Totul despre boala celiacă. Ce legătură este între intoleranța la gluten și acumularea de kilograme

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE OCTOMBRIE, GRATIS, AICI

Cuprins

1 Diferența dintre boala celiacă și intoleranța la gluten
2 Intoleranța la gluten nu este un moft!
3 O legătură strânsă între intoleranța la gluten și acumularea de kilograme
4 Dieta fără gluten, tratamentul obligatoriu

Diferența dintre boala celiacă și intoleranța la gluten

Glutenul este o proteină prezentă în cereale precum grâul, secara și orzul, însă în cazul anumitor persoane poate provoca unele probleme de sănătate. Două afecțiuni principale asociate cu glutenul sunt: intoleranța la gluten și boala celiacă. Boala celiacă este o afecțiune autoimună în care ingestia de gluten duce la leziuni la nivelul intestinului subțire. La persoanele cu boala celiacă, sistemul imunitar atacă vilozitățile intestinale, structuri esențiale pentru absorbția nutrienților. Acest lucru poate duce la malabsorbție și la diverse deficiențe nutriționale.

Citește și: Cât de periculos este mucegaiul din borcanele cu gem sau dulceață și cum îl poți preveni. De ce nu e bine să mănânci conținutul, chiar dacă ai îndepărtat mucegaiul

Primul pas în diagnostic este testarea serologică, care măsoară nivelul de anticorpi specifici în sânge, precum anticorpii anti-transglutaminază tisulară și anti-endomisium. Intoleranța la gluten, cunoscută și ca sensibilitate non-celiacă la gluten, este o condiție în care consumul de gluten provoacă simptome digestive și nondigestive, dar nu implică o reacție autoimună sau leziuni intestinale. Diagnosticul se face prin excluderea bolii celiace și a alergiei la grâu, urmată de o dietă în care este eliminat parțial sau complet glutenul, în funcție de toleranța pacientului. Pe scurt, boala celiacă este o boală autoimună, în timp ce intoleranța la gluten nu implică sistemul imunitar. Ambele condiții necesită evitarea glutenului, dar boala celiacă necesită o monitorizare mai strictă din cauza riscului de complicații pe termen lung.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată mormântul lui Horia Moculescu la două luni de la moartea lui. Mariana Moculescu, declarații revoltătoare: „Să îi aprindă lumânări Alexandra Velniciuc. Moartea nu e de ajuns ca să uit și să iert”

Intoleranța la gluten nu este un moft!

Pentru o persoană cu predispoziție genetică la boala celiacă, glutenul acționează ca un declanșator. La contactul cu proteina, sistemul imunitar o turi interne, vizând vilozitățile care tapetează intestinul. Pe măsură ce vilozitățile sunt aplatizate sau distruse, un proces cunoscut sub numele de atrofie viloasă, capacitatea intestinului de a absorbi vitamine, minerale și calorii este sever compromisă. Acest lucru duce la malnutriție, în ciuda unei diete care pare echilibrată. Unul dintre cele mai mari obstacole în diagnosticarea bolii celiace îl reprezintă varietatea și nespecificitatea manifestărilor sale. Simptomele clasice includ probleme digestive precum diaree cronică sau, dimpotrivă, constipație, alături de dureri abdominale, balonare și gaze excesive, greață sau vărsături. Cu toate acestea, boala se manifestă adesea și prin simptome extradigestive care sunt frecvent neglijate sau atribuite altor cauze. Printre acestea se numără anemia (din cauza deficitului de fier), oboseala cronică și slăbiciunea persistentă. Pot apărea și erupții cutanate specifice, cunoscute sub numele de dermatită herpetiformă, precum și probleme osoase ca osteoporoza sau simptome neurologice, inclusiv furnicături la nivelul extremităților sau „ceață cerebrală (brain fog). Pentru unii pacienți, în special copiii, simptomele pot fi absente sau foarte ușoare, fapt care duce adesea la un diagnostic întârziat. „Anticorpii, atunci când sunt confuzi, atacă organismul în locul inamicului intrus. Aceasta este pe scurt definiția unei boli autoimune. Celulele, atunci când nu beneficiază de nutrienții specifici în concentrațiile optime, consumă energie aberant, produc în exces și nu neutralizează radicalii liberi, nu mai elimină reziduurile, îmbătrânesc și mor mai repede, cerând să fie înlocuite mai rapid. Cu alte cuvinte, disfuncțiile celulei afectează în mod direct mecanismele apetitului și metabolismului. De aceea, pentru a iniția procesul de slăbire, este nevoie ca celulele să fie sănătoase și să li se asigure o anumită concentrație optimă de micronutrienți, explică Dr. Horațiu Albu, specialist în nutriția ortomoleculară și master în biologia moleculară a cancerului.

O legătură strânsă între intoleranța la gluten și acumularea de kilograme

La persoanele cu predispoziție genetică de intoleranță la gluten, ingestia acestuia dă startul unei reacții autoimune la nivelul intestinului subțire, care determină deteriorarea mucoasei intestinale. Prin urmare, se înregistrează o absorbție scăzută a elementelor nutritive în organism, asimilarea defectuoasă a acestora generând un dezechilibru nutrițional major. Corpul luptă să producă energie pentru a menține funcțiile organismului vitale, însă, atunci când nu găsește ce să transforme în energie, depozitează grăsime ca energie potențială. De aici intervine și oboseala cronică.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cele 3 cupluri care au divorțat după emisiunea Power Couple. În fața camerelor păreau uniți, dar relațiile nu au mai rezistat, după filmări

De cele mai multe ori, intoleranța la gluten apare ca urmare a unui regim de masă nediversificat, astfel încât organismul începe să opună rezistență, existând chiar dereglări de digestie. Anticorpii devin confuzi la pătrunderea glutenului în stomac și declanșează alarma de urgență, astfel că micii perișori ai stomacului acționează chiar împotriva acestuia. Riscul la care o persoană deja diagnosticată cu intoleranță la gluten se expune continuând o dietă neechilibrată și total aparte de ceea ce medicul i-a prescris poate duce la infertilitate, osteoporoză, dezvoltare îngreunată la copii și chiar unele forme de cancer.

„Lipsa enzimelor esențiale din stomac favorizează apariția procesului de îngrășare. Dacă se renunță la paste, cereale, pâine, deserturi și optica se schimbă spre fructe, legume, cel cu intoleranță la gluten va simți și o scădere în greutate. Practic, faci pace cu dușmanul. Și chiar și așa, tot ești mai câștigat pentru că acum există și pâine fără gluten. Reîntorcându-ne la natură, totul devine mai simplu, cu cât avem mai puține alegeri de făcut, cu atât suntem mai sănătoși!, adaugă dr. Albu.

Dieta fără gluten, tratamentul obligatoriu

Diagnosticul corect al bolii celiace începe cu teste de sânge care caută anticorpi specifici, cum ar fi anti-tTG IgA. Pentru a confirma deteriorarea intestinului, este necesară o biopsie a intestinului subțire, efectuată prin endoscopie, care să evidențieze atrofia viloasă. Este crucial de reținut că, pentru ca aceste teste să fie concludente, pacientul trebuie să consume gluten în mod regulat înainte de testare, întreruperea dietei putând duce la rezultate fals negative.

Tratamentul este strict și obligatoriu: dieta pe viață, fără gluten (DSG). Deși dietele fără gluten au devenit populare din diverse motive, pentru persoanele diagnosticate cu boală celiacă eliminarea totală a glutenului este o necesitate medicală pentru a permite intestinului să se vindece și pentru a preveni complicațiile. Acest lucru presupune o vigilență constantă. Citirea etichetelor este esențială, deoarece glutenul se poate ascunde în sosuri, condimente, medicamente și alte produse neașteptate.

De asemenea, contaminarea încrucișată este un risc major, deoarece chiar și o cantitate infimă (câteva firimituri) poate declanșa un răspuns imun. Aceasta impune precauții suplimentare acasă (ustensile și suprafețe separate) și în mediul social, pentru a asigura o viață sănătoasă și fără simptome. Atunci când glutenul este eliminat complet, sistemul imunitar nu mai este declanșat, iar vilozele intestinului subțire încep să se regenereze. Această vindecare restabilește capacitatea normală de absorbție a nutrienților, duce la dispariția simptomelor și previne complicațiile pe termen lung (precum deficiențele nutriționale, osteoporoza sau riscul crescut de anumite tipuri de cancer intestinal). Din cauza malabsorbției prelungite, mulți pacienți au deficiențe de vitamine și minerale (fier, vitamina B12, vitamina D, calciu, acid folic, zinc). Medicul poate recomanda suplimente orale sau, în cazuri severe, injectabile, pentru a corecta aceste carențe.

Foto: Shutterstock

Cel mai nou VIDEO