Cristi Minculescu spune că rock-ul nu doar l-a format, dar l-a și salvat: "Erau vremuri în care fiecare cm de păr în plus însemna o oră în minus de liniște". Ce a povestit despre episodul când Traian Băsescu a decorat trupa IRIS / EXCLUSIV

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!

De-a lungul carierei, ați exprimat, implicit sau explicit, o filosofie a libertății. Ce înseamnă pentru dumneavoastră libertatea astăzi?

Libertatea înseamnă, în continuare, să fii tu însuți – cu riscul de a nu fi pe placul tuturor. Să alegi ce cânți, cu cine, când și cum. Să spui ce crezi fără teamă. Să nu devii prizonierul aparențelor. Când ne-a decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Traian Băsescu a spus că muzica rock și cântecul IRIS s-au constituit tot timpul „în avansuri făcute libertății în numele românilor. Mi s-a părut o formulare foarte potrivită – poate chiar cea mai concisă definiție a ceea ce am încercat și eu să fac pe scenă, timp de atâția ani. Pentru mine, libertatea e oxigenul artistului. Fără ea, totul devine exercițiu mecanic. Azi, libertatea mea înseamnă să urc pe scenă și să simt că acolo e locul meu, fără compromisuri.

Cristi Minculescu, amintiri din perioda comunistă

Care sunt cele mai memorabile amintiri ale dumneavoastră din acea perioadă? Cum era să fii rock
star în niște vremuri când pletele erau un fel de statement antisistem?

Erau vremuri în care fiecare centimetru de păr în plus însemna o oră în minus de liniște. (râde) Dar tocmai asta făcea totul mai intens. Adevărul e că atunci nici nu-mi trecea prin cap că sunt „rock star – nu se folosea apelativul, iar eu nu conștientizam asta. Doar simțeam că se nasc pasiuni arzătoare în public, că oamenii trăiau cu o intensitate greu de explicat azi. Era, însă, și o nesiguranță ucigătoare. Fiecare concert era trăit ca și cum ar putea fi ultimul. Nu știai niciodată ce va urma, dacă vei mai putea cânta, dacă vei mai avea voie. Atmosfera era încărcată și fragilă, dar tocmai de-asta era vie.

Viața de zi cu zi, în schimb, nu era deloc glamouroasă. Nu aveai resurse, nu aveai opțiuni, nu aveai confortul de acum. Pe atunci, era considerat „excentric să ai o cameră de hotel cu căldură sau o prăjitură la cină. Azi, sky is the limit. Atunci… te bucurai de ce aveai și îți puneai tot focul în muzică. Cu siguranță, imaginea perfectă de pe scenă, care făcea mulți puști să viseze la o carieră similară, ascundea mii de ore de muncă, efort, renunțări, poate concesii…

Cristi Minculescu: „Culisele sunt întotdeauna mai puțin strălucitoare decât reflectoarele'

Ce nu știm noi, fanii, despre „culisele unei trupe rock? Care au fost cele mai mari provocări pentru voi, ca artiști, dar și ca oameni?

Culisele sunt întotdeauna mai puțin strălucitoare decât reflectoarele. Ce vede publicul e doar vârful icebergului. În spate sunt nopți nedormite, drumuri lungi, zboruri ratate, decizii pe fugă, uneori neînțelegeri și o oboseală care nu se vede din fața scenei. Una dintre cele mai grele părți e conviețuirea artistică pe termen lung. Să rămâi pe aceeași lungime de undă, să gestionezi diferențele de viziune, de ritm, de temperament… Nu e ușor. Într-o trupă, nu există „pauză de la colegi – e o căsnicie fără weekenduri separate. (râde) Iar ca oameni, cea mai mare provocare rămâne echilibrul. Între scenă și familie, între aplauze și liniște, între cine ești pentru public și cine ești când se termină concertul.

Citește și: Cristi Minculescu, adevărul despre căsnicia cu soția lui, Rodica, după zvonurile despărțirii: „Am trecut prin multe împreună. Nu a fost totul ca-n filme, au fost suișuri, coborâșuri’ / EXCLUSIV

Citește și: Cristi Minculescu povestește cum și-a descoperit singur menirea, deși urma să devină inginer: „Aveam deja un drum stabilit și dintr-odată mi-am anunțat părinții că mă las de studii și vreau să fac muzică. Norocul meu a fost că…'. Cu ce probleme s-a confruntat în timpul comunismului / EXCLUSIV

Citește și: Alexandru Ciucu, glumă usturătoare pentru Cătălin Botezatu, care regretă că i-a făcut cunoștință cu Alina Sorescu: „Poate îi este puțin teamă de concurență’

Citește și: Anamaria Prodan i-a trimis un mail emoționant lui Laurențiu Reghecampf, după ce a plecat să antreneze în Sudan: „Îți scriu fără răutate și ură. Pleacă de acolo urgent, te implor!’

Cristi Minculescu spune că rock-ul l-a salvat

Ați fost mereu fidel stilului rock, chiar și când alte genuri dominau piața. Ce v-a determinat să rămâneți
autentic, să nu faceți compromisuri?

Probabil… încăpățânarea. (râde) Dar și convingerea că nu poți fi credibil dacă nu ești sincer. N-am simțit niciodată nevoia să mă aliniez la valuri doar ca să fiu „în trend. Prefer să rămân în adânc, dar cu vocea mea, decât să plutesc la suprafață într-o barcă de împrumut. Rockul m-a format, m-a definit și, la un moment dat, m-a și salvat. E stilul care mi-a dat libertate, structură și curaj. Nu poți schimba rădăcinile doar pentru că vântul bate în altă direcție. Și mai cred că publicul simte autenticitatea – poate nu o aplaudă întotdeauna imediat, dar pe termen lung o respectă.

CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE AUGUST. REVISTA SE GĂSEȘTE LA TOATE PUNCTELE DE DIFUZARE ALE PRESEI!