Oana Sîrbu, întâlnire emoționantă cu foștii colegi, la 40 de ani de la absolvirea liceului: "Directoarea, o persoană foarte severă, ne-aștepta câteodată cu un băț, să ne mai altoiască dacă aveam ciorapi colorați"

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE, GRATIS, AICI

Pentru Oana Sîrbu, ultimul an de liceu a fost și rampa de lansare în carieră. În clasa a XII-a a participat la „Steaua fără nume’, a câștigat „Premiul tinereții’ la Festivalul de la Mamaia 86 și a jucat în celebrul film „Liceenii’, peliculă de la care se împlinesc, de asemenea, 40 de ani.

Oana Sîrbu a sărbătorit 40 de ani de la terminarea liceului

Oana Sîrbu susține că s-a simțit mult mai legată de anii de școală generală, decât de cei de liceu, când profesorii nu mai erau atât de îngăduitori: 

„Pentru mine, anii de liceu n-au fost pe cât de speciali au fost cei de școala generală. Poate fiindcă le păstrez o vie amintire fiecăruia dintre profesorii mei de la Școala nr 52, Iancului.

Ei au reprezentat adevărate modele pentru mine și la multe dintre aniversarile școlii am fost prezentă. Pe unii i-am întâlnit și în străinătate, în spectacole pentru diaspora’, a spus Oana Sîrbu pentru Click!

Revederea de la Liceul „Iulia Hasdeu’ s-a lăsat cu îmbrățișări, fotografii și strigarea catalogului, dar și amintiri despre regulile din „Epoca de Aur’ și a momentelor trăite în clădirea somptuoasă pe care elevii o porecliseră „Bastilia’.

„Anii mei de liceu au fost destul de cenușii'

Singura mare dorință a Oanei Sârbu a fost muzica. Ea își încânta colegele cu acorduri de chitară.

„Anii mei de liceu au fost destul de cenușii… erau anii 82-86, când viața-n România devenise grea. Personal, doream să cânte, era singurul meu vis, veneam cu chitara la școală, mă suiam pe bancă și le cântam colegelor. Mi-au amintit ele, de curând!

Duceam muncă de lămurire cu ai mei să mă lase la concursuri, mergeam cu mama la repetițiile corului Preludiu, unde activam. Mai apoi la Școala Populară de artă…îmi doream foarte mult să fiu pe scenă’, a rememorat cântăreața.

Citește și: Oana Sîrbu, dezvăluiri emoționante la 40 de ani de la premiera Liceenii: „Lumea încă mă asociază cu Dana, am bucuria de a păstra acea candoare'/ Cum i s-a schimbat viața după film

„Directoarea liceului, o persoană foarte severă, ne-aștepta, câteodată, după poarta laterală, cu un băț'

„Colegii mi-aminteau că mai… lipseam, mă schimbam la liceu de câte-o pereche de pantofi, ca să nu mă vadă directoarea liceului, o persoană foarte severă, care ne-aștepta, câteodată, după poarta laterală, cu un băț, ca să ne mai altoiască, dacă aveam ciorapi colorați, de exemplu. Sau dacă aveam matricola necusută și doar prinsă-n ace! Teribil!’, s-a mai confesat Oana Sîrbu.

Nici la orele de practică regulile nu erau mai blânde, cadrul didactic fiind atent la cel mai mic detaliu legat de aspectul fizic al elevelor.

„Făceam practică… aveam un profesor, Iancu Săceanu, mereu îmi dădea cu mâna pe gene și-mi reproșa că mă dau cu rimel. Nu-mi dădeam, firește! Îmi amintesc de fișele la limba română… Eram 36 de fete și 5 băieți! 41 de copii în clasă’, a mai povestit artista pentru sursa citată.