Mădălina Ghenea – anul marilor transformări. „Înainte să o am pe Charlotte, nu cunoşteam iubirea”

Mădălina Ghenea – anul marilor transformări. Când se aștepta mai puțin, destinul i-a pregătit surprize colosale, atât în plan personal, cât și profesional. Cu o viață demnă de un scenariu de Hollywood, actrița a cunoscut împlinirea de a deveni mamă și, în același timp, a reușit să-și continue cariera de pe platourile de filmare, alternând rolul de actor cu cel de producător. Puțin o cunosc, însă, cu adevărat, iar interviul de mai jos v-o prezintă pe Mădălina exact așa cum este ea…

Când o vezi prima oară, rămâi hipnotizat în fața frumuseții ei. Când începi să vorbești cu ea, observi că emană un aer occidental, dar de o naturalețe ieșită din comun. Mădălina Ghenea are o voce caldă și nu ridică tonul deloc, vorbește despre orice, ca și cum ne-am cunoaște de-o viață, și mare mi-a fost mirarea când și-a comandat un soufflé de ciocolată cu… înghețată de vanilie!Pare că are lumea la picioare și ai crede că drumul ei a fost presărat cu flori, dar realitatea este cu totul alta. Deși a avut multe greutăți, Mădălina a trecut prin viață cu eleganța mișcărilor de tangou și consideră că soarta a răsplătit-o cu vârf și îndesat atunci când… a adus-o pe lume pe fetița ei!Atunci s-a transformat radical, iar faptul că a devenit mamă este, cu siguranță, cel mai frumos rol pe care destinul i l-a dăruit.

Ai avut o copilărie modestă, dar fericită. Care e cea mai puternică amintire a copilăriei?

Copilăria în ansamblu este o amintire. Momentele acelea în care nu ai griji, în care aștepți de la viață să vină peste tine sunt inegalabile. Deși nu fac parte chiar din generația „decrețeilor“, despre care se vorbește atât de mult în ultima perioadă, copilăria mea s-a petrecut într-o perioadă în care România încă nu se transformase total. Clasele sociale nu erau definite, iar acest lucru venea cu o mulțime de avantaje.

Părinții ți-au insuflat pasiunea pentru zona artistică, iar la 14 ani ai plecat în străinătate. Cum a fost acel moment pentru tine?

Pe de o parte, este emoția puternică pe care o generează o schimbare totală a mediului. La vârsta aceea, nu știi foarte clar ce urmează să se întâmple. Nu există strategii pe termen lung. Am făcut balet, am luat lecții de pian, pictură, canto. Toate astea aveau să-mi folosească mai târziu în viață, dar la 14 ani nu știam exact ce vreau și ce urmează să se întâmple. Cu toate acestea, simțeam că mutarea în Italia reprezenta o schimbare majoră pe care mi-o doream. Ce ai simțit prima oară când ai ajuns în străinătate? Practic, erai un copil singur, aflat la mii de kilometri depărtare de casă… A fost destul de greu. Prima dată, chiar am avut momente în care m-am gândit să renunț, dar aveam convingerea fermă că pot să reușesc. Tot timpul aveam o plasă de siguranță. Mi-a plăcut cartea și oricând aș fi putut să schimb macazul și să revin la o viață normală. La un moment dat, chiar m-am gândit să mă întorc acasă și să revin la Facultatea de Psihologie.

Ce ai făcut cu primii bani câștigați?

Am rezolvat problemele persoanelor dragi. În timp, am oferit multor persoane un acoperiș deasupra capului, acestea sunt marile mele realizări.

Care a fost pentru tine cel mai greu moment al carierei de model? Cum e adevărata viață de model, mai a les atunci când ești la început de drum?

Între mine și modelling a existat o legătură destul de slabă. Așa am plecat din România, ca model, dar nu mă regăsesc în această ipostază. Sunt actriță. Iau cursuri de canto, de dicție, de actorie. Asocierea mea cu diferite branduri și apariția în reclame se datorează celebrității, nu faptului că sunt model. Modelele sunt pe catwalk, iar eu mă simt „acasă“ în fața camerei de filmat, nu pe catwalk. De altfel, celebritatea și cele mai mari satisfacții mi-au fost aduse de actorie. În 2011, am jucat în primul film, „I soliti idioti“. Concomitent, am fost imaginea companiei de telefonie Tre-Italia și acela a fost momentul în care gradul de cunoaștere, awareness-ul meu a fost total, în Italia. Practic, într-o săptămână, opt milioane de italieni mă văzuseră pe marele ecran, în cinematografe. Au urmat trei ani în care imaginea mea s-a regăsit peste tot în Italia, campania Tre fiind un succes de manual de publicitate.

Ai cunoscut lipsurile, invidiile, ai fost păcălită financiar?

Ca în orice domeniu, au existat momente când, la început de drum, apar tot felul de persoane care vor să profite de pe urma cuiva fără experiență. Am avut o perioadă pe la 20 de ani în care petreceam o mulțime de timp cu avocații. Poate de aceea acum negociez foarte mult orice contract.

Care simți că a fost momentul care ți-a schimbat total cariera?

Cred că cel mai tare am fost influențată de mama, care mi-a acordat tot sprijinul în copilărie să pot să mă dezvolt. Toate acele clipe în care m-a susținut și m-a trimis pe la toate cursurile de balet și muzică au contat enorm mai târziu.

Cum a fost prima experiență actoricească?

În momentul în care am ajuns pentru prima dată pe platoul de filmare, am simțit că am ajuns acasă. Am început, fără să știu exact ce fac, să produc, o rețetă care m-a ajutat mult. Nu m-a învățat nimeni să fac asta, pur și simplu, mi-am dat seama într-o zi că, după șase ani de modă, am toate ingredientele să organizez un scurtmetraj. Am avut norocul să lucrez cu artiști foarte talentați care au crezut în mine și în care am crezut. Am format o echipă, am cumpărat biletele de avion, am rezervat camere de hotel, am mers în Sicilia și acolo am filmat primul meu scurtmetraj. Acel mic proiect mi-a adus rolul din „Dom Hemingway“, mi-a adus multe contracte și mi-a schimbat viața. Cu aceeași echipă am lucrat și la ultimul meu proiect, o campanie pentru Obsentum, un brand românesc care a avut curajul să lase pe umerii mei toată producția, a doua producție în România după organizarea unui shooting pentru o copertă, în luna decembrie, cu fiica mea Charlotte. Mă bucur enorm să aduc această echipă de afară, o echipă de talie internațională, pentru un brand românesc. Am filmat câteva zile într-o locație superbă, Palatul Visconti. Nu este ușoară această tranziție de la rolul de actriță la rolul de producător, să organizez acest furnicar de oameni mi s-a părut unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le-am făcut în viața mea, dar clientul a fost foarte mulțumit și eu m-am îndrăgostit de rezultat. Cred că mă descurc în acest nou rol de producător. Iubesc actoria, voi continua să fiu actriță până când închid ochii, dar producția îmi place la fel de mult.

Care consideri că este cea mai mare realizare profesională, până acum?

Faptul că am avut posibilitatea de a mă ocupa de Charlotte, fără ca acest lucru să-mi influențeze negativ cariera. Ceea ce arată că am reușit să depășesc acel nivel al carierei unei femei care este influențată de apariția unui copil. Mulțumesc lui Dumnezeu că bucuria pe care orice mamă o resimte la naștere nu a fost afectată de grijile că apariția unui copil ar putea să îi afecteze cariera!Acesta este unul dintre motivele pentru care foarte multe femei amână căsătoria sau sarcina. O mulțime de femei nu-și mai reiau cariera după naștere, iar acest lucru trebuie oarecum schimbat în felul de funcționare a societății.

Ești o femeie foarte frumoasă și toți cred că ai lumea la picioare… Au fost momente, în viața ta, în care ai simțit că aspectul fizic nu a contat? Dă-ne câteva exemple!

Cred că este un clișeu. De principiu, după un anumit nivel, calitățile fizice nu contează foarte mult. Calitățile fizice nu fac diferența în momentul în care intri într-o competiție cu alte persoane care au aceleași calități. Acela este momentul în care cunoștințele sunt deasupra calităților fizice, și ele sunt cele care fac diferența. Spune-ne și care crezi că sunt ca litățile care te-au ajutat cel mai mult în carieră. Cred că determinarea este calitatea pe care trebuie să o aibă cineva în momentul în care dorește să realizeze ceva în orice domeniu. Dincolo de asta, există muncă și iar muncă.

Consideri că ai plătit prețul celebrității? Dacă da, în ce a constat?

Am plătit cu vârf și îndesat acest preț al celebrității, dar l-am plătit deoarece în media din țară există o lipsă de reglementare. De fapt, reglementări există, dar sunt ignorate. Orice om are drepturi fundamentale, iar printre acestea se regăsește și dreptul la propria imagine. Un om care este cunoscut, un actor sau un cântăreț are aceleași drepturi ca toți oamenii. Eu sunt interesantă pentru public, dar în niciun caz nu sunt o persoană de interes public. Din acest motiv, eu am dreptul să limitez apariția imaginii mele în presă. Dacă eram ministru sau parlamentar, aș fi fost o persoană de interes public și lucrurile s-ar fi schimbat. Există reglementări, legi. S-a schimbat Codul Civil. Nu mai pot fi publicate imagini cu vedete fără un acord expres al acestora. Nu este normal să fiu urmărită de paparazzi sau să fie dezvăluite în ziare date care țin de starea medicală. În alte părți, reglementările sunt mult mai clare. În Marea Britanie, există ordine judecătorești prin care poți să interzici unui ziar publicarea unui articol. La Monte Carlo, nu pot fi făcute fotografii cu persoane străine nici măcar în locuri publice. În Italia, a existat un adevărat scandal legat de paparazzi.

Cum faci față la toate astea?

Încerc un pic să schimb mentalitatea în acest domeniu. Am început să lucrez cu un specialist în astfel de situații de criză. În acest moment, apariția numelui meu sau a fotografiilor mele în media fără acordul meu sau al lui Mihai Belu pot să se sfârșească în sala de judecată. Am notificat majoritatea instituțiilor media din România și, încet, încet, ducem o luptă de lămurire. Înțelegem dorința publicațiilor de a face audiență, dar în același timp trebuie să înțeleagă și presa faptul că una este să poată invoca interesul public justificat, care dă dreptul să interferezi cu viața privată a unei persoane și alta este să vrei să publici un articol despre o vedetă care, în esență, are aceleași drepturi ca orice persoană privată. In extenso, dacă un ziar își permite să facă o poză cu mine și să o publice fără acordul meu, am putea ajunge la situații hilare în care o companie mi-ar face o poză pe stradă, apoi și-ar face reclamă cu mine fără a avea nevoie de un contract. Este o similitudine foarte mare. Un ziar realizează audiență cu un articol despre mine și nu am nimic împotriva acestui lucru, deoarece o vedetă și un ziarist trăiesc într-o oarecare simbioză, dar acest lucru trebuie reglementat, nu se poate face oricum.

Ai momente în care îți dorești să trăiești cu adevărat simplu? La ce activitate bana lă râvnești și simți că nu o poți face?

În aceeași notă, aș vrea să pot să ies pe stradă fără ca vreo mașină să mă urmărească atunci când mă duc la doctor cu fiica mea sau aș vrea ca, atunci când discut strategiile de comunicare, să nu aud detalii juridice discutate cu jurnaliști care, pur și simplu, nu înțeleg faptul că simplul statut de vedetă nu-i limitează unei persoane drepturile fundamentale pe care orice om le are. Avem proiecte importante: filme, promovări ale unor branduri internaționale, iar noi stăm să dezbatem aspecte juridice.

Care este secretul unei relații de succes, în opinia ta?

Sa nu te căsătorești. (râde) Glumesc!Recunosc, mă sperie căsătoria. Ce compromis n-ai face niciodată de dragul unui bărbat? Ce nu ai ierta niciodată, într-o relație?

Cred că, într-o relație adevărată, trebuie făcute concesii, nu compromisuri. Deși poate să pară un clișeu, cred că sinceritatea este cea mai importantă.

Care a fost cel mai greu moment al vieții tale și cum ai depășit impasul respectiv?

Am avut momente când nu vedeam rezolvare, m-am rugat, numiți-le coincidențe, dar toate rugăciunile mi-au fost ascultate. Ai declarat că medicii ți-au spus că nu vei putea avea copii. Sunt multe femei care trec prin asta…

Cum ai gestionat această situație, emoțional vorbind?

Dincolo de știință, dincolo de medici, dincolo de aparatele reci și fără suflet care au dat, la un moment dat, un diagnostic, am fost convinsă că Dumnezeu o să mă binecuvânteze cu un copil și iată-mă mamă a unei fetițe extraordinare.

Ai mai spus, la un moment dat, că ai simțit că ți-ai dezamăgit mama. La ce te refereai?

Am spus că nu am vrut să o dezamăgesc, cred, am ținut ascunsă sarcina până când am fost sigură că va fi bunica unui pui perfect. Superstiții.

Cum a fost momentul în care ai aflat că ești însărcinată? Care a fost primul sentiment, primul impuls?

Bucurie nelimitată. Pentru o femeie, naș- terea este o binecuvântare. Primul impuls a fost să mă asigur că fac tot ce pot ca bebele să fie în siguranță.

Ai ascuns sarcina foarte mult, din motive de sănătate… Cum au fost pentru tine cele nouă luni?

Frumoase, introspective, dureroase, pline de emoții, de lacrimi de bucurie, de minuni.

Și momentul nașterii a fost unul dificil…

Am dorit neapărat să nasc natural. Eram ușor speriată de cezariană, dar până la urmă Charlotte s-a grăbit să vină pe lume și, după un travaliu de 24 de ore, a trebuit să accept operația.

Cum te descurci în rol de mamă? Știu că nu beneficiezi decât de ajutorul mamei tale.

Nici nu am nevoie de altceva. Vreau ca fetița mea să beneficieze de tot ce am beneficiat eu atunci când eram copil. Mă implic destul de mult în tot ceea ce înseamnă primii pași în viață ai lui Charlotte și îi mulțumesc familiei mele și în special mamei mele că este alături de mine.

Ești genul de mamă care se panichează repede?

Cred că nu s-a inventat modelul de mamă care nu se panichează repede. Orice problemă a copilului este resimțită mai intens de către mamă.

Cum a fost ultimul an? Ce schimbări a adus în viața ta statutul de mamă? Cum te-ai schimbat tu, ca om, între timp?

Schimbări uriașisime. Sunt alt om. Nimic nu se compară cu această experiență. Mă uit la probele de actorie date înainte de Charlotte, mă amuz și îmi dau seama cât am câștigat prin această experiență. Acum exact doi ani, înainte să o am pe Charlotte, nu cunoșteam iubirea, cunoșteam îndrăgosteala, nu cunoșteam sacrificiul și cam asta este tot ce vreau să vorbesc despre viața mea privată. Trebuie să trag o linie de demarcație între ceea ce fac pentru public și ceea ce reprezintă viața mea din spatele camerelor de filmat.

Au fost zvonuri că te pregătești de botezul fetiței. Urmează sau a fost deja un eveniment desfășurat în secret?

Urmează. De ce tot amân? Vreau ca ea să înțeleagă locul special unde va fi botezată.

Îți mai dorești copii?

Deocamdată, cred că nu ar fi corect față de Charlotte să mă dedic unui nou suflet.

Ești genul de persoană care își face planuri de viitor, care își stabilește targeturi?

Îți stabilești linii generale, direcții. Atunci când eram mică, îmi stabilisem anumite ținte și în momentul în care le-am atins am constatat faptul că acestea nu erau cele mai importante. Am proiecte care unele sunt în fază de dezvoltare, iar altele în faza de implementare. De multe ori, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, așa cum spune un proverb vechi. De multe ori pleci de acasă pentru a realiza ceva și, la final, vezi că viața te duce într-un loc mult mai frumos. Cu toate acestea, în momentul în care mă implic într-un proiect îl duc până la capăt, indiferent de sacrificii.

Ești foarte tânără și ai o experiență de viață fabuloasă. E vreun lucru pe care ai fi vrut să-l faci până acum și nu l-ai făcut?

Am 30 de ani. Am dorit de mică să mă dau cu parapanta. Nu știu dacă acum m-aș mai băga la așa ceva.

Există vreo neîmplinire în viața ta, până acum?

Nu este vorba despre ceva personal. După atâta vreme petrecută departe de țară, mi-ar plăcea mult să import aici unele lucruri bune de acolo. Mi-ar plăcea ca mai mulți oameni de la noi să se implice în ajutorarea celorlalți. Este o formulă prin care întorci comunității ceea ce comunitatea ți-a dat și ție la început de drum. Mi-ar plăcea să pot schimba și aici mentalități și să văd mai multă implicare din partea tuturor.

Foto: Arhiva personală

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe viva.ro