De ce a renunțat Romanița Iovan la handbalul de performanță și cum a devenit model, deși avea planuri să lucreze în turism: "Am fost hotărâtă și părinții nu aveau ce să-mi facă"

VEZI ȘI ACEST VIDEO VIVA!:

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE FEBRUARIE, GRATIS, AICI

Romanița Iovan a dezvăluit amănunte surprinzătoare despre destinul său, într-o discuție sinceră cu Alex Dobreanu. De la fetița pe care familia nu și-o mai plănuia și sportiva care a făcut handbal de performanță ani la rând, până la momentul în care a refuzat dorința tatălui de a deveni ofițer, ea a povestit cum o simplă nevoie de a fi independentă și un anunț în ziar au transformat-o din „băiețoasa’ cu cheia la gât într-un model de succes.

Citește și: Romanița Iovan a aflat de la TV că pilotul Adrian Iovan, fostul ei soț, a murit într-un accident aviatic: „Am fi vrut să mergem noi să facem ceva. El putea fi salvat’/ Cum l-a ajutat pe fiul ei să treacă peste moartea tatălui

Romanița Iovan a avut o viață ca-n filme: „Salvatoarea mea a fost mama'

Romanița Iovan a povestit recent, „UN PODCAST’ moderat de Alex Dobreanu, detalii mai puțin cunoscute despre începuturile sale. De la o copilărie cu cheia la gât până la o carieră strălucitoare în modă, drumul ei a fost plin de răsturnări de situație care par desprinse dintr-un scenariu de film.

Creatoarea de modă a mărturisit că venirea ei pe lume nu a fost tocmai planificată. Părinții ei erau foarte tineri, mama avea doar 19 ani când s-a căsătorit și deja aveau un băiețel cu un an și trei luni mai mare. Deși tatăl ei spera să aibă tot un băiat, ea a crescut fiind foarte apropiată de el, chiar dacă avea o fire mai rebelă și era „băiețoasă’, cu părul scurt.

Alex Dobreanu: Cum era fetița Romanița la ea acasă, la părinți? Mai ai un frate?

Romanița Iovan: Mai am un frate, da, care e mai mare ca mine cu un an și trei luni, deci suntem foarte apropiați de vârstă. Păi fetița Romanița, în primul rând, a venit într-un moment când familia nu a mai vrut să…

Alex Dobreanu: Tatăl nu-și mai dorea o fată, nu?

Romanița Iovan: Tatăl nu-și mai dorea nici nimic, adică cred că toată lumea își mai dorea decât singurul copil. Mama avea 19 ani când s-a măritat cu tata și a urmat băiatul. Normal, că erau foarte tineri, erau la început de drum, nu s-ar fi gândit nici bunicii că e oportun să urmeze alt copil imediat, deci salvatoarea mea a fost mama, care chiar și-a dorit, adică ea chiar își dorea să fie pereche. Ea, în sufletul ei, ar fi vrut să fie fată, chiar de la început voia să fie fată. Tata, bineînțeles, ar fi vrut să fie al doilea băiat. Chestia asta este poveste de la ai mei, deci nu pot să zic decât ceea ce mi-au spus ei.

Am crescut cu cheia de gât, ca aproape toată generația mea și într-un mediu sportiv, pentru că din clasa a V-a am făcut sport de performanță, aveam o școală chiar lângă noi și la școala respectivă, din clasa a V-a, puteai să optezi pentru clasa specială de handbal, că ăsta era sportul, era o singură clasă specială de handbal, urmând să faci a V-a, a VI-a, a VII-a și a VIII-a handbal de performanță.

Alex Dobreanu: Părinții având vreo legătură cu sportul?

Romanița Iovan: Nu, nu, nu, părinții nu au avut nicio legătură cu sportul, dar am fost încurajată în ideea asta și inițial încercasem să fac atletism, dar nu mi-a plăcut că era un sport individual și această oportunitate de a merge pe sport de echipă mi-a prins mai bine și chiar a contat foarte mult pentru mine, pentru dezvoltarea mea. Eram mai băiețoasă, aveam părul scurt.

Romanița Iovan, mai apropiată de tatăl ei

Alex Dobreanu: Mai apropiată de mama sau de tata?

Romanița Iovan: În principal se spune că fetele sunt cu tații și mamele cu băieții și cam așa a fost, dar mi-a priit foarte mult perioada asta de sport.

Alex Dobreanu: Cam cât?

Romanița Iovan: Păi am continuat, deci practic am făcut din a V-a până în a VIII-a la școala generală, după care ducându-mă la liceu, m-am dus la liceu de matematică-fizică, dar am continuat să fac handbal la clubul sportiv școlar numărul 2 până la 18 ani. În momentul în care am dat la facultate am și renunțat, că am zis că una cu alta nu prea merg mână în mână, dar am rămas prietenă cu clasa mea din școala generală, cu cei cu care am făcut handbal, atât de strânși suntem și uniți… extraordinar și acum.

Citește și: Romanița Iovan s-a întors în Apuseni, la 12 ani de la tragedia în care a murit fostul ei soț, pilotul Adrian Iovan: „Munții aceștia au fost martori atunci și acum. Au văzut durerea mea'

Cum a fost copilăria Romaniței Iovan

Mai mult decât atât, Romanița Iovan a povestit că era o fetiță cuminte în copilărie, care nu crea probleme părinților. Creatoarea de modă și-a amintit cum era viața atunci când era micuță.

Alex Dobreanu: Erai o fetiță care crea probleme părinților sau erai cumințică?

Romanița Iovan: Nu cream probleme, nu, nu-mi aduc aminte să fi creat probleme. Îmi aduc aminte că mă trezea mama foarte devreme dimineața, că aveam, la un moment dat, când eram mai mică, mai mică asta, deci nu… să-mi facă codițe, că aveam părul mai lung, după aia m-am tuns, când am început să joc handbal. Mă trezea la 6 dimineața să-mi împletească codițele, eu mă culcam la loc și mă trezeam când trebuia să plec.

Dar așa nu am fost un copil cu probleme sau ceva de genul, nu. Îmi ocupa doamna dirigintă timpul cu sportul și nu aveam timp de altceva. Făceam antrenamente de 3-4 ori pe săptămână și în weekend-uri aveam meciuri între școli.

Citește și: Mara Bănică, profund afectată după ce a fost hărțuită de un bărbat în online: „Omul acela a stat 6 luni închis, iar acum ne judecăm. După atâția ani!'. Cum își ține copiii departe de pericolele din online / EXCLUSIV

Cum a ajuns model, deși a jucat handbal de performanță

Înainte de a păși pe podium, Romanița Iovan a fost o sportivă serioasă. Din clasa a V-a și până la 18 ani, ea a jucat handbal de performanță. Deși părinții nu aveau legătură cu sportul, au susținut-o, iar disciplina de pe teren a ajutat-o să se dezvolte armonios.

După liceu, marea ei ambiție a fost să intre la facultatea de Turism. Într-o perioadă în care granițele erau închise, ea visa să devină director de hotel pentru a putea interacționa cu străini și a-și deschide orizonturile.

Drumul către succes nu a fost lin, deoarece a picat examenul la facultate de două ori. În acel moment, tatăl ei, care era ofițer, a încercat să îi decidă viitorul, astfel că a înscris-o la Școala de Intendență de la Sibiu pentru a deveni ofițer.

Deși a trecut cu brio testele fizice datorită anilor de handbal, ea a refuzat să urmeze o carieră militară, fiind hotărâtă să își urmeze propriul drum. A treia oară a fost cu noroc, astfel că a intrat la facultate la seral, pe unul dintre cele 30 de locuri disponibile, apoi s-a angajat și de aici drumul ei spre succes a venit ușor.

Alex Dobreanu: De la handbal la modeling…

Romanița Iovan: Dar asta nu e nimic, pentru că, de fapt, ar fi fost mai rău, pentru că eu mi-am dorit foarte mult să urmez Facultatea de Economia Serviciilor de Alimentație Publică și Turism, era o secțiune înființată recent în cadrul Facultății de Comerț, era „crème de la crème’, în sensul că erau doar 30 de locuri și înlocuia oarecum comerțul exterior, care se desființase. Având în vedere că era vorba de anii 83… îmi doream de mică să îmi deschid viziunea dincolo de granițele țării și mă gândeam că, fiind în turism, există această posibilitate. În momentul în care terminam facultatea puteam să aleg între director de hotel sau în alimentație publică, acolo unde aveam șansa să cunosc mulți străini.

M-am dus prima dată și am dat examen la ESAPT și n-am intrat, iar atunci tata a zis: „Ok, n-ai intrat la facultate, hai să te înscriu la Școala de Intendență de la Sibiu’, să mă fac ofițereasă. El era ofițer, mama era contabilă. Mama era pragmatică, tata, pe de altă parte, era poet, deci o amestecătură ciudată între ofițer și poet, dar așa a mers toată viața.

Și chiar m-a înscris, dar eu nu voiam, i-am spus, dar el m-a înscris. Atunci m-am dus la medical și bineînțeles că acolo m-am dus la mișto, adică am zis să-i fac pe plec, dar după oricum făceam ceva ca să nu mă duc. Bineînțeles, eu făcând sport, am fost prima, deja toate fetele ziceau să facem echipă de… dar nu, nu m-am dus, am zis: „Tata, îmi pare rău, dar nu am cum să mă duc pe un alt drum decât pe cel pe care mi l-am dorit’. Am fost hotărâtă și nu avea ce să-mi facă.

Am dat și a doua oară, nici a doua oară nu am intrat, 30 de locuri, dar uite ce înseamnă soarta… A treia oară, părinții au venit după mine și am zis că acum, a treia oară, mă apropiam deja de 20 de ani, și am zis: „Vreau să fiu independentă, nu vreau să fiu dependentă de voi’ și m-am hotărât să dau la seral. Aceeași problemă, 30 de locuri, deci nicio diferență, decât că urmam facultatea la seral. Dar îmi trebuia servici și am dat eu a treia oară, mi-a căzut producția de mărfuri și am intrat. Ca să vezi ce înseamnă cifra 3 pentru mine: era a treia oară, am intrat a 28 a, deci a treia din coadă, 30 de locuri. Toată viața mea s-a schimbat, pentru că m-am dus și m-am angajat la UCECOM ca model, ca manechin. Mama a făcut anunț în ziar și așa am ajuns la UCECOM. Aveam nevoie de loc de muncă, pentru că altfel mă exmatriculau, pentru că așa era cu seralul.

A fost o viață frumoasă și de aici toată pasiunea mea pentru fashion. A venit Revoluția, iar după Revoluție m-am gândit ce pot să fac cu viața mea…

Sursa foto: Facebook/ Instagram