Natalia Guberna, una dintre vocile emblematice ale muzicii, privește în urmă la anii de început ai carierei sale cu o emoție copleșitoare. De la debutul alb-negru în televiziune, unde a fost nevoită să renunțe la tocuri pentru a-și stăpâni tracul, până la primul zbor cu avionul care a dus-o în fața marilor staruri ale lumii, artista depănă amintiri prețioase. Într-o epocă a marilor compozitori și a exigenței artistice, Natalia a reușit să se impună prin talent și naturalețe, împărțind scena cu nume colosale precum Karel Gott sau Suzi Quatro.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI
Vezi și acest video VIVA:
Cuprins
- 1 Natalia Guberna, amintiri savuroase despre debutul internațional
- 2 „Era primul meu zbor cu avionul și era primul meu spectacol într-o sală, ca un fel de Sala Palatului'
Finalul anilor 70 reprezenta o perioadă în care talentul era „vânat’ direct de pe băncile școlii de către marii realizatori de televiziune precum Titus Munteanu sau Alexandru Bocăneț. În acest univers efervescent și-a început drumul Natalia Guberna, o tânără cu ochi albaștri și o voce de cristal, care a atras atenția specialiștilor cu interpretări dificile ale unor piese precum „My Way’. Deși destinul a fost uneori tragic – marele Bocăneț pierzându-și viața la cutremurul din 77 chiar înainte de a-și finaliza proiectele cu ea – steaua Nataliei a continuat să strălucească sub îndrumarea lui Cornel Fugaru și Vasile Șirli. Cariera ei a luat un avânt internațional neașteptat în 1979, când a fost recomandată de celebrul chitarist Dan Aldea pentru a reprezenta România la Festivalul Gottwaldov din Cehoslovacia. Pentru o fată care abia terminase liceul, trecerea de la studiourile mici de radio la o sală imensă, similară cu Sala Palatului, a fost un șoc cultural și emoțional. A fost momentul în care a trăit primele mari experiențe: primul zbor cu avionul, prima întâlnire cu staruri mondiale și confirmarea că locul ei este sub luminile reflectoarelor.
Această perioadă a fost doar anticamera succesului care urma să vină la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase’. Acolo, sub aripa unor coloși precum Puiu Călinescu, Natalia și-a demonstrat nu doar calitățile vocale, ci și pe cele actoricești și de dans, devenind o prezență indispensabilă în spectacolele de varietăți. Astăzi, amintirile despre acele rochii cu volane și despre sfaturile primite în culise recompun imaginea unei epoci de aur a muzicii ușoare românești.
Cuprins
Natalia Guberna, amintiri savuroase despre debutul internațional
Cum au fost începuturile, după ce ai intrat la Școala Populară de Artă?
Bocăneț m-a văzut și a spus că ar vrea să mă asculte. Am început să cânt ‘Fernando’, ‘Zorile’ și ‘My way’, care era o piesă de voce. Lui Bocăneț i-a plăcut foarte mult, dar Titus nu a fost așa încântat. Era în ianuarie 1977. A venit cutremurul, Bocăneț a murit. A mai trecut un an și, în 1978, era ultimul an de canto. La noi la școală veneau compozitorii cu partituri și noi învățam piesele lor. A venit și Cornel Fugaru, mi-a dat o piesă pe care am înregistrat-o în radio. „Am numai 16 ani’ se numește. Pe urmă, Vasile Șirli mi-a dat piesa ‘Jocuri de lumină’.
Lui Titus i-a plăcut cum a sunat, am filmat-o în televiziune alb-negru, cum era pe atunci. Am urcat pe niște tocuri, iar îmbrăcămintea era din televiziune. Dar eu, de emoții, și neobișnuită să merg pe tocuri, mă clătinam. Iar el mi-a zis: ‘Natalia, jos tocurile! Mergi desculță’. S-a filmat doar bust, țin minte și acum. Știu că am dat bine pe cameră, iar în 1979 am avut surpriza ca Dan Aldea, chitaristul, să mă recomande să merg la un festival din Cehoslovacia. Am aflat după, pentru că eu nu l-am cunoscut personal. Probabil m-a văzut la TV și corespundeam ca vârstă. E vorba despre Festivalul Gottwaldov, unde înaintea mea fuseseră Corina Chiriac și alte artiste. Dan Aldea i-a spus lui Șirli să mergem împreună la Festivalul Gottwaldov. Așa am ajuns acolo cu piesa lui Șirli, ‘Jocuri de lumină’, și cu ‘Robinson’, o piesă cehească. Atunci i-am cunoscut și pe Cornel Constantiniu, și pe Vasile Donose, care era director al Teatrului „Constantin Tănase’ în acel moment.
„Era primul meu zbor cu avionul și era primul meu spectacol într-o sală, ca un fel de Sala Palatului'
E vorba despre tatăl sopranei Ruxandra Donose? L-am cunoscut și eu…
Da, despre el este vorba. Îmi amintesc că mi-a zis: ‘Am și eu o fată la fel ca tine, cu ochi albaștri’. Era primul meu zbor cu avionul și era primul meu spectacol într-o sală, ca un fel de Sala Palatului. Eu la noi nici nu apucasem să apar în așa spectacole mari. Abia terminasem liceul. A fost ceva fantastic. Mie îmi plăcea mult Mihai Constantinescu ca stil de muzică… iar Cornel, care era mai sobru la TV, a fost o surpriză plăcută. Era numai cu glume și cu bancuri. Un om foarte inteligent.
Acolo l-am văzut pe Karel Gott și m-am dus să-i cer autograf. Aflând că sunt din România, mi-a spus direct numele Corinei Chiriac, eu neștiind atunci prea multe despre ea… Eram copil. Și mi-a dat autograf, îl am și acum: ‘Pentru Natalia’. Mai erau acolo Helena Vondrackova, Suzi Quatro, Pupo, din Italia, Zucherro, în recital. Eu am fost în concurs, iar la recital, din partea României, a fost Cornel. Ne-am clasat pe ultimul loc, dar pentru mine a fost o experiență extraordinară. În anii 80, am înregistrat ‘Valuri albe’. Titus Munteanu m-a invitat în emisiunile de varietăți, după care am lucrat și cu Ovidiu Dumitru, cu Gheorghe E. Marian. Am lucrat și cu Șerban Georgescu. Cu el am făcut piese în radio, și atunci mă dădea mult pe post.
Revin la Teatrul „Tănase’, unde am participat la Cântarea României. Acolo m-a văzut Nicolae Sever și mi-a propus să fiu dublura Mihaelei Oancea. Asta a fost șansa mea. Am avut și rol de mireasă, un rol în care dansam. Colegul care mă lua în brațe îmi rupea puțin din rochia cu volane… Am amintiri frumoase. Așa am intrat în acest spectacolul intitulat ‘Idolul femeilor’, la „Tănase’. Pe atunci, Puiu Călinescu făcea spectacolul ‘Idolul femeilor’, în regia lui Bițu Fălticineanu.
Unde te-ai angajat după terminarea liceului? Care a fost primul tău loc de muncă?
După terminarea liceului, am omis să spun că m-am angajat ca desenator tehnic la Institutul de Proiectări. Am vrut să am un loc de muncă, mai ales că la facultate nu am reușit. Dădusem la ASE, nu era de mine. În perioada aceea, am colaborat doi ani cu ‘Idolul femeilor’, după care Puiu Călinescu m-a luat și în alte spectacole. Am mai fost și într-un spectacol al lui Lulescu. Domnul Vasile Donose a vrut să mă angajeze ca solistă și eu am refuzat. Mi-am dorit să am serviciu, pentru că nu știu dacă aveam voce și energie să rezist la efortul depus.