Valentina Pelinel – Primul pictorial cu Milan Cristian - VIDEO

După ce l-a ținut departe de ochii presei timp de aproape nouă luni, Valentina ne-a făcut cunoștință cu Milan, băiețelul pe care vedeta îl are cu Cristi Borcea. Cu ocazia aceasta, am aflat de la ea cum decurge cea mai controversată relație de dragoste din showbizul românesc.

 

Toată lumea este la curent cu poves­tea care a ținut prima pagină a ziare­lor și care îi are drept protagoniști pe Valentina Pelinel și Cristi Borcea. În ciuda acestei situații, Valentina reușește să rămână cea mai echilibrată și diplomată vedetă pe care o cunosc. Am provocat-o să ne spună versiunea ei de poveste.

 

Acum, că ai un băiat, ți-ai mai dori și o fetiță?

Mi-au plăcut dintotdeauna copiii, însă dorința de a avea propriul meu copil am simțit-o prima dată când m-am în­drăgostit de Cristi. Atunci am simțit că sunt pregătită cu adevărat. Am știut mereu că un copil dă sens existenței și mi-am dorit să experimentez și eu bu­curia și fascinația de a da naștere și a crește un copil, cu toate sacrificiile și împlinirile pe care le implică. Se spune că unele femei sunt făcute să fie femei și altele mame. Eu cred mai degrabă că acestea sunt două faze ale feminității și ideal e să le experimentăm pe amândo­uă cu bucurie și în mod complet. Am fost mai întâi mamă vitregă, am fost nașa a trei băieți și apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu și, bineînțeles, al bărbatului pe care îl iubesc, am devenit mamă. Într-adevăr, înainte să aflu sexul copi­lului, credeam că îmi doresc fetiță, dar nu eram foarte sigură. Cert e că m-am rugat să aduc pe lume un copil sănătos, vioi și, dacă se poate, cu ochii albaștri. Iată că s-a putut. (zâmbește) Sunt recu­noscătoare pentru minunea din viața noastră, copilul cuminte și superb care râde toată ziua, Milan Cristian. Când am aflat că e băiețel, mi s-a părut cea mai cool senzație să fii mamă de băiat. Nu știu de ce. Așa, pur și simplu! Pro­babil că, indiferent de sex, ce îmi do­ream de fapt era să știu că port un copil sănătos și că sarcina decurge bine. Re­venind la întrebarea ta, să știi că sunt întrebată des dacă îmi mai doresc co­pii. Da, îmi mai doresc. Nu cred că există realizare mai mare, momente mai prețioase și satisfacții mai mari de­cât cele pe care ni le oferă fiecare zi ală­turi de Milan. Nu îndrăznesc să îmi doresc fetiță sau băiat, pentru că deja am primit atât de mult.

 

Cum vă petreceți timpul împreună, tu și Milan?

Primele luni din viața lui le-am petre­cut aproape numai împreună. L-am alăptat, am ieșit la plimbare, i-am vor­bit mult, ne-am jucat și i-am studiat fiecare gest. După câteva luni, am în­ceput să ies din casă, am revenit la sală și am început să îmi fac curaj să îl las acasă în grija celor care mă ajută. Dar și când sunt plecată de acasă, în permanență sunt conectată la el.

Vreau să mă ocup și de mine, să nu mă neglijez. Cred că un copil fericit este cel care are o mamă fericită. Ca mame, nu ne putem neglija aspectul, nu ne putem abandona feminitatea și senzualitatea. Nu trebuie să ignorăm sursa adevărată a puterii noastre în cuplu. Merg la sală, mai ies cu priete­nele mele și mă implic în tot ceea ce ține de Cristi.

 

Ai devenit femeie de afaceri?

Pentru mine, orice om, indiferent de domeniul în care activează, dacă pro­duce ceva, e om de afaceri. Pentru că orice activitate care generează venituri e o afacere. Eu muncesc de la 15 ani: am început ca model în țară și apoi în străinătate, am locuit peste 10 ani la New York, unde mi-am construit o ca­rieră frumoasă, o reputație respectabi­lă, am putut avea grijă de mine și fami­lia mea din țară. Sunt obișnuită să muncesc, deci implicarea mea în afa­cerile lui Cristi este normală. Suntem o familie și construim împreună. Nu mă implic mai mult decât îmi cere, nu îmi place să mă laud, ci mai degrabă îmi place să tac și să fac.

 

Nu ți-e greu să crești copilul neavându-l alături pe Cristi?

Cristi a fost lângă mine cu tot sufletul! Încă de la început am avut parte de sprijinul familiei și al prietenelor mele bune, care mi-au fost alături tot timpul, mai ales în timpul sarcinii, când am avut mare nevoie de prieteni adevărați și de oameni pozitivi în jurul meu. Am avut noroc și de o sarcină ușoară, dar situația era destul de tensionată și în­curcată. Nu m-am temut niciodată, de­oarece deținând adevărul și iubind, am avut puterea să trec peste toate și să depășesc cu bine acea perioadă. Milan crește frumos pentru că are parte de foarte multă iubire, grijă și căldură. Sunt conștientă de responsabilitatea pe care o am față de el. Citesc foarte mult, mă sfătuiesc cu alte mame, îi urmăresc atent comportamentul și personalita­tea, dar, cel mai important, sunt foarte conectată la el, la nevoile și dorințele lui. Sunt familii în care tații sunt plecați de acasă să muncească, pentru a asigu­ra cele necesare familiei, așa că eu nu am voie să mă plâng. Nu este singurul copil care nu îl are fizic alături pe tatăl lui. Cristi îl vede cât de des se poate și îi vorbește la telefon. Milan râde când îi aude vocea. Uneori, când sună telefo­nul – tati e singurul care are sonerie specială –, nici nu apuc să spun „alo“, că deja Milan râde.

 

Citeste continuarea in VIVA! MARTIE, din 1 martie la standurile de presa

 

Loading...