Răzvan Exarhu și-a amintit, într-un interviu acordat revistei VIVA!, de anii studenției și de începuturile carierei sale în radio. Realizatorul a povestit cine i-a fost alături când s-a mutat din Brăila în București, cum a ajuns să lucreze la ProFM încă din facultate și ce observație neașteptată a primit la primul său job în radio.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MAI, GRATIS, AICI
Cuprins
Astăzi este una dintre cele mai cunoscute voci din radioul românesc, însă drumul lui Răzvan Exarhu către această carieră a început încă din anii studenției. Venit din Brăila la București pentru a urma cursurile Facultății de Limbi Străine, jurnalistul și realizatorul radio a descoperit rapid lumea radioului, iar în anul al doilea de facultate s-a angajat la ProFM, făcând astfel primul pas într-o carieră care avea să dureze peste trei decenii. În interviul acordat revistei VIVA!, Exarhu a rememorat acea perioadă, vorbind despre alegerea facultății, adaptarea la viața din Capitală, dar și despre comentariul surprinzător pe care l-a auzit la primul interviu de angajare în radio.
Cuprins
Cine l-a găzduit pe Răzvan Exarhu în perioada studenției și ce i s-a reproșat când s-a angajat prima dată la radio
Trebuie să ne povestești câte ceva și despre viața de student, pentru că în perioada asta ai făcut și primii pași în Radio. Cum ai ales să studiezi limbi străine? A fost o pasiune reală sau o alegere strategică într-o epocă în care opțiunile erau limitate?
Limbile străine mi-or fi plăcut, dar cel mai tare mi-a convenit că nu conțin matematică. Inițial, am dat examen la arabă, japoneză, pentru că teoretic nu ajungeai profesor la țară. Dar pentru că eram și leneș, nu eram admis și o luam de la capăt. A fost bine oricum să scap de uniformă și matricolă, de Brăila și de obsedantul: ce-o să zică lumea?!
Când ai venit din Brăila în București, ai simțit că ai ajuns într-o junglă urbană? Cum te-ai adaptat la ritmul Capitalei și ce te-a uimit cel mai tare în primele luni? În cât timp ai reușit să-ți faci prieteni?
Eram obișnuit cu Bucureștiul, aveam un grup de prieteni deja, mergeam împreună la mare. Veneam la pregătire pentru facultate, mă găzduia Teo Trandafir, buna mea prietenă din Brăila. Am avut și colegi mișto și probabil făceam și eu eforturi să par simpatic. În plus, eram coleg de cameră în cămin cu un prieten vechi din Brăila, deci nu a durut integrarea în atmosfera de bâlci tragic a acelor ani.
„Nu vorbeam cu nimeni, aproape, așa că am trecut neobservat'
În anul doi de facultate, te-ai angajat la Radio, prin intermediul unei colege care lucra deja la ProFM. Ce crezi că i-a convins să te angajeze? Vocea ta, umorul, ascuțimea spiritului?
Aveam o voce bună, mi s-a reproșat, în schimb, accentul maghiar. Le-am spus că sunt din Brăila și că e ușor deplasată aprecierea, dar m-am gândit că am prieteni majoritar ardeleni și poate că am ciupit un pic de accent de la ei. În rest, nu vorbeam cu nimeni, aproape, așa că am trecut neobservat, o vreme, până a început să se râdă la buletinele de știri.
Ai fost parte din generația care a reinventat radioul în România. Ce era diferit atunci și ce s-a pierdut între timp? Pe tine în ce măsură te afectează AI-ul ăsta care ne-a invadat?
Era un teren de joacă și nu apăruseră gardienii. Cam așa aș descrie momentul. În plus, nimeni nu voia să semene cu altcineva, toți încercam din răsputeri să ne construim un discurs cât mai bine conturat. Nu exista lehamite. Ne era foame și nu apăruse confortul. Și mai cred că e ceva care nu poate fi atins de AI, care e valabil și pentru case, obiecte, gesturi: se numește farmec. Farmecul, emoția aparțin speciei umane.
„Acum mă simt, paradoxal, cel mai bine. Am în continuare emoții și mă îngrijorează succesul'
De-a lungul timpului, ai lucrat la ProFM, Guerilla, Rock FM, ai fost director de programe, ai creat formate. Care dintre aceste roluri ți-a dat cea mai mare libertate de exprimare?
Au fost etape, am fost diferit în toate. Acum cred că sunt un caz fericit de profesionist care a reușit să potențeze o experiență bazată pe haos și creativitate. Acum mă simt, paradoxal, cel mai bine. Am în continuare emoții și mă îngrijorează succesul, pentru că înseamnă că trebuie să fac cel puțin la fel de bine data viitoare. Dar la RockFM lucrez într-o companie în care sunt iubit, respectat și susținut, am o echipă cu care mă distrez foarte tare în timp ce muncesc și un public care apreciază derapajele noastre controlate și nu numai. Nu credeam că e posibil, dar atât s-a putut, vorba mea.
Tu nu ești străin nici de presa scrisă și ai și un podcast care se bucură de succes. Ai așa un top 3, să zicem, al invitaților care te-au impresionat maxim?
Păi, pe primul loc e cel în care am plâns și eu, și invitata, și chiar și echipa: Doamna Caroline Fernolend. S-a mai bocit și la cel cu Irina Rimes, la domnul Alifantis, la Anca Tinc, Răzvan Nedu. E greu să nu scapi lacrima, uneori, chiar dacă ești din Brăila.