Într-o lume în care expunerea publică vine adesea cu judecăți grăbite, Oana Roman a ales sinceritatea ca formă de curaj. A trecut printr-o relație toxică și un divorț dureros, și-a pierdut mama după ani de luptă cu boala și s-a reinventat personal și profesional. Sprijinul cel mai constant îl găsește în fiica sa, Isa, care o inspiră să meargă mai departe. Oana nu se ascunde în spatele aparențelor și vorbește deschis despre alegeri dificile, despre cum e să reconstruiești după ce ai fost la pământ.
Abonați-vă la canalul de Whatsapp VIVA! Primiți pe telefon cele mai importante articole!
Cuprins
Fiica ta, Isa, are acum 11 ani, e o adevărată domnișoară. Cum te-a ajutat prezența ei să treci peste momentele grele? Ce ai învățat de la ea despre puterea de a merge mai departe?
Isa este sprijinul meu cel mai important pentru că, practic, doar pe ea o am în mod constant alături de mine și mi-a fost sprijin mai mult decât mi-aș fi putut imagina în aceste perioade grele, deși nici pentru ea nu a fost deloc ușor în ultimii ani. Și pentru ea au fost niște lovituri foarte puternice, și pe ea au afectat-o aceste lovituri pe care le-am trăit amândouă. Ne-am susținut, cumva, reciproc și am reușit să creăm o relație foarte frumoasă între noi, să ne sprijinim. Atunci când nu sunt eu bine, ea să mă încurajeze, atunci când ea nu este bine, eu să o încurajez. Și, practic, așa reușim amândouă, de mână, să mergem mai departe.
Cuprins
Oana Roman îl acuză pe Marius Elisei că nu se implică suficient în viața fiicei lor
Ai spus de multe ori că Isa este un copil extraordinar, sensibil și matur pentru vârsta ei. Cum ai reușit să o crești astfel încât să fie atât de echilibrată, în ciuda provocărilor din viața voastră?
Isa este, într-adevăr, un copil foarte special. Toți cei care au cunoscut-o și o cunosc au văzut și și-au dat seama de asta imediat. Faptul că ea este un copil extraordinar nu a fost nevoie să-l spun eu, să o laud eu. Oamenii au văzut și au înțeles asta. Nu știu cum am reușit să o cresc echilibrată. Evident că nu este echilibrată 100%, ar fi imposibil, având în vedere că a trecut prin foarte multe probleme, a trebuit să facă o perioadă lungă de timp terapie și va continua să mai facă. A dezvoltat și niște probleme de sănătate din cauza acestei perioade grele, mai ales în raport cu tatăl ei. Dar, per total, eu cred că ea de la Dumnezeu a venit specială, bună, minunată, deșteaptă, puternică. Există și aportul meu, dar el nu ar fi putut să se vadă, dacă ea în mod nativ nu ar fi fost un copil special.
Ce pasiuni are fiica ta? Ce își dorește să facă?
Are multe pasiuni, foarte diferite. Îi place astronomia, de mică a fost pasionată de astre, de mișcările planetelor și de ceea ce se întâmplă în cosmos. E pasionată, evident, de navele speciale, de rachetele speciale, de tot ce înseamnă misiuni în spațiu. A urmărit foarte multe reportaje și filme despre asta. Se gândea la un moment dat că i-ar plăcea să devină astronaut, dar în România e mai greu să devii astronaut, apoi mi-a spus că vrea să devină pilot, dar are o pasiune și pentru arhitectură, și pentru design interior.
„De aproape doi ani de când a plecat din casă cred că s-au văzut de mai puțin de 10 ori pe an, câte o oră’
Relația dintre Isa și tatăl ei, Marius Elisei, a fost marcată de distanță în ultimii ani. Cum gestionezi această situație? Ce îți dorești cel mai mult pentru fiica ta în raport cu tatăl ei?
Este un subiect sensibil pentru noi două. Într-adevăr, în momentul în care eu am încheiat căsnicia și relația cu tatăl Isei, după o perioadă lungă în care am încercat să închei acea relație și nu prea puteam, după ce în sfârșit lucrurile s-au încheiat și el a plecat, într-un final, în mod surprinzător, el a ales ca și relația cu Isa să se încheie, practic, sau să se diminueze în așa fel încât să devină inexistentă. Recunosc că este un lucru la care nu m-am așteptat.
El a încercat cumva, imediat după ce ne-am separat definitiv, să o manipuleze într-un anume fel, să o atragă într-o anumită atitudine în raport cu mine, a fost ceva ce Isei nu i-a plăcut. Și a făcut ca lucrul acela să nu mai fie așa cum ar fi trebuit. El nu a înțeles că Isa are propria ei personalitate, propria ei gândire, propriile ei dorințe, propria ei atitudine. El tot credea că reacțiile sau ceea ce ea spunea erau lucruri pe care eu i le-aș fi băgat în cap, ceea ce nu a fost absolut deloc cazul. Astfel încât el a început să o caute din ce în ce mai puțin. A fost din ce în ce mai puțin prezent în viața ei.
De aproape doi ani de când a plecat din casă cred că s-au văzut de mai puțin de 10 ori pe an, câte o oră. Nu dorește să facă parte din niciun fel de activitate din viața ei. Nu o duce la școală, nu o ia de la școală, nu o duce la vreo activitate, nu o ia să stea cu ea o zi-două, nu se vede cu ea în vacanțe, nu se vede cu ea de sărbători, de Crăciun, de Paște. NU s-a văzut cu ea nici măcar de ziua ei, s-au văzut după, și atunci preț de o oră-două. Nu contribuie material decât cu pensia de 500 de lei, pe care cu greu am reușit să o obțin, și atunci, evident, suferința, dezamăgirea și supărarea ei sunt foarte mari.
Ce-mi doresc eu în raport cu tatăl ei este ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. Și anume, ca ei să aibă o relație normală tată-fiică, să petreacă timp împreună ei doi, să iasă cu ea, să meargă într-o zi la munte, să meargă la mare, să o ia într-o zi de la școală, să facă împreună activități, pentru că, pur și simplu, așa este firesc.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE AUGUST. REVISTA SE GĂSEȘTE LA TOATE PUNCTELE DE DIFUZARE ALE PRESEI!
FOTO: Instagram, Facebook