De ce nu poţi să strănuţi fără să închizi ochii

Cuprins

1 Ce este și cum se produce strănutul
2 De ce se închid ochii în timpul strănutului
3 Mituri despre strănut
- 3.1 Adevărat sau fals
4 Cum se produce strănutul la lumină
5 De ce e bine să știi mecanismele strănutului

Ce este și cum se produce strănutul

Simți că îți vine să strănuți. Ceva îți gâdilă nările, tragi aer adânc în piept și, exact în secunda aceea, ochii se închid de parcă cineva ar apăsa un buton invizibil. Este un gest involuntar, complet negândit. Se întâmplă pur și simplu, de fiecare dată, fără excepție. Și, dacă te numeri printre curioși, sigur te-ai întrebat măcar o dată de ce nu poţi să strănuţi fără să închizi ochii. Chiar nu putem strănuta cu ochii deschiși? Ce s-ar întâmpla dacă am reuși? Răspunsurile sunt mult mai interesante decât te-ai aștepta.

Este foarte interesant ce se petrece în corp în momentul unui strănut. Este vorba despre o operațiune coordonată, comparabilă cu una militară. Iau parte la ea, simultan, zeci de mușchi din tot corpul, de la față, gât și piept, până la abdomen și chiar spate. Totul începe cu un iritant. Fie este un fir de praf, un grăunte de polen, o particulă de piper, fie o schimbare bruscă de temperatură sau chiar o lumină puternică. Iritantul activează niște terminații nervoase din interiorul nasului. Și trimit imediat un semnal de alarmă la creier, anunțând că a apărut un intrus și e nevoie de evacuarea de urgență a acestuia.

Creierul primește mesajul și declanșează o adevărată avalanșă de comenzi imediate. Tragi aer adânc în piept, mult mai mult decât pentru o respirație obișnuită. Glota, acea „portiță' de acces din gât, se închide ermetic pentru o fracțiune de secundă. Și creează o presiune imensă în interior. Apoi, totul se deschide brusc și aerul explodează afară prin nas și gură, cu o viteză care poate atinge și chiar depăși 160 de kilometri pe oră.

În tot acest timp, mușchii abdominali se contractă puternic. Diafragma face o mișcare bruscă, umerii se rotunjesc spre interior, capul se apleacă înainte și ochii se închid. Nu ai cum să controlezi nici măcar unul dintre acești pași. Totul se întâmplă automat, sub comanda creierului, independent de voința noastră. În timpul strănutului, se eliberează în medie 40.000 de particule. Reflexul de închidere a ochilor durează 0,15 secunde. Așa se explică de ce nu poţi să strănuţi fără să închizi ochii.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată casa Andreei Tonciu. Este decorată în alb și auriu, are piese de lux, un living spațios, un dressing mare, o colecție de genți și una de băuturi

De ce se închid ochii în timpul strănutului

Ochii se închid pentru că fac parte din același circuit de nervi care coordonează tot strănutul. Când creierul trimite comanda „stranută acum', semnalul călătorește de-a lungul unui nerv important. Acesta trece prin față și activează, printre altele, mușchii care controlează pleoapele. Pleoapele nu primesc o invitație, ci un ordin direct. Dacă am privi corpul uman ca pe o orchestră, lucrurile ar sta după cum urmează. Când dirijorul ridică bagheta, încep să cânte toate instrumentele la unison. Strănutul este unul dintre acele momente în care creierul ridică bagheta și întregul corp răspunde prin mușchii respiratori, mușchii feței, mușchii gâtului și mușchii pleoapelor.

Unii cercetători au o ipoteză legată de protecție. Ochii se închid pentru a nu fi loviți de particulele și picăturile pe care le expulzezi în acea fracțiune de secundă. Corpul se protejează singur de propriul reflex. Este un fel de mecanism de siguranță incorporat, ca un airbag care se umflă tocmai când ai nevoie. Totuși, nu este vorba despre o protecție față de presiunea internă, cum se crede greșit în popor. Ochii nu au cum să „sară din cap' dacă ar rămâne deschiși. Mușchii și țesuturile care țin globul ocular sunt extrem de rezistenți. Presiunea unui strănut, oricât de impresionantă ar părea, nu este nici pe departe suficientă să facă vreo stricăciune.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată apartamentul de lux al Ancăi Țurcașiu. Artista și l-a amenajat singură, după ce a renunțat la vila din Corbeanca

Pe de altă parte, regula are și excepții care o confirmă. Există oameni care reușesc, cu un efort considerabil de concentrare, să strănute cu ochii deschiși. Nu li se întâmplă nimic rău. Ochii rămân exact unde trebuie. Singurul lucru pe care îl demonstrează este că reflexul, deși extrem de puternic, nu este complet imposibil de controlat pentru toată lumea.

Mituri despre strănut

Ne ies ochii din cap dacă strănutăm cu ei deschiși? Acesta este probabil cel mai cunoscut mit legat de strănut. Dacă reușești cumva să strănuți cu ochii deschiși, ei vor ieși din orbite. Variante mai blânde ale acestui mit spun că un vas de sânge s-ar putea sparge sau că ochiul s-ar putea „deplasa' ușor. Nimic din toate acestea nu este adevărat. Oamenii de știință care au studiat acest subiect sunt categorici. Nu există nicio legătură mecanică directă între presiunea unui strănut și riscul de a deteriora ochiul.

Vasele de sânge din ochi nu sunt atât de fragile. Dacă ar fi, ar ceda la mult mai multe activități banale din viața zilnică, de la tuse la efort fizic. Mitul a apărut din exagerarea faptului că strănuitul implică o presiune destul de mare în zona capului și gâtului. Oamenii au simțit instinctiv că ceva puternic se întâmplă și au extrapolat în mod greșit. Dar corpul uman este construit să gestioneze astfel de presiuni fără probleme.

Ceea ce e adevărat, în schimb, este că reținerea unui strănut poate fi periculoasă. Încercarea de a bloca sau de a reține forțat strănutul prin asuparea nasului și a gurii poate cauza probleme. În cazuri rare documentate, aceasta a dus la ruperea unor vase mici în nas sau gât, la probleme cu urechile sau chiar la leziuni ale vaselor de sânge din cap. Așadar, dacă simți că îți vine să strănuți, nu încerca să blochezi senzația. Lasă strănutul să se facă auzit. Eventual, maschează discret gestul și folosește un șervețel întotdeauna.

Adevărat sau fals

Printre legendele care circulă peste tot referitoare la strănut, unele sunt chiar amuzante. Unii sunt convinși că inima se oprește când strănuți. Este complet neadevărat. Ritmul cardiac poate varia ușor din cauza presiunii, dar inima nu se oprește niciodată. Pe de altă parte, un singur strănut poate răspândi virusuri la câțiva metri distanță. Picăturile minuscule pot călători între 1 și 8 metri, în funcție de puterea strănutului și de condițiile din jur.

Cine crede că reținerea unui strănut este complet inofensivă, se înșeală. Blocarea forțată a unui strănut poate provoca presiuni periculoase în urechi, nas și gât. Așa că nu este deloc recomandat să te abții să strănuți. Unii leagă faptul că nu poţi să strănuţi fără să închizi ochii de lumina soarelui. Și asta pentru că unii dintre noi simt nevoia să strănute în prezența razelor de soare. Este reflexul fotic, moștenit genetic, prezent la circa 18-35% din populație. La fel de adevărat este și că nu putem strănuta în timp ce dormim. În somnul profund, reflexele sunt mult diminuate, inclusiv cel de stărnit. Totuși, putem strănuta în fazele premergătoare somnului profund.

Cum se produce strănutul la lumină

Dacă tot discutăm despre ciudățeniile pe care le face organismul fără ca noi să le putem controla, merită detaliat și acest aspect. Destui oameni strănută imediat ce privesc o lumină puternică și, mai ales, soarele. Dacă ești unul dintre ei, știi exact cum e. Ieși dintr-o cameră întunecată direct în soare și, aparent nejustificat, corpul tău decide că e momentul unui strănut zdravăn.

Acest reflex există din cauza modului în care sunt organizate căile nervoase la nivelul capului. Nervul care preia informațiile vizuale de la ochi și cel care gestionează senzațiile din nas trec prin aceeași „stație de transfer' la nivelul creierului. Când lumina puternică activează brusc și intens nervul vizual, semnalul poate „deraia' puțin. Și ajunge să activeze și nervul nazal, declanșând strănutul. Practic, creierul primește atât de multă informație vizuală deodată încât se zăpăcește puțin.

Fenomenul este genetic și se transmite în familii. Dacă tu strănuți la lumina soarelui, sigur măcar unul dintre părinți sau bunici face sau a făcut același lucru. Nu este o problemă de sănătate, ci doar una din multele dovezi că fiecare corp are propriile lui particularități unice.

Că tot veni vorba despre particularități, unii dintre noi strănută în rafale. Și au nevoie de multe reprize de strănut până ca organismul să se calmeze. Unii reușesc și 20 de reprize la rând. Pe de altă parte, sunt oameni care strănută extrem de discret, aproape silențios, în vreme ce alții produc sunete uluitor de puternice. Modul în care strănuți este o combinație între anatomia căilor respiratorii, obiceiuri dobândite și particularități.

De ce e bine să știi mecanismele strănutului

Citind aceste rânduri, poate că te-ai întrebat la ce îți ajută să știi de ce nu poţi să strănuţi fără să închizi ochii. Nu este genul de informație care să te ajute în vreun fel în viață. Totuși, este important să înțelegi ce se întâmplă în propriul tău corp. Căci corpul uman este plin de mecanisme automate, reflexe pe care le-am moștenit de-a lungul milioanelor de ani de evoluție, fiecare cu rolul lui precis. Strănutul este unul dintre ele.

Este o metodă extrem de eficientă de a curăța căile respiratorii superioare de orice iritant, proiectată să funcționeze rapid, cu forță și fără să aștepte permisiunea ta conștientă. Închiderea ochilor în timpul strănuitului este doar o piesă din acest mecanism complex. Este o comandă automată, parte dintr-o simfonie pe care corpul tău o execută impecabil de fiecare dată, fără să repete, fără să greșească pasul. Totul se întâmplă în mai puțin de o secundă. Implică zeci de mușchi și mii de semnale nervoase. Este biologie aplicată.

Sursa foto: Shutterstock

Alte surse: healthline.com, theguardian.com, bbc.com, scienceabc.com,

Citește și De ce purtăm ochelarii de soare pe cap

Cel mai nou VIDEO