Giulia – Despre jobul de mamă full time şi rinoplastie

Cine ar fi crezut că Giulia e o tradiționalistă convinsă, care, pe lânga carieră, ține mult la ordinea din casă și la mesele luate în familie, gătite chiar de ea? Ne-a primit la ea acasă într-un moment delicat: cu foarte puțin timp înainte de rinoplastie. Apoi, ne-am întâlnit să vorbim despre operația care i s-a părut chiar mai grea decât cele două nașteri, dar și despre cum arată casa visată de vedetă.

 

M-a invitat la cafea, la ea în bucătărie, ca pe o prietenă veche cu care te întâlnești să mai stai la povești. Îmbrăca­tă într-un hanorac plușat, cu glugă și urechi de urs, cu un turban negru pe cap și cu na­sul încă în bandaje, Giulia îmi face o cafea, închide televizo­rul dat la proteste („dacă nu pot să merg în stradă, măcar să urmăresc la televizor ce se întâmplă“) și se așază lângă mine, gata să îmi spună tot despre operația pe care și-a făcut-o la nas. O săptămână s-a mutat la mama ei, ca să nu sperie copiii cu bandajele de pe față, și-a dat telefonul pe silent, și acum, de când e acasă, îi sună telefonul încon­tinuu: „Ce-aveți, frate!? Ați aflat toți astăzi că m-am ope­rat?!“, spune amuzată, privind telefonul. „Aveam o deviație de sept foarte puternică și îmi era tot mai greu să rezist o cântare întreagă, din cauza respirației. Pe lângă asta, nici nu reușeam să mă odihnesc ca lumea, pentru că nu mi se oxigena creierul îndeajuns. De vreo zece ani mă tot hotărăsc să mă operez, dar nu am avut niciodată curaj să o fac, pen­tru că e vorba de față și mi-a fost teamă să nu îmi schimbe fizionomia. Anul acesta am cedat, pentru că, după a doua naștere, mi s-a accentuat foar­te mult deviația de sept. Am tot primit oferte să mă duc să mă operez pe barter, dar n-am vrut. Cu chestiile astea nu te joci. Am ales cel mai bun medic pe rinoplastii din România, Nicolae Antohi, care mi-a zis să nu îi cer nas mic, în vânt sau de Michael Jackson. Când am cerut pri­ma oară oglinda să mă văd, am zis: «Vai, mi-a tăiat tot nasul!» Dar a fost OK. După această operație o să pozez și eu la panou, din profil“, îmi spune amuzată.

 

Astăzi se duce să își dea jos bandajele. Trebuie să ajungă la o gală diseară, iar săptămâ­na viitoare are programat un videoclip și mai multe shoo­ting-uri. „Toată lumea mi-a zis că nu am cum să îmi revin în două săptămâni. Dar ei nu știu că eu stau toată ziua în casă, cu gheață pe față, și dorm în fund, ca să se ducă umflă­turile.“ Totuși, recuperarea după operație nu a fost una simplă pentru Giulia. „A fost o intervenție foarte complexă la mine. Am stat cinci ore juma­te în operație. Aveam tot felul de complicații: sinuzită croni­că etc. Toate prietenele mele operate strict pe rinoplastie mi-au zis: «A, n-am avut nicio treabă. Nu te doare nasul, n-ai nimic!». Când au început du­rerile de a doua zi, le-am dat mesaj la toate și le-am spus că sunt niște mincinoase. Dar ele nu au avut complicațiile mele. Chiar râdeam cu o prietenă care s-a operat și ea acum câteva săptămâni: «Băi, eu nu mai pot, fular, eșarfă, fes, șapcă, pălărie, mai bine mă duc și îmi cumpăr o burca!» Oricum, n-am ieșit din casă până acum, că mi-a fost frică să nu mă pozeze paparazzi. N-am nicio problemă să po­vestesc cum a fost și chiar o să postez pe blogul meu niște poze. N-o să zic: mi-am făcut deviație de sept și brusc m-am trezit cu nasul mai mic. Mi se pare penibil! Dar nici să mă prindă pe stradă, înfășurată toată în fulare și mai știu eu cum. Am ieșit aseară la prie­tena mea care stă pe Nordului și care are portar. Eram cu un cojoc lung negru cu blană, cu turban pe cap și un fular negru pe toată fața. Când am ajuns la poartă, omul s-a panicat și s-a uitat foarte urât la mine: «Unde mergeți?». A crezut că sunt de la ISIS. La semafor, toată lumea se uită să vadă cine e la volan. În fine, atâta m-am chinuit! Mai bine mai făceam trei copii, jur! A fost mult mai ușor să nasc doi copii decât să mă operez la nas. Bine, am născut prin ce­zariană!“ (râde)

Și că tot am ajuns la capitolul copii, constat că Eduard (doi ani), care își bea tacticos lapte­le în bucătărie când am ajuns, a dispărut cu bona în camera de joacă și nu ne-a deranjat nici măcar o dată. Giulia îmi spune că e cel mai cuminte copil din lume și că, dacă mai aveau o zvăpăiată ca Antonia (5 ani), ea și soțul ei, Vlad Hui­du, o luau razna.

„Deși nu pare, cu doi copii e mai ușor. Singura problemă e logistica. Când aveam doar fata și trebuia să plecăm unde­va, împachetam copilul, îl du­ceam la mama sau chemam bona. Când ai doi, nu ți-i ia nimeni pe amândoi odată, tre­buie să îi împarți. Dar, în rest, ești mult mai relaxat. Uneori, eu și soțul meu chiar am avut mustrări de conștiință cu ăsta mic. Niciun «ia uite că bagă în gură, sterilizează tot, spală, schimbă etc!» Dacă îl făceam și pe al treilea, cred că nici nu îl mai băgam în seamă. Acum, când pleci undeva, chiar dacă pleci cu doi copii, nu mai iei toată casa după tine, farma­cia, spitalul și în general tot șifonierul copilului! Acum plecăm cu două valijoare. La fiică-mea am avut pe puțin zece biberoane, pe care le schimbam oricum o dată la trei luni. Eduard are acum un singur biberon, cu care mă­nâncă și dimineața, și seara, și pe care nu îl mai sterilizez de foarte mult timp!“

O prinde bine postura de fa­milistă. Și ei i se pare că i se potrivește: „Având în vedere că mi-am petrecut toată viața pe drumuri, cu concertele, vi­sul meu a fost să am copii și să stau acasă. Am stat acasă doi ani, după care mi-am dat sea­ma că nu îmi doresc chiar atât de mult asta. Dar sunt extrem de tradiționalistă. La noi cina e cină, cu toată lumea, masa se aranjează frumos. Am învățat-o și pe fiică-mea cum să aranjeze tacâmurile. Eu gătesc cam o dată la două zile și, dacă sunt mai aglomerată, gătește bona. La noi nu se mănâncă de două ori aceeași mâncare.“ A reintrat la cură, după ce, ca tot omul, a luat câteva kilograme în plus în decembrie. L-a convins și pe Vlad să mănânce sănătos și amândoi au slăbit spectaculos după asta. Îmi spune că, vara trecută, a fost pentru prima dată după cinci ani când s-a simțit confortabil în costum de baie la mare.

Odată cu ultimele guri de cafea, îi mărturisesc că toată viața mi-am dorit o casă în Cotroceni, ca a ei. Dar Giulia nu e de aceeași părere. „Mie nu îmi place în centru. Nu pot cu aglomerația asta, cu milioa­nele de mașini. Vreau undeva unde să fie verdeață și liniște. Soțul meu, dacă ar putea, ar sta în Palatul Cotroceni sau la Victoriei. Dacă mi-ar zice însă că ne mutăm mâine, fericirea mea! Dar mai aștept până gă­sim casa aia pe care mi-o do­resc eu foarte mult. Să o fac eu cum vreau eu! Tot în stil me­diteranean. La mine trebuie să fie ori un pic din Grecia, ori un pic din Grecia.“ (râde)

 

ALINA BĂISAN Foto ANDREEA GOIA

Stilist: SILVIA CRISTESCU

Asistent stilist: OLIVIA STOICA

Coafură: ALEX CLAUDIU SÂRGHE

Machiaj: TRAVIATA PĂDURARU

Vestimentație Giulia: Manon Chemise, H&M, Gucci (magazin Dwome)

Accesorii: H&M

Vestimentație copii: garderoba personală

Prăjiturile au fost oferite de Morpho Fabulous Desserts & Macarons

 

Citeste si:

Prima aparitie a Giuliei dupa operatia de rinoplastie