Frumusețea ei te fascinează din prima clipă, dar în spatele acestei apariții vei descoperi profunzime, seriozitate și, nu în ultimul rând, modestie. Mikaela Albu, fiica Iuliei și a lui Mihai Albu, seamănă leit cu mama ei – rafinată, discretă și cu acel aer de eleganță naturală care nu se învață, ci se moștenește. La doar 16 ani, are deja toate ingredientele unui influencer: stil, inteligență, carismă și o doză bună de umor. Și dacă e să ne luăm după instinct, chiar dacă va alege să nu pășească pe urmele părinților ei, Mikaela are toate șansele să-i întreacă.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE AUGUST, GRATIS, AICI
Cuprins
Mikaela, ne bucurăm enorm că ai ales să ne acorzi nouă primul tău interviu și avem o serie de curiozități în ceea ce te privește, dar înainte de toate o să te întreb: ce faci? Cum ești acum?
Am atât de multe emoții! Sunt cu adevărat privilegiată să am ocazia de a apărea în revista mea preferată. Am o viață tipică pentru o adolescentă atipică. (zâmbește) Timpul meu se împarte între liceu, familie, prieteni și explorarea rețelelor sociale, unde încet-încet încep să îmi construiesc o identitate proprie.
Cuprins
Cum își petrece Mikaela ziua de naștere
Întâmplarea face că avem această discuție chiar în preajma zilei tale de naștere. La început de octombrie împlinești 16 ani, iar noi îți spunem de acum „La muuuulți ani! și îți urăm din suflet ca toate visurile să ți se îndeplinească… Ne dai un pic din casă, ne spui ce îți dorești cel mai tare?
Am tot ce aș putea să îmi doresc… Într-o lume măcinată de războaie și foamete, ar trebui să apreciem simplitatea lucrurilor mici. Nu îmi doresc nimic special, doar să petrec timp cu familia și prietenii mei.
Cum plănuiești să-ți petreci ziua? Vei avea o petrecere mare sau mai degrabă vei fi sărbătorită într-un cadru restrâns, alături de familie și prietenii apropiați?
Îmi doresc o petrecere simplă, acasă, înconjurată de cei dragi. Mama mea și cu mine ne-am dorit foarte mult această casă, iar munca pentru ca acest proiect să prindă viață a fost una colosală.
Cât de mult s-a schimbat Mikaela la 16 ani
Ți-ai exprimat dorința și ce cadouri ai vrea să primești? Mă refer dacă le-ai dat ceva sugestii părinților… Nu de alta, dar cam toți facem asta, de teamă să nu primim ceva ce nu ne place, hahaha!
Uneori fac asta. În ultimul timp însă, am preferat să fiu surprinsă. În fond, mai mult de jumătate din bucuria de a primi un cadou este SURPRIZA. Aniversarea celor 16 ani este adesea considerată un prag simbolic al maturizării.
Ce înseamnă pentru tine acest moment și cum simți că te-ai schimbat în ultimul an?
În primul rând, am resimțit schimbarea colectivului odată cu intrarea la liceu. Nu pot spune că mă simt diferit. ÎNCĂ. (zâmbește) Este adevărat că am început să am preocupări noi, să văd lumea altfel, să fiu mult mai conștientă de contextul extins al realității în care trăim cu toții, dar, cu siguranță, mai am de copilărit. (râde)
Mikaela Albu: „Stilul meu este încă în formare'
Ai crescut alături de două personalități influente în modă, așadar cât de dificil a fost să îți construiești o identitate stilistică proprie? Trebuie să mărturisesc că m-am uitat cu atenție la fiecare apariție a ta și de fiecare dată m-ai surprins, dar sunt convinsă că nu numai pe mine. Cum îți alegi ținutele? Te consulți de fiecare dată cu mama ta sau nu o lași să intervină în alegerile tale?
Crescând alături de una dintre cele mai iconice prezențe din România, mama mea, am avut privilegiul de a învăța direct ce înseamnă amprenta personală. Mama mea spune mereu că hainele sunt doar o extensie a discursului personal, deci un instrument, nu un scop în sine. Stilul meu este încă în formare însă.
Cum gestionează Mikaela Albu celebritatea părinților
Chiar, cât de greu apasă numele Albu pe umerii tăi? Ai simțit ceva presiuni din punctul acesta de vedere, te-a limitat în vreun fel, să zic așa?
În calitate de „nepo baby (n. red. persoană care beneficiază de succes sau oportunități în carieră datorită conexiunilor familiale), nu aș vrea să îngroș rândurile celor „apăsați de privilegiile cu care s-au născut… Sunt o adolescentă ca oricare alta, dar care a avut un start muncit de părinți. Este OK și normal să spunem asta. Pornind de la lucrurile de bază, cum ar fi că nu trebuie să merg, ca alți adolescenți, kilometri pe zi pentru a ajunge la școală, că am părinții și familia lângă mine, că trăiesc într-o casă frumoasă și am propria mea cameră.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA DE OCTOMBRIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA TOATE PUNCTELE DE DIFUZARE ALE PRESEI!