Cele mai comune greșeli de ortografie în limba română și cum să le eviți

Cuprins

1 Ce este ortografia
2 Cele mai comune greșeli de ortografie în limba română

Încă din primii ani de școală, suntem familiarizați cu scrierea limbii pe care o vorbim. Cu toate astea, pe parcurs, pare că uităm regulile de bază ale limbii materne, în vreme ce ne lăudăm că stăpânim alte limbi străine. Or, tocmai faptul că nu ne cunoaștem propria limbă face ca nici celelalte limbi învățate să nu fie deprinse în mod corect. Așa că, atunci când auzi pe cineva că se laudă a fi cunoscător „la perfecție' a unei alte limbi, testează-l cu limba maternă. Vei avea o mare surpriză să vezi că face unele dintre cele mai comune greșeli de ortografie.

Indiferent cât de bine credem că stăpânim limba română, greșelile de ortografie se pot strecura în orice text. Fie că este vorba despre un e-mail, un mesaj pe rețelele sociale, fie despre un CV, o lucrare academică sau un simplu bilețel scris de mână. De la diacritice lipsă sau puse greșit, până la cuvinte despărțite incorect, pluraluri eronate sau confuzii între forme omofone, lista greșelilor de ortografie este surprinzător de lungă.

Ce este ortografia

Într-o eră a comunicării simplificate, scrierea corectă este o carte de vizită. O literă greșită poate să știrbească din credibilitatea unui profesionist. Poate transmite neglijență sau chiar lipsă de respect față de cititori. Tocmai de aceea, este imperios necesar să eviți cele mai comune greșeli de ortografie.

Dar ce este ortografia? Cuvântul provine din limba latină, unde „orto' se traduce prin „drept, corect', iar „graphe', prin „ grafie, scriere'. Din punct de vedere lingvistic, ortografia este un ansamblu de reguli de scriere corectă a cuvintelor unei limbi sau aplicarea practică a regulilor de scriere.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Imagini rare cu Viorica Dăncilă din tinerețe, din perioada în care l-a adoptat pe fiul ei. Era brunetă și avea părul ondulat

Există două tipuri principale de ortografie: fonetică și etimologică. Ortografia fonetică se referă la faptul că scrierea redă pronunțarea limbii literare. Pe de altă parte, în cazul ortografiei etimologice, scrierea reflectă aspectul mai vechi al cuvintelor, mult depășit de pronunțare.

Ortografia limbii române este, în general, fonetică. Începând din 1860, când s-a introdus scrierea oficială cu litere latine, au existat numeroase sisteme ortografice. Acestea oglindesc disputele dintre reprezentanții curentului fonetic și al celui etimologic. Ceea ce utilizăm azi se bazează, în cea mai mare parte, pe principiul fonetic sau fonematic. Dar aplicarea acestuia este limitată uneori de principiile gramaticale sau de principiul etimologic. Acesta din urmă impune excepții în scrierea unor cuvinte vechi și a unor neologisme.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Ce pensie primește Liliana Grădinaru, soacra lui Nicușor Dan. A lucrat 45 de ani în învățământ: „Este respectată în comună”

Cele mai comune greșeli de ortografie în limba română

Iată o trecere în revistă a celor mai frecvente greșeli de ortografie din limba română, cu exemple clare, explicații și sfaturi practice pentru a le evita. Dar, înainte de a le lua pe rând la analizat, e important să știm de ce ajungem să facem astfel de greșeli. Lipsa lecturii are drept consecință și utilizarea unora dintre cele mai comune greșeli de ortografie din limba română. Cititul de cărți constant corectează instinctiv multe erori.

Trebuie să recunoaștem că limba noastră nu e una simplă. Și are multe excepții care derutează chiar și vorbitorii nativi. Diacriticele ne dau acum bătăi de cap mai mult ca oricând. Iar postările din social-media abundă în astfel de greșeli. În plus, tastarea rapidă pe telefon sau calculator favorizează „mâncarea' literelor.

Adina Dragomirescu, doctor în filologie, cercetător la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan − Al. Rosetti' din București, menționează o serie de greşeli frecvente de grafie în limba actuală. Și aflăm că unele dintre cele mai comune greșeli de ortografie în limba română sunt: lipsa semnelor diacritice, scrierea cu -i, -ii şi -iii la final de cuvânt, folosirea abrevierilor, scrierea cu majuscule. În plus, utilizarea defectuoasă a cratimei și a virgulei ne aduc prejudicii când vine vorba despre exprimarea în scris. Iată câteva exemple de greșeli frecvent întâlnite în scrierea în limba română:

Lipsa lui -u final

Cu siguranță, auzi și tu, în fiecare zi, cum multă lume merge „la servici', cum unii au un „salar' mic sau cum alții au de plătit un „onorar'. Or, regulile de ortografie ne impun scrierea unor astfel de cuvinte cu un -u final. Și ia spre exemplu ambulatoriu, obligatoriu, onorariu, serviciu, salariu etc.

Scrierea fără consoană dublă sau dublarea nejustificată a consoanei

Prefixele utilizate în alcătuirea unor cuvinte au rolul lor. Așa se face că în cuvinte precum „înnebunit', „înnorat' ori „a înnobila', apare consoana dublă „n'. Mulți scriu „înebunit', „înorat' ori „înobilat', ceea ce este greșit. Pe de altă parte însă, vedem adesea scris „a înnotat', în condițiile în care acest cuvânt nu există în limba română.

Lipsa semnelor diacritice sau utilizarea lor greșită

Exprimări precum „anapoi' ori „an curând' sunt des întâlnite în mediul online. Și asta pe de o parte pentru că nu se folosesc diacriticele, iar pe de altă parte, pentru că nu se cunosc regulile utilizării lui â sau î din a. Semnele diacritice sunt semne grafice adăugate literelor pentru a marca, de obicei, diferențele de valoare fonetică a aceleiaşi litere.

În scrierea limbii române se folosesc trei semne diacritice, plasate deasupra sau dedesubtul unor litere. Este vorba despre „căciula' (semnul scurtimii din transcrierea fonetică): ă; circumflexul / accentul circumflex: â, î; virgulița: ş, ț. Folosirea semnelor diacritice este obligatorie pentru entitățile publice (autorități, instituții şi notari), şi în scrierea la calculator, conform Legii 183/16 mai 2006.

Scrierea fără semnele diacritice specifice limbii române este frecventă în textele de pe ecranele posturilor de televiziune, pe internet, în tot felul de lucrări redactate la calculator. Lipsa diacriticelor poate produce confuzii. Un exemplu este verbul „a mări' care, fără diacritice, poate însemna adjectivul „mari' sau substantivul „mare' la plural. Astfel de confuzii mai apar și în scrierea fără diacritice a unor cuvinte precum „ca' (pentru ca sau că), sa (pentru sa sau să) etc. „Să' este conjuncție subordonatoare. „Sa' este un pronume posesiv care înseamnă „a ei' sau substantivul „șa' (șaua calului).

Înlocuirea lui -ă final cu e sau adăugarea ori omiterea lui „e'

Scrieri şi rostiri greşite de tipul „uşe', în loc de uşă, „dupe' în loc de după ori „de pe' sau „țigare' în loc de țigară și altele ca ele sunt adesea utilizate. La fel de des observăm în scris „greșală' în loc greşeală, „aşează', în loc de aşază, „înşeală', în loc de înşală, „ghiaţă', în loc de gheaţă, „aceiaşi fată', în loc de aceeaşi fată etc.

Scrierea cu -i, -ii, -iii la final de cuvânt

„I'-urile buclucașe dau mari bătăi de cap multora dintre noi. Asta mai ales atunci când vine vorba despre verbele care la infinitiv se termină în i. Greşelile de acest tip sunt destul de frecvente, pentru că scrierea corectă cu -i, -ii sau -iii la final de cuvânt presupune atât interpretarea corectă a semnificaţiei morfologice a fiecărui i, cât şi diferenţierea corectă a scrierii de pronunţare, care este adesea înşelătoare.

Potrivit Andrei Lăsculescu, profesoară de Limba Română în cadrul Centrului VictoriaEdu Victoriei, citată de „Adevărul', „Un verb esențial în viața noastră este a fi, însă numeroși elevi nu știu când acesta are nevoie de un singur i și când de mai mulți. Foarte des, am întâlnit „Nu fii rău!', însă forma corectă este „Nu fi rău!'. Iar explicația este foarte simplă. În „Nu fi rău!' avem un verb la modul imperativ. Iar forma negativă a acestui mod verbal se formează cu ajutorul infinitivului. Prin urmare, vom spune „Nu fi rău!', dar „Fii bun!'. Pentru că în cazul formei de afirmativ avem nevoie de o terminație de persoana a II-a, adică încă un -i, în cazul verbului a fi'.

Așadar, formele de infinitiv ale verbelor de conjugarea a patra se scriu corect cu un i. Câteva exemple ar putea fi: a citi, a vorbi, a oferi etc. Totuși, trebuie acordată o atenție specială verbelor al căror radical se termină în i. Acestea, prin adăugarea sufixului i, se vor scrie cu doi i la infinitiv şi la imperativul negativ, cum se întâmplă în „ți-ar prii' sau „nu te sfii!'. Cunoscând regulile generale de scriere, vei reuși să eviți greșeli frecvente precum: „îl ști pe Nelu', „nu trebuie să fi grăbit', „să vi să iei mapa', „ar putea fii mai bine'.

Doi și trei i

Nici substantivele și adjectivele masculine cu forme de plural terminate în i nu scapă de greșeli. Vom spune întotdeauna „pantaloni negri' și niciodată „negrii'. La fel cum exprimarea corectă a formelor nearticulate este arbitri, miniștri, socri, extratereștri, celebri, noștri și așa mai departe. Spre exemplu, „niște arbitri au greșit', „petrecem vacanța la socri', „suntem mândri de ai noștri'. Dacă, însă, vrem să ne referim la formele articulate, atunci „Arbitrii joacă un rol important.', „Socrii nu trebuie să intervină.', „Miniștrii au decis.' etc.

Dr. Adina Dragomirescu subliniază că „o atenţie specială trebuie acordată scrierii formelor de plural ale adjectivului propriu (din aceeaşi clasă face parte şi straniu) cu doi i, primul aparţinând radicalului şi al doilea fiind desinenţa de plural, dar cu trei i, când adjectivul este antepus substantivului. Primul i face parte din radical, al doilea este desinenţa de plural, iar al treilea este articolul definit, preluat de la substantiv'. Spre exemplu, avem de-a face cu „nume propriu', „terenuri proprii' și „propriii copii'.

Formele posesive atașate unor substantive nume de rudenie nu pun numai probleme legate de folosirea cratimei (frate-său, mamă-sa, mă-sa, ta-su), ci şi de scrierea cu „ii' a substantivelor feminine însoțite de posesive conjucte la cazurile genitiv şi dativ. În loc de „mă-ti' , „sor(ă)-si', ar trebui să se scrie „mă-tii', „sor(ă)-sii'.

Virgula pusă greșit

Una dintre cele mai comune greșeli de ortografie ține de punctuație. Iar virgula pune mari probleme. De pildă, deseori, nu se pune virgula, așa cum ar trebui, înaintea construcțiilor adversative, introduse prin dar, ci, iar, însă, sau după anumiți conectori, cum ar fi pe de o parte, pe de altă parte, așadar, în concluzie etc. Din nefericire, virgula apare tocmi acolo unde nu își are locul. Și cel mai des este între subiect și predicat. Iar cea mai frecventă greșeală apare în construcții precum „Cine mă cunoaște, știe că…' sau „Cel care a pățit asta, înțelege.' ori „părinţii şi profesorii, ar trebui să îl înveţe lucruri interesante pe copil'. În astfel de situații, virgula ar trebui să dispară.

Dezacordul

O altă greșeală frecventă este dezacordul. Acesta apare, de regulă, în cazul articolului posesiv genitival. Ei bine, aceast tip de articol realizează legătura între obiectul posedat și posesor. Motiv pentru care este necesar să se acorde în gen și numărul cu obiectul, și nu cu posesorul. De exemplu, corect este să spunem „cartea îngrijită a elevului', și nu „cartea îngrijită al elevului' sau „pantalonii cei galbeni ai fetei', și nu „pantalonii cei galbeni a fetei' etc.

Tot în această categorie intră și lipsa acordului între subiect și predicat. Această eroare apare, de cele mai multe ori, când subiectul propoziției este multiplu. De pildă, „Eu și sora mea cânt la pian' în loc de „Eu și sora mea cântăm la pian'. În momentul în care subiectul unei propoziții conține două sau mai multe cuvinte, deci este multiplu, e obligatoriu ca predicatul să fie și el la numărul plural.

Adverbul „decât' versus „numai' sau „doar'

La fel de frecvent este utilizat adverbul „decât' în loc de „numai' sau „doar'. „Am decât trei lei la mine' este un exemplu des auzit. Deși toate cele trei cuvinte indică o restricție, este important să reținem că adverbul „decât' se folosește doar în construcții negative. Corect este să spunem „Am doar trei exerciții de efectuat' sau „Nu am decât trei exerciții de efectuat' și niciodată „Am decât trei exerciții de efectuat'.

Care pe care

Pronumele relativ „care' dă mari bătăi de cap, fie ca subiect, fie când este complement direct. Este poate cea mai cunoscută dintre cele mai comune greșeli de ortografie. Această abatere de la norme se produce cu precădere în comunicarea orală. Dar multă lume folosește „care' în loc de „pe care' sau invers, exact când nu trebuie. Acest pronume poate îndeplini, în propoziție, diferite funcții sintactice. Printre acestea se numără cele de subiect și de complement direct.

Prin urmare, vom folosi „care', când acesta are funcția sintactică de subiect. Spre exemplu, „Acesta este prietenul care m-a ajutat.'. Folosim „pe care', când are funcția sintactică de complement direct. De exemplu, „Acesta este prietenul pe care l-am ajutat.'. Așadar, prepoziția „pe' are rolul de a diferenția complementul direct de subiectul exprimat prin „care'.

Confuzia prepozițiilor „de pe' și „după'

Foarte des se face o confuzie între aceste prepoziții. Dacă te uiți în dicționarul explicativ al limbii române, vezi că prepoziția „după' se utilizează, în general, pentru a arăta succesiunea în timp. Spre exemplu, „A învățat lecția după ce și-a scris temele'. Există situații, însă, în care aceasta poate oferi referințe spațiale. Așa se întâmplă când „cartea a căzut după birou'. De aici, probabil, și utilizarea greșită a acesteia în situații care necesită „de pe'. Cu alte cuvinte, corect este „Am luat caietul de pe birou.', și nu „Am luat caietul după birou.'.

„Ca și' evită cacofonia eronat

Potrivit specialiștilor, e de preferat să facem o cacofonie decât să folosim greșit „ca și' pentru a o evita. Mai grav, s-a ajuns la folosirea lui „ca și' chiar și acolo unde nu e formează nicio cacofonie. Este necesar să avem în vedere că avem voie să folosim „ca și', în situațiile în care acesta poate fi înlocuit cu „la fel ca' sau „în același mod ca', altfel nu. Prin urmare, putem spune „Unii oameni muncitori, ca și (la fel ca) unii oameni talentați, pot avea rezultate remarcabile.'. Însă nu vom spune niciodată „Eu, ca și prieten, te voi ajuta mereu.'.

Alte greșeli frecvent întâlnite

„Vroiam' în locul lui 'voiam' este una dintre „vedete'. Vroiam, deşi este forma cea mai folosită, este forma greşită. Forma corecta este „voiam'. Vroiam a apărut, probabil, din combinarea a două verbe cu acelaşi sens, „a vrea' şi „a voi'. În limba română nu există verbul a vroi.

Confuzii mari se fac şi cu „a place' şi „a plăcea'. Forma corectă este „a plăcea'. Și aceeaşi regulă se aplică şi altor verbe de conjugarea a II-a, precum a părea, a tăcea, a şedea. Drept urmare, nu vom spune niciodată „mi-ar place să stau la curte', ci „mi-ar plăcea să stau la curte'.

Verbul „a face' la imperativ negativ, persoana a II-a, singular (tu), ridică mari probleme. Cu alte cuvinte „altuia nu face ce ție nu îţi place' și niciodată „nu fă asta'.

Cuvinte precum „chibrite' în loc de chibrituri, „renumerație' în loc de remunerație ori „repercursiune' în loc repercusiune sunt deja proverbiale. Cu toate astea, încă se folosesc frecvent formele greșite.

Sursa foto: Shutterstock

Alte surse: meditatiicursuri.ro, dictie.ro, Instrumentul Bibliometric Național,

Citește și Ce este triftongul – exemple de triftong