor din casă ce își dorea să facă, iar nimeni nu se gândea că acele discuții aveau să rămână doar amintiri.
„Și am zis că totul e ok. Vorbeam cu ea și glumeam cu ea. Și ea: „Gata, eu fac și dreg, îmi cumpăr casă și îmi fac fermă și fac…’ Și uite că n-am mai avut parte de nimic. Când nu te așteptai deloc.’
În perioada petrecută în România, Mădălina ajunsese să fie considerată parte din familie. A stat o perioadă internată, apoi a locuit la cei care au primit-o în casa lor, iar planul era să rămână acolo până când avea să se pună pe picioare și să își găsească propria locuință.
„La mine a stat. Dar nu trei luni. A fost o lună internată și o lună și ceva a stat la mine. Și urma să stea până când se pune pe picioare și își lua casă. Adică noi o consideram fata noastră. Era fata noastră, efectiv. Era copilul nostrum.’
Ce s-a întâmplat în ziua tragediei
În ziua tragediei, soția bărbatului cu care locuia a mers de mai multe ori să vadă ce face Mădălina. Aceasta îi spusese că vrea să se relaxeze în cadă, iar răspunsul ei nu a ridicat, la început, niciun semn de întrebare.
„Nu a lăsat nimic. Adică a plecat sus să facă duș. Soția s-a dus la ea, că a auzit centrala, că merge de o oră. Și zice: „Mădălina, dar ce faci?’ Zice: „Stau și mă relaxez, Kina’, cum îi spunea soției. „Ce bine atunci.’
Așa a plecat soția iar să facă treabă prin curte. A făcut treabă și, pe urmă, după peste o jumătate de oră, s-a dus iar la ea: „Băi, dar chiar merge centrala într-una. Ce faci?’ Când s-a dus, nu a mai răspuns.’
Bărbatul nu se afla acasă în acel moment, iar soția lui a fost cea care a găsit-o pe Mădălina. Din discuția pe care o avuseseră cu puțin timp înainte, femeia nu avea niciun motiv să creadă că se întâmplase ceva grav.
„Soția a găsit-o, că eu eram plecat. Soția a fost la ea și era în cadă. Și vă dați seama că nu a intrat peste ea în cadă. A bătut la ușă și zice: „Ce faci?’ Zice: „Mă relaxez puțin și eu în cadă.’ Bine, poți să intri peste om în cadă? Nu ai cum să intri.’
Sursa foto: Facebook