Maria Tăpușă a cucerit publicul încă de la prima apariție în serialul Camera 609. Lasă-mă, îmi place!, deși moment nu avea studii de actorie. Tânăra actriță ne-a povestit cum a ajuns, în mod neașteptat, în televiziune, ce rol au avut Ruxandra Ion și regizorul Federico Favino în parcursul ei și cum a descoperit, treptat, că actoria este drumul pe care își dorește să îl urmeze.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MAI, GRATIS, AICI
Maria, publicul te-a cunoscut în serialul „Camera 609. Lasă-mă, îmi place!', unde ai surprins plăcut. Tu te-ai lansat în televiziune înainte de a-ți începe studiile de actorie, ceea ce spune multe despre talentul tău nativ. Cum a fost prima ta experiență în televiziune?
Prima mea experiență în televiziune a fost copleșitoare, plină de emoții intense și de momente pe care le-am trăit cu sufletul la gură. Simțeam că am în față un drum nou, necunoscut, dar incredibil de promițător. Fiecare zi pe platou era o provocare și, în același timp, o bucurie imensă. Acum, privind înapoi, sunt foarte mândră de felul în care am ales să parcurg acel început, cu curaj și sinceritate. A fost o etapă care m-a format profund. Și, dacă aș putea, m-aș întoarce fără ezitare la acele zile, doar ca să mai trăiesc încă o dată emoția și magia acelor clipe pentru prima oară.
Maria Tăpușă, despre cum a ajuns să joace în seriale, deși nu avea studii de actorie
Când ai realizat pentru prima dată că actoria este ceva ce vrei să faci cu adevărat? Erai pasionată de asta din copilărie sau a venit pe parcurs? Și cine sau ce te-a convins că ești potrivită pentru cinematografie?
Nu mi-am dat seama de la început că actoria este drumul meu. A venit destul de târziu, abia în liceu s-a plantat, timid, sămânța asta. Până atunci, a fost mai mult o curiozitate, o joacă, ceva ce descopeream pas cu pas. Confirmarea reală a venit în momentul în care am început să particip la festivaluri de teatru și să primesc premii individuale pentru rolurile mele. Atunci am simțit, pentru prima dată, că nu e doar o pasiune trecătoare, ci ceva ce mă definește și în care pot să cresc cu adevărat. Totuși, nu credeam că etapele vor veni în ordinea asta. Cinematografia nici măcar nu era în planurile mele până în momentul în care am luat castingul pentru „Camera 609. Lasă-mă, îmi place!'.
Țin minte că m-am trezit destul de târziu din șocul reușitei, parcă nu-mi venea să cred că mi se întâmplă mie. Doamna Ruxandra Ion și regizorul de la „Camera', Federico Favino, mi-au dat foarte multă încredere și m-au încurajat să urmez acest drum. Sprijinul lor a contat enorm în începutul meu și m-a ajutat să prind curaj să merg mai departe.
„Părinții mei m-au susținut dintotdeauna'
Părinții tăi cum au reacționat atunci când au aflat că îți dorești să mergi pe acest drum, unul deloc ușor? Și acum ce zic, când te văd în fiecare săptămână la televizor?
Părinții mei m-au susținut dintotdeauna și cred că m-ar fi susținut indiferent de drumul pe care l-aș fi ales. Tata a fost puțin mai sceptic la început, dar fără să lase vreodată să se vadă prea mult. Mai făcea uneori apropouri, în stilul lui, să mă apuc de cursuri de IT. (râde) Nu a fost nevoie de mult timp ca să le demonstrez că sunt sigură pe ceea ce fac. Totul a venit natural, pas cu pas, fără să forțez nimic. Acum sunt foarte bucuroși și împliniți că fac ceea ce îmi place și că reușesc să fiu independentă prin pasiunea mea. Sunt convinsă că sunt mândri de mine, iar acest lucru înseamnă enorm pentru mine.
„Părinții mei m-au susținut dintotdeauna'
Înainte de actorie a fost modellingul, pasiune care a debutat în liceu și aș vrea să ne vorbești puțin și despre asta, pentru că sunt sigură că a fost o experiență care te-a ajutat mult. La viața de model de ce ai renunțat? Care au fost plusurile și care au fost minusurile?
Cumva, nu am renunțat încă la modelling, pentru că această experiență a avut un rol important în formarea mea, atât pe plan profesional, cât și personal. M-a ajutat să devin mai responsabilă, mai disciplinată și să mă maturizez într-un mediu destul de solicitant. Partea frumoasă este că modellingul îți deschide foarte multe uși. Ajungi să cunoști oameni din domenii creative diverse, călătorești și nicio zi nu seamănă cu cealaltă. E o meserie în care, sincer, e greu să te plictisești. Pe de altă parte, cu timpul mi-am dat seama că nu îl văd neapărat ca pe un drum de viitor pentru mine. Am realizat că este mai important ca ceea ce fac să aibă esență, profunzime și să mă reprezinte cu adevărat, iar lucrurile acestea le regăsesc mult mai puternic în actorie.