Mulți o iubesc și o apreciază, dar mai sunt și voci care o critică. Trebuie să fim de acord însă că Mirela Vaida este o personalitate puternică și exuberantă, care nu trece niciodată neobservată și despre care toată lumea are… o părere. Directă, sinceră și asumată, cum o știm, vedeta de televiziune ne-a răspuns,
deslușit, la toate întrebările, chiar și la cele incomode pe care poate alte persoane publice le-ar fi evitat.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE APRILIE, GRATIS, AICI!
Știu că ești foarte legată de părinți… Cum a fost copilăria ta?
Am primit o educație spartană, tata, militar și mama, învățătoare. Tata astăzi este pensionat din armată, iar mama este încă învățător activ. E, cred, ultima serie a ei la Iași, la școala numărul 10, „Gheorghe Brătianu, din Iași, unde eu și fratele am terminat școala generală. Deci, practic, să ai mama învățătoare în școala în care tu înveți, este…
Mirela Vaida povestește că a primit „educație spartană'
Nu, deci nu puteai să miști un deget, să faci și tu o năzbâtie conform copilăriei și vârstei, că în cancelarie se întâlneau doamnele. Bineînțeles că tu nu erai niciodată elevul mamei tale, că nu era deontologic, și atunci tot ce se întâmpla în clasă se pâra la cancelarie. Nu scăpam nici eu, nici fratemiu de nicio pedeapsă, de notă mică, de purtare necivilizată, de copilărie, de „băiețisme’. Am avut o educație spartană și eu, și frate-miu, datorită mamei mele, care a fost extrem de dură și de mână de fier. Și a tatălui meu, care a fost militar și care e militar. Când ne întreba, nu zicea: „Mirela, vino, te rog, iubita tatălui, până aici’. Spunea: „Fuga, marș, pas alergător!’. Și așa am crescut, nu cred că e bine. Adică, astăzi, când mă uit la copiii mei, eu nu mai pot să-i cresc așa.
Citește și: Mirela Vaida a vorbit cu lacrimi în ochi despre momentul în care a plecat de acasă: „Nu aveam bani să mănânc, nu aveam bani de cartelă la metrou. Dacă nu făceam așa, probabil că aș fi fost și acum acasă la mama’
Citește și: Ce rutină are Nicușor Dan, după ce a devenit președintele României. Vecinii lui au povestit tot: „Ies la plimbare cu copiii. Sunt 45 de copii aici, în cartier. Ne salutăm, își face poze la florile mele’
Mirela Vaida: „Sunt o mamă, din păcate, mult prea permisivă față de cât mi-aș fi dorit să fiu'
Dar ai simțit că ți-a fost îngrădită libertatea într-un fel, dat fiind că și tatăl tău a fost mână dură?
Da. Sigur, n-aveau copiii de vârsta mea foarte multe libertăți. Libertatea noastră era să fim pe ulița satului, prin grădinile oamenilor, să furăm ce puteam fura. Mâncam ce găseam la pământ, în grădină, prin copaci, dar eu nu pot să fiu așa cu copiii mei, pentru că sunt alte generații, copiii sunt altfel educați astăzi. Eu îmi doresc pentru ei o încredere mult mai mare decât am avut noi, pentru că la noi lucrurile erau foarte simple pe vremea aceea. Educația se făcea de multe ori și cu varga, și cu nuiaua, și cu cureaua, și cu lucruri care astăzi nu mai sunt nici legal, nici moral acceptate. Sunt o mamă, din păcate, mult prea permisivă față de cât mi-aș fi dorit să fiu. Probabil că vin cu niște reminiscențe din copilăria mea și îmi doresc ca ai mei copii să nu trăiască toate rigorile și toate limitele pe care noi, generația noastră, cu cheia de gât, le-am trăit.
Cum s-a înțeles Mirela Vaida cu fratele ei
Referitor la relația cu fratele tău, simțeai că existau niște diferențe, dat fiindcă el era mezinul?
Da, eu am fost sora mai mare, cu doi ani și jumătate mai mare decât el. Fiind fată, eu a trebuit să deschid toate porțile, toate mințile. Frate-miu, fiind și băiat, și venind după mine, cumva, părinții mei erau formați mental, psihic. Au fost mult mai permisivi. Cumva, a trebuit să fiu modelul casei, fiind și sora mai mare, fiind și premiantă, șefă de promoție, și în generală. Premiantă în clasa a 12-a, cu coroniță, absolventă de liceu cu 9.72. La liceul de informatică. Multă lume spune că aș fi tocilară. Am fost tocilară și mi-a plăcut să învăț, să fiu prima, dar asta a însemnat foarte multă disciplină și foarte multe lucruri pe care nu le-am avut în copilărie. Nu cred că le regret.
Mirela Vaida s-a pregătit pentru Facultatea de Drept
Tu, în momentele astea în care erai cea mai bună la învățătură, te vedeai devenind Mirela Vaida de astăzi? Sau îți doreai să fii în lumina reflectoarelor?
Nu, niciodată. Ca să vezi unde dai și unde crapă. Eu m-am pregătit foarte mult pentru Facultatea de Drept – la care am și intrat, și la Iași, și la București. M-am pregătit foarte greu pentru gramatică, istorie, filozofie, economie, adică total alte materii, unde s-a intrat foarte greu, că, pe vremea aia, era Dreptul la modă, eram cam 20 pe un loc. Bineînțeles că trebuia să intru la buget, că mama nu avea bani să mă țină în facultate cu plată. Și am intrat la ambele, ca să fiu sigură, dacă nu e acolo, e acolo, știi? Și am intrat la ambele facultăți, și la Iași, și la București. Bineînțeles că am ales Bucureștiul. Am intrat și la Facultatea de Filozofie, tot așa, cu bursă, și la Litere, tot așa, cu bursă.