Povestea lui Alexandru Cazzaniga, românul care va purta flacăra olimpică la Milano. A fost salvat dintr-un orfelinat comunist, la sugestia Maicii Tereza, și a ajuns în Italia

.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Alexandru Cazzaniga, italian de origine română, trăiește o poveste de viață demnă de un film. Născut în România și adoptat dintr-un orfelinat, destinul lui a fost marcat de curaj, schimbare și speranță. Astăzi, parcursul său impresionant îl aduce printre cei 10.001 purtători ai flăcării olimpice, în cadrul Jocurilor Olimpice de la Milano–Cortina.

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI


Alexandru Cazzaniga va avea onoarea să alerge cu torța olimpică la Jocurile Olimpice de iarnă Milano–Cortina 2026, după ce a fost ales în acest rol de Comitetul Internațional Olimpic. Purtătorii torței sunt selectați pe baza unor criterii speciale: nu doar performanțele sportive sau realizările profesionale contează, ci și poveștile personale, implicarea în comunitate și exemplul pe care îl oferă în viața de zi cu zi.


Citește și: Cristina Spătar, despre căsnicia la distanță cu soțul ei, Vicențiu Mocanu. Au făcut nunta în urmă cu 3 ani: „E cu mine peste tot. E dragoste’

Povestea lui Alexandru Cazzaniga, românul care va purta flacăra olimpică la Milano

Într-un interviu inedit, Alexandru Cazzaniga a povestit cum a ajuns să fie adoptat, pe când era doar un copil, din România comunistă. Povestea este cu atât mai impresionantă cu cât a fost implicată și Maica Tereza.

„Totul a fost o coincidență a destinului. Tatăl meu, la acea vreme, era consilier regional pentru industriile mici și mijlocii din Lombardia, deci călătorea mult în lume. În acea perioadă, în ianuarie, era în China, iar la întoarcere trebuia să facă escală la Bombay și apoi să zboare de la Bombay la Milano. La Bombay a luat un avion aproape gol; era 9 ianuarie 1991. Tatăl meu s-a retras în spate ca să se odihnească împreună cu echipa lui, iar mama mea a stat singură, într-o altă zonă, într-un loc mai confortabil. La îmbarcare s-au așezat lângă ea două călugărițe, fiecare cu copii în brațe, iar una dintre ele purta vălul alb cu dungă albastră. Era micuță, firavă, puțin trecută de prima tinerețe. Avionul fiind aproape gol, s-a așezat lângă mama mea și timp de opt ore mama mea încă nu își explică cum a putut vorbi opt ore în engleză cu această călugăriță. Era Maica Tereza din Calcutta’, spune Alexandru pentru Antena 3 CNN.


„Au vorbit mult, iar la final ea i-a spus, printre altele: „Sunteți o familie profund umană, specială, cu valori puternice și puteți face un gest extraordinar de mare umanitate. Mergeți în România, o țară din păcate greu încercată de dictatura lui Ceaușescu în acea perioadă, ianuarie 1991. Mulți copii sunt în orfelinate, fie din alegere, fie pentru că părinții nu le pot oferi un viitor liniștit. Dacă vreți să faceți un act de caritate, de ajutor și de speranță pentru acei copii, vă invit cu adevărat să faceți acest gest de adevărată umanitate, pentru că aveți acest caracter, această umanitate în priviri și acest mod de a fi. Sunteți oameni cu adevărat speciali’.


Decizia de adopție a fost atent cântărită. „Din acel moment, părinții mei, imediat ce s-au întors la Milano, au depus cererea de adopție și, în mod magic, știind cât de lungi sunt procedurile birocratice pentru acest tip de cerere, totul s-a rezolvat în două-trei săptămâni. Un lucru incredibil. Au mers la final de ianuarie, pe 24–25 ianuarie, la orfelinat, în 1991, o coincidență în cadrul unei coincidențe.’

„Mama mea le-a spus: ‘Avem nevoie de un copil care să necesite nu doar îngrijiri medicale, ci și multă afecțiune, dragoste și atenție. Atunci m-au chemat și a existat un moment foarte intens între mine și mama mea. M-am aruncat spre ea, ca și cum aș fi cerut iubire, ajutor, ca și cum aș fi spus: ‘Luați-mă. Aveam patru ani și jumătate. A fost un moment foarte puternic, apoi în următoarea lună ai mei au venit adesea în România de la Milano și ca să îmi aducă dulciuri, mâncare, dar mai ales să construiască o relație, după acea întâlnire când mi-au spus „da’ și, pas cu pas, după o lună, pe 25 februarie 1991, m-au luat și m-au dus în Italia.’


Citește și: Bunicii criminalului de 13 ani, din Timiș, detalii înfiorătoare despre uciderea lui Mario Berinde: „Buni, pe mine mă teroriza, mă înjura, mă bătea. Am fost să îi spun, dar mama nu a luat nicio măsură'

Amintiri dureroase din orfelinat

Deși anii au trecut, Alexandru Cazzaniga își amintește condițiile extrem de grele din orfelinatul în care a crescut. Copiii erau adesea lăsați singuri, camerele erau supraaglomerate, iar paturile din fier, înalte, împiedicau orice mișcare. Zgomotul, plânsetele și lipsa personalului transformau viața de zi cu zi într-o experiență greu de uitat.


„Stăteam jos, pe podea, în fața unei uși sau a unui perete, seara lăsați acolo. Nu aveau personal, deci eram lăsați singuri. Ne imaginam tot felul de lucruri la acea ușă: cine va veni, ce se va întâmpla, așteptând pur și simplu trecerea timpului. Barele paturilor erau ca niște gratii de închisoare, din fier, înalte, astfel încât nu puteai ieși. Camerele erau foarte aglomerate, cu multe paturi, plânsete, țipete’.

Citește și: Dezvăluirea neașteptată a lui Florin Piersic! Marele actor i-a mărturisit Rodicăi Mandache că îi pare rău că nu a curtat-o: ‘Ai fost atât de scumpă. Eram atât de fericit că joc cu tine și vedeam în tine atâta puritate’


Citește și: Cine este Andrei Beleuț de la Survivor. Are 34 de ani, este antreprenor și a participat la primul sezon al emisiunii ‘Batem palma’

Cum a fost selectat să poarte torța olimpică

Alexandru Cazzaniga a fost selectat să fie purtător al torței olimpice pentru Jocurile Olimpice Milano–Cortina 2026 datorită reputației sale, implicării în organizații și asociații, valorilor etice și sportive pe care le promovează.


„Nu am candidat, dar nu pentru că nu era un act frumos să îți depui candidatura, ci pentru că am considerat că cei care candidează trebuie să fie oameni mai sportivi, mai calificați, că existau alte persoane cu mai multe caracteristici în acest sens decât mine. Însă, în mod incredibil, pe 7 noiembrie am primit un apel. (…) ‘Știm că sunteți o persoană cu reputație înaltă, credibilitate în Italia și în străinătate, implicat în asociații, fundații, academii, ordine, politică națională și regională, filantropie, afaceri de familie și relații internaționale. Sunteți foarte cunoscut în lumea afacerilor și îndepliniți cele zece criterii ale noastre, plus trei speciale: etica olimpică, valorile sportului și reprezentarea Italiei în lume. Prin urmare, vă numim unul dintre purtătorii oficiali ai torței olimpice pentru Jocurile Olimpice Milano–Cortina 2026. Veți fi purtător al flacăii olimpice, un simbol al păcii, al unirii popoarelor și al solidarității.’

Plin de modestie, Alexandru a mărturisit că nu s-a considerat demn pentru acets rol.

„Aceasta este o ocazie istorică. Nu se întâmplă des ca Olimpiada să aibă loc în țara ta. Voi dedica acest moment mamei mele, care a murit pe 15 iunie. Ea îmi spunea acum un an: ‘Adu-ți aminte, Alexandru, că noi suntem o familie care nu își poate permite luxul și plăcerea de a se opri, dar trebuie să dăm mereu un exemplu și să ne implicăm în fiecare moment.’

Sursa foto: Facebook & Antena 3 CNN