Într-un interviu sincer și plin de emoție pentru VIVA!, Virginia Rogin vorbește despre rolurile care i-au marcat viața, despre metoda sa autentică de a construi personaje și despre experiențele intense trăite pe platourile de filmare. Actrița rememorează impactul puternic al personajului Mama Sulfina, pe care l-a interpretat în serialul „Inimă de țigan”, dar și legăturile de suflet care i-au rămas peste ani, inclusiv prietenia cu Carmen Tănase.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MARTIE, GRATIS, AICI
Cuprins
Ce roluri v-au definit de-a lungul carierei și ce personaje v-au pus în fața unor adevăruri personale? Este vreun personaj care vi s-a lipit de suflet, în care v-ați regăsit?
Știi că fiecare actor are o metodă a lui de lucru și o metodă a lui de a face un personaj. Eu merg rareori la datele mele. Încerc să găsesc chestii comune. Îmi iau modele și din viață, de la rudele mele. Îmi aduc aminte că am jucat la Odeon o piesă rusească, „Retro'. Și mi-am luat ca model o mătușă de-a mea. Știam cum merge, cum se comportă. Îți iei modele și de la cei din jurul tău. Mie îmi plăcea să merg cu metroul și cu tramvaiul, să mă uit la oameni cum gesticulează, cum se comportă; mai ales când am făcut serialele acelea cu țigani. Nu dintr-o limuzină faci personaje adevărate. Eu am un principiu și cred că e un mod al meu de a fi ca actriță, mă definește: eu nu joc, eu sunt. Trebuie să fii ăla! De aceea, presa m-a numit actrița-cameleon. În fiecare rol eram ce trebuia. Nu au semănat între ele.
Eu nu stau nici să repet acasă, îl construiesc la muncă, dar îl am în minte permanent. Nu pot să învăț un rol ca pe o poezie decât dacă sunt niște monologuri și trebuie să le țin minte, dar eu le învăț la lucru. Îmi iau niște repere și interioare, și exterioare. Deci, fiecare cu metoda lui. De aceea spun că îmi plac atât de mult repetițiile. Mai ales că acum am avut privilegiul în teatru să lucrez cu Silviu Purcărete și a fost un rol absolut superb la Odeon, în „Lexiconul amar'. O piesă care este făcută după basmul „Tinerețe fără bătrânețe' și eu am rolul Ghionoaia. A fost un regal de lucru cu Silviu Purcărete, unul dintre cei mai mari regizori ai lumii la ora actuală. Am avut un șoc găsind actori tineri care nu știau cine este Olga Tudorache. Și nu a murit demult. Nu e Vraca sau Aristrița Romanescu. Nu știu scriitori. Pentru teatru îți trebuie o cultură vastă, pentru că teatrul este un cumul de arte, ca și filmul. Dacă ești o chestie superficială, nu e ce trebuie. Sunt actori tineri și buni, și foarte serioși, și îmi sunt foarte dragi, dar unde să își exprime talentul? Filme se fac puține, televiziune aproape deloc. Unde să apară, în reclame? Se duc și ei la teatrele independente. Mi se rupe sufletul. Era bine din acest punct de vedere pe vremea noastră, doar că era cenzură. Și dacă acum ai voie să spui orice și nu ai ce să mănânci? E o situație și se pare că va fi tot mai greu.
Cuprins
Cum i-a marcat viața Virginiei Rogin rolul Mamei Sulfina din „Inimă de țigan'
Publicul vă asociază cu Mama Sulfina din „Inimă de țigan’ sau cu Tanti Mioara din „Adela’. Cum ați construit aceste personaje și ce ați simțit când ele au devenit atât de populare?
Le-am construit așa. Am avut și acolo parte de un regizor bun. Nu mai făcusem genul acela de rol. De fapt, niciunul dintre noi și eram acolo, numai actori, unul și unul.
A fost o experiență inedită pentru toți. Ne-a fost greu până ce ne-am însușit accentul. Nu a fost simplu. Am stat printre ei. Și am stat printre ei, eram ca o familie. Asta vorbeam și cu colega mea Carmen Tănase și prietena mea bună că ne suprindeam vorbind la telefon cu accent în perioada aceea. Chiar și după filmări. Nu eram foarte autentici. Unii nu au putut deloc să o facă, dar alții erau atât de acolo, îmi place să cred că și eu – încât te identificai perfect. Mie și acum, dacă-mi pui o rochie, îmi iese vorbirea exact. Pentru că am filmat și mult – vreo doi ani. Și atunci, pentru că aproape zi de zi făceam asta nu avea cum să nu se imprime…
Dar a fost un rol greu. Pentru că nu poți să te prefaci. Au fost episoade interesante cu toate acele filmări. Venea cucuveaua și cânta când făceam vrăji și mi-am dat seama atunci că există magie neagră. Pentru că atragi. Și ele sunt niște actrițe foarte bune, pentru că trebuie să te concentrezi foarte tare și să atragi anumite energii care vin. Eu le-am simțit pe pielea mea. Am fost la preot și m-am spovedit. Mi-a citit. Aveam noaptea coșmaruri. Visam numai draci. Pentru că eu făceam rolul cu atâta credință, pentru a fi credibilă în film! Venea cucuveaua, nu am văzut-o niciodată, numai că o auzeam cântând. Dar la șatră, la foc… dacă tu, ca actor, nu faci cu multă credință, nu te crede spectatorul. Este foarte greu de păcălit spectatorul.
Să mă prefac că spun niște vorbe acolo populare, o vrajă… și cu asta basta. Dar nu o faci cu forța aceea și cu privire aceea. Lui îi transmiți ce este înăuntrul tău și prin sticlă. La teatru, nu mai spun. Acolo e schimb de energii.
„E un capitol foarte sensibil pentru mine și eu prețuiesc foarte tare prietenia'
Dat fiind că nu aveți fiul aproape, prietenia cu Carmen Tănase și Monica Pop pare să fie un sprijin constant. Ce înseamnă pentru dumneavoastră o prietenie adevărată și cum se păstrează ea în timp?
Prietenia adevărată este rară. Când o ai, te consideri binecuvântat. Ele nu întotdeauna sunt pe viață. Lucrurile se mai schimbă, pentru că viața toată e o mișcare și o schimbare. Suntem prietene în continuare. Viața ne-a mai îndepărtat, nu mai vorbim așa, chiar zi de zi. Nu mai avem proiecte împreună dar vorbim des și ne mai vedem când putem. Jucăm împreună în „Gaițele'. Monica e cu viața ei.
Ne-am bucurat o perioadă. Trebuie însă să fii deschis și să mai primești și prieteni noi în viața ta. E un capitol foarte sensibil pentru mine și eu prețuiesc foarte tare prietenia. Avem foarte mare nevoie de prietenie, uneori mai mult decât de rude. Rudele nu ți le alegi, prietenii, da. Și atunci e foarte important. Singurătatea nu e plăcută, dar îți dă o stare de libertate, de liniște, de introspecție; îți faci universul tău. Eu zic așa: numai proștii se plictisesc. Nu ai cum. Am atât de citit! Internetul îți oferă atâtea de văzut, filme sunt atâtea. Merg la înot și este o plăcere. Sunt atâtea călătorii de făcut. Și eu, cât mai pot umblu.