INTERVIU EXCLUSIV cu Roxana, tânăra care l-a emoționat până la lacrimi pe Florin Călinescu: ”E ceva ce îmi pune inima pe jar și îmi luminează zilele”

Publicat pe

Finalul primei ediții a noului sezon 'Româniu au talent' i-a lăsat pe spectatori, juriul și pe telespactatori cuprinși de un val de emoție puternică. În cazul unora, printre care se află și Florin Călinescu, despre care se știe că este nu insensibil, ci mai greu de impresionat, emoția a fost până la lacrimi. Apariția pe scenă a tinerei desculțe și cu trupul scris pe fiecare părticică anunța un moment memorabil. Ulterior am aflat și numele tinerei: Roxana Zorzolan și că în spatele monumentului de sensibilitate se află o poveste care merită spusă mai departe.

Am vorbit și noi cu Roxana și am aflat care este visul care o mână în această competiție a talentelor, care îi sunt fricile, dar și cum s-a născut ineditul moment de la 'Românii au talent'.

REVISTA VIVA!: Cum te-ai hotarât să participi la Românii au Talent? Te-a influențat cineva?
ROXANA ZORZOLAN:
Hmm… M-a influențat mai degrabă ceva: experiența din vara trecută, când am decis să plec singură în America cu programul Work and Travel, nu numai pentru a avea o vară minunată, ci pentru a lucra la mine'. Am tot scris… de toate. Într-o zi am început să scriu o strofă și am știut pur și simplu că are o putere anume. Era spre sfârșitul verii. Mi-am promis că o să termin cântecul și atunci când o să merg  acasă o să îl cant la 'Românii au talent'. Ideea mi-a venit pe loc. Când am ajuns în țară, am început imediat facultatea. Îmi amintesc: stăteam în cămin, mă trezisem foarte dimineață, pe la 5-6 cred, ca să lucrez la visul meu, pentru că, în rest, trebuia să mă ocup de facultate. Trimisesem formularul de înscriere. Stăteam în pat și chițăiam de fericire, de curiozitate, de nerăbdare!

Ai avut un moment extrem de complex, la Românii au Talent. Cum l-ai conceput?
Cântecul a fost început în California, în liniștea și simplitatea orașului Bridgeport, și continuat în România. Iar, de fiecare dată când incercam să mă imaginez pe scenă cântând, ideile îmi veneau, imaginea se compunea. Am văzut cu ochii minții că trebuie să fie așa, scris pe corp, legat la ochi și la mâini. Și am zis: de ce nu ?

Ce ai simțit când ai văzut că toți jurații te-au aplaudat în picioare? L-ai făcut pe Florin Călinescu să plângă… Asta se întâmplă foarte rar…
Pentru mine a fost copleșitor. Dar cred în puterea unei inimi. Cred în puterea sincerității. Nu poți da greș niciodată dacă te arăți cu o asemenea atitudine în fața cuiva. Mă așteptam să rezonez cu cineva. Cineva, acolo, undeva, să mă înțeleagă, dar am rămas uimită când am văzut că toată sala și toți cei 4 jurați erau în picioare. Sinceră să fiu, pentru mine acel moment a fost divin. Chiar de luăm 4 de nu, nu conta. Aceea va rămâne întotdeauna cea mai frumoasă seară din viață mea (până acum)!

De care dintre jurați ți-a fost teamă? Cum ai crezut, înainte să intri pe scenă, că va fi evaluată prestația ta?
Nu mi-a fost teamă de niciunul dintre jurați. Mi-a fost teamă de mine pe alocuri. Am avut multe eșecuri în copilărie și doar acelea ar fi putut să mă tragă din nou în jos. Am continuat să îmi spun în culise că va fi bine de dată asta, că nu sunt trecutul, și cum spun și în melodie că o să rup ciclul, cercul stramt…'. Iar legat de evaluarea prestației, n-am avut așteptări

Care sunt așteptările tale de la acest concurs?
De la mine am așteptări să aplic ce, deocamdată, e doar teorie.

Cea mai mare dramă cred că asta a fost: de fiecare dată când plecam de pe scenă, și toți prietenii mei știu, eram dezmagită, plângeam, îmi scăpa vocea, se întâmpla ceva rău – Roxana Zorzolan de la Românii au talent

Cine eșți, tu, Roxana? Ajută-i pe oameni să te cunoască mai bine…
Hei! Bunăăăăă tuturooooor! Sunt o simplă față venită dintr-un sat simplu care i-a oferit libertatea de a visa  încontinuu. Imaginația mi-a rămas de când eram copil cea mai frumoasă jucărie. Anul trecut de ce'-ul meu s-a clarificat, iar acum știu că scopul meu este să ajut prin artele' mele. Fiecare merită o viață minunată pe pământ, iar acest lucru, de a ajuta, de a inspira, de a trezi ceva în cei de lângă ține, pentru mine este divin. Avem nevoie de un scop nobil pentru a deveni mai buni. Ceva mult mult mai presus de noi, care să ne facă să tindem spre el. Sunt muzică, sunt desen, sunt scris, sunt dans, sunt natură, sunt tot ceea ce iubesc, cred.

Ai vorbit despre frici? Care sunt fricile tale?
Da, vorbeam despre frici. Cea mai mare a fost aceea de a cânta liber în față unui public. Dar frici apar tot timpul, trebuie doar să fiu destul de prezentă să le observ și să preiau controlul .

Care e frică cea mai mare pe care ai reușit să o învingi și ce temeri simți că ai acum, în prezent…
Cea mai mare a fost de a cânta, de a mă arată. Nu știu de ce… Întrebarea aceasta cu temerile din prezent chiar m-a pus pe gânduri. Nu cred că mai am. Simt că pot să înving orice.

Care e povestea vieții tale? Ai trăit vreun moment cu adevărat dramatic, până acum?
Am fost de când mă știu timidă. Cea mai mare dramă cred că asta a fost: de fiecare dată când plecam de pe scenă, și toți prietenii mei știu, eram dezmagită, plângeam, îmi scăpa vocea, se întâmpla ceva rău. Am avut foarte puține momente pe scenă de care să mă bucur.

Am lăsat să iasă totul la suprafață – povestea scrisului pe piele, spusă de Roxana Zorzolan

Spune-ne și povestea tatuajelor… Cum a început, când l-ai făcut pe primul?
Hahaa, acelea nu erau tatuaje, dar mă bucur dacă au părut atât de reale. Am fost scrisă pe corp cu linere doar pentru acel moment, pentru a transmite și vizual ideea că am lăsat totul să iasă la suprafață.

Ce scrii? Despre ce, ce stare ai atunci când scrii?
Scriu orice, fie sub formă de versuri, fie sub formă de texte. Scriu de obicei când sunt într-o stare de calm mental, iar dacă nu sunt, îmi pun în cășți acele melodii care știu că mă vor ridică și îmi vor da un vibe bun, închid ochii pentru câteva secunde și apoi încep și scriu. Inspirația vine, însă, de oriunde și oricând și atunci mă opresc pe stradă, din mâncat, din orice fac și îmi notez. Cel mai des încerc să îmi pun pe hârtie visurile, să le simt mai aproape de mine, simt că le semimaterializez.

Ești un artist în adevăratul sens al cuvântului. Ai momente în care te simți neînțeleasă? Care sunt acelea?
Da, am avut momente în care cineva să nu înțeleagă ce am vrut să transmit și sunt conștientă că o să mai am. Și, cum spune o prietenă bună: Asta este lupta vieții, să încercăm să ne facem înțeleși..

Părinții te-au susținut în demersurile tale?
Da! În orice am făcut. Întotdeauna. Chiar dacă deciziile mele au fost radicale sau surprinzătoare pentru ei. Mama îmi spunea când eram mai micuță că sunt un vulcan' – că voiam atunci, pe loc, și nimic nu mă mai îndupleca. Au avut încredere în mine cu orice.

Când și cum ți-ai dat seama că ai înclinații artistice?
Părinții mei nu au procedat cum am văzut că procedează alți părinți  acum – să își ducă copilul la diferite lecții, cluburi de dans, de muzică, de sport pentru a-și descoperi înclinația. A fost ceva ce a ieșit la iveală prin lucrurile pe care le făceam de obicei. Când eram în școală generală, au văzut că mă aflam printre copiii care le făceau altora desenele pentru calificative mai bune. Haha!  Și cu muzica, încă de la grădiniță eram împinsă în față să cânt anumite cântece la serbări. Le cântăm repede, mă înroșeam la față și fugeam înapoi în spate la mami.

Ai venit în Bucureșți pentru facultate. Cum este viața ta în Capitală? Unde locuieșți, cum îți petreci timpul?
Viața mea s-a schimbat de când am ajuns în București, asta este evident: alt mediu, alt ritm. Acum, însă, m-am obișnuit. Locuiesc la cămin acum cu încă trei colege minunate. Prioritățile mele au fost până acum legate de facultate, dar, în ultimul timp (an), balanța a înclinat către muzică și scris. E ceva ce îmi pune inima pe jar și-mi luminează zilele. Timpul meu e prețios și am decis să profit de fiecare secundă.

Ce alte pasiuni mai ai?
Îmi place mult să fac yoga și să călătoresc.

Ce îți doreșți de la viață? Ai doar 20 de ani… ce te vezi făcând în viitor?
Acum îmi doresc de la viață să nu treacă o zi fără să mă bucur de ea și fără să o umplu cu iubire și lumină. În viitor, voi scrie, voi cânta, voi dansa și voi desena, ca și acum, voi ajuta oamenii prin artele mele .

Cum te întreții? Te ajută părinții sau ai început deja să câștigi bani de pe urma talentului tău, ca artist?
Nu, încă nu câștig bani. Ei vin din bursa de merit de la facultate și de la familia mea.

Eșți pregătită pentru celebritate?
Wow. M-au trecut fiorii când am auzit întrebarea aceasta. Încerc să mă pregătesc. Niciun vânt nu este favorabil unei bărci fără port de destinație'. Eu mi-am setat destinația, iar, dacă o să vreau o barcă mare, trebuie să mă aștept că o să fac și ceva valuri, nu?

Iată, mai jos, momentul emoționant susținut de Roxana Zorzolan la Românii au talent

Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista Viva
Revista Viva