Numele Mihaelei Tatu este aproape sinonim cu emisiunea „De 3 x femeie' — un format care a făcut istorie în televiziunea românească și care i-a adus nu doar celebritatea, ci și aprecierea unui public care a văzut în ea un amestec rar de carismă, sinceritate și forță feminină. Despre cum a gestionat impactul celebrității și cariera sa excepțională, prezentatoarea ne-a vorbit cu deschidere și emoție!
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE APRILIE, GRATIS, AICI!
Cuprins
Numele tău este invariabil legat de emisiunile De 3xFemeie, Viața bate filmul sau La Hanu lu Tatu, însă nu mulți știu că prima ta pasiune a fost teatrul… pasiune pe care mama ta nu te-a lăsat să ți-o fructifici. Te rog să ne vorbești despre relația cu părinții tăi și mai ales cu mama ta…Știu că te-a născut pe când avea 43 de ani și cred că diferența de generații și-a spus cuvântul.
Pentru că am fost un copil foarte dorit și făcut la bătrânețe, fiecare dorindu-și altceva, tata băiat și mama fată, copilăria mea a fost tare faină. A fost copilăria unui copil din perioada comunistă. Totuşi, părinții mei fiind diferiți, și educația pe care am primit-o a fost diferită. Tatăl meu, un spirit ludic, mai haiduc și mai aventuros, m-a învățat cum să mă descurc în viață din perspectiva omului care trebuie să le știe pe toate, să ştie să se descurce în natură, cum să se orienteze. Am fost cu el pe munte, m-a învățat să trag cu arcul, mi-a făcut arc. M-a învățat să înot, să dorm sub cerul liber, m-a învățat foarte multe lucruri.
Mama, pe de altă parte, având o educație deosebită, m-a învățat să fiu domnișoară. Bineînțeles că lucrurile astea nu s-au prea lipit de mine la vârsta respectivă, dar au ieșit la suprafață când am avut nevoie de ele. Și când spun domnișoară, înseamnă să ai o conduită frumoasă, o ținută bună, fără să-ți bagi mâinile în buzunar, fără să mănânci pe stradă, să stai cu coatele pe lângă corp când mănânci la masă, să n-ai gesturi largi. Toate, în timp ce tata mă învăța să trag cu arcul, să mă cațăr, să arunc cu cuțitul în natură, în copac, la țintă, darts și alte lucruri mai băiețești. Mă simt o binecuvântată și o norocoasă pentru că le-am învățat pe toate. Mai ales că aşa am fost pregătită ulterior pentru toate. Mama, o fire mai temperamentală, a avut și ac de cojocul meu. Adică de la mama am primit cele mai multe cafteli și le-am primit, nu s-a încurcat. Însă relația cu ea a fost așa cum este relația dintre o mamă și o fiică, mai ales în perioada adolescenței. Apoi, având o educație dintr-un alt regim și din alte vremuri, când eu am crescut era, drăguța de ea, atât de speriată.
Dar, una peste alta, am avut o copilărie fericită tocmai pentru că am avut libertate de mișcare. Tata mi-a susținut tot ce înseamnă mișcare, sport. Mi-a alimentat curiozitatea și simțul de aventură pe care l-am avut și eu, m-a educat băiețește. N-a fost prea mult pe placul mamei, care își dorea pentru mine o purtare aleasă. Am vrut să mă fac actriță, însă mama n-a fost de acord, pentru că existau niște prejudecăți în acel moment. Tatălui meu i-ar fi plăcut foarte mult să îi împărtășească și fiicei mele din bogăția de cunoștințe și de cunoaștere pe care a acumulat-o, însă, din păcate, fiica mea nu s-a bucurat de prezența lui în viață mai mult.
Cuprins
Cum a gestionat Mihaela Tatu celebritatea după emisiunea „De 3 x femeie’
Odată cu emisiunea De 3x Femeie, ai devenit faimoasă. Cum ai gestionat tu celebritatea la vremea aceea? A schimbat ceva în tine?
Ambele emisiuni pe care le-am făcut, și Viața bate filmul, și De 3x Femeie, au fost niște emisiuni în care am crezut extraordinar de mult. Nu m-am dus să fac ceva doar de dragul de a fi celebră. S-a întâmplat exact așa ca la radio. Am făcut programul de dimineață pentru că am simțit, pentru că sunt un om de radio de dimineață, de energie, de bucurie, de bună dispoziție. Am făcut emisiunea pentru copii pentru că îmi place, pentru că iubesc copiii și am această abilitate de a-mi schimba vocile. Și atunci, având eu un spirit ludic, fiind copilăroasă și plăcându-mi mult poveștile, am făcut-o cu pasiune, nici n-am considerat-o muncă. Am crezut mult în formatele respective și în poveștile respective.
Cât despre cum am gestionat eu celebritatea, am avut mai multă grijă de mine, pentru că, dacă ești persoană publică, trebuie, însă nerenunțând la autenticitate și la naturalețe. N-am să fiu niciodată alta decât sunt, numai de dragul unui public telespectator pe care oricum nu pot să-l mulțumesc pe deplin. Ce am învățat, în schimb, a fost să fiu împăcată cu acest statut, care implică păreri, să mă călesc. Asta m-a învățat. Sunt un om aidoma celor care privesc la televizor, care are aceleași trăiri și bucurii, și împliniri, și neîmpliniri, și boli, și suferințe, și entuziasm ca și cei de acasă. N-am uitat niciodată să fiu om și îmi aduc aminte că asta tot de la tata o știu.
Ce ar schimba dacă ar putea lua viața de la capăt
Dacă ai putea să iei viața de la capăt, ce ai schimba la tine? Ce ai face azi cu totul altfel?
Dacă ar fi să o iau de la început, în care regim? Adică să fie o buclă în timp, să mă întorc pe vremea lui Ceaușescu? Nu, aș face același lucru. Pentru că sunt azi ce sunt datorită acelor experienţe. Eu nu sunt un om disciplinat. Îmi place să încep lucruri cu o pasiune extraordinară, dar dacă am văzut că încep să-mi iasă, am alte planuri și cu aceeași forță interioară încep altceva.
Am stat și m-am gândit dacă aș fi făcut școala de conducere și să-mi iau carnet. Pentru că de multe ori îmi zic: „Uite, aș pleca cu Terra (n. red. cățelușa ei) nu știu pe unde, dar, totodată, nu-mi place să conduc.