Regretata actriță Aristizza Romanescu a avut peste 400 de roluri, dar a murit în mizerie după 30 de ani pe scenă: "A fi actor înseamnă a fi sclav; să n-ai sărbătoare, să n-ai copil, să n-ai inimă"

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE FEBRUARIE, GRATIS, AICI

Aristizza Romanescu s-a născut la 24 decembrie 1854 în Craiova, într-o familie de actori celebri. A debutat pe scenă tânără, la doar 18 ani, și avea să devină una dintre cele mai versatile actrițe ale epocii, interpretând peste 400 de roluri în comedie, melodramă, tragedie sau vodevil, pe scenele din Craiova, Iași și București. Din păcate, reputata actriță s-a stins în mizerie, la doar 63 de ani, în Ajunul Crăciunului.

Povestea tulburătoare a Aristizzei Romanescu

Aristizza Romanescu s-a născut într-o familie de artiști – fiica actorilor Constantin Demetriad și Paulina Stavrescu – iar destinul său artistic a fost aproape predestinat. La doar 18 ani, în 1872, și-a făcut debutul pe scena teatrului din Craiova, alături de trupa renumitului cupletist I. D. Ionescu. Legăturile sale familiale cu lumea artistică erau impresionante: era verişoara primară a celebrei mezzo-soprane Elena Teodorini și nepoata actorilor Ion Vladicescu și Raluca Stavrescu.

Citeste si: Jennifer Lopez, noi confesiuni despre divorțul de Ben Affleck: „Pe platourile de filmare, eram atât de fericită… iar apoi, acasă, lucrurile nu erau deloc grozave’

Dornică să își perfecționeze arta, Aristizza a plecat la Paris ca bursieră, însoțită de soțul ei, actorul Grigore Manolescu, cu care urma să formeze și un parteneriat scenic de succes.

‘În teatru, ca şi în întreaga noastră viaţă de toate zilele, noi am avut întotdeauna păcatul de a imita străinătatea, îndeosebi Parisul, fără a ne gândi că altele sunt condiţiile de trai de acolo şi altele acelea de aici’, scria actriţa în memoriile sale.

Aristizza Romanescu a avut peste 400 de roluri

Întoarsă în țară, a cucerit publicul de la Teatrul Național din București și din Iași, interpretând roluri memorabile în piese precum Ovidiu de Vasile Alecsandri, O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă și Năpasta de I. L. Caragiale, dar și în tragedii și comedii clasice, precum Romeo și Julieta, Othello, Macbeth de Shakespeare și Tartuffe de Molière.

Jocul său era caracterizat printr-o armonie perfectă între mișcare, voce cristalină și dicție impecabilă, iar mimica expresivă reușea să transmită cu putere emoțiile intense ale personajelor. Talentul ei nu a rămas neobservat: la Iași, a fost remarcată de primul director al Teatrului Național din București, Ion Ghica, care i-a oferit rolul principal în tragedia Roma învinsă de A. Parodi, tradusă în versuri de I. L. Caragiale. În 1877, Aristizza a devenit angajata Societății dramatice din București, unde și-a consolidat reputația de actriță de excepție.

Pe lângă cariera scenică, Aristizza Romanescu a avut un impact durabil și în formarea noilor generații de artiști, fiind profesoară de declamație pentru actrițe care aveau să devină nume de referință în teatrul românesc, precum Maria Ventura, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti și Sonia Cluceru.

După 30 de ani pe scenă, Aristizza Romanescu a murit în mizerie

Deși cariera ei artistică a fost impresionantă și i-a adus admirația publicului și elogii din partea criticilor, viața personală a lui Aristizza a fost una dificilă. După 30 de ani pe scenă, în 1903, actrița a decis să se retragă din activitatea scenică, solicitând pensionarea. Suma pe care o primea lunar era atât de mică încât, un an mai târziu, i-a fost acordat un ajutor de numai 100 de lei „din mila statului’ pentru a putea supraviețui. În memoriile sale publicate după pensionare, Aristița Romanescu a avertizat tinerii să evite cariera artistică, descriind viața de actor ca pe una de „sclav’ și lipsită de odihnă sau siguranță.

„A fi actor înseamnă a fi sclav; să n-ai odihnă, să n-ai sărbătoare, să n-ai copil, să n-ai nicio afecţiune, să n-ai inimă. Până la moarte! Lucrul cel mai de plâns e mizeria sfâşietoare a comedianului, care nu trăieşte decât pentru alţii’, scria Aristița Romanescu în volumul Amintiri.

După pensionare, Aristizza Romanescu se retrăsese la Iași, unde a fost surprinsă de evenimentele Primului Război Mondial. În această perioadă dificilă, foștii săi elevi, recunoscători pentru îndrumarea primită, au strâns fonduri pentru a-i veni în ajutor, pensia ei fiind atât de redusă încât abia îi ajungea pentru traiul zilnic. Actrița a murit bolnavă și săracă, pe 4 iunie 1918, la Iași, lăsând în urmă o viață dedicată teatrului, dar marcată de lipsuri materiale.

Foto: Facebook