Ce nu ți-a spus nimeni despre culorile complementare și tonurile neutre

Hai să punem cap la cap ce e cu ele, cum se comportă și mai ales, ce poți face tu cu aceste informații dacă pictezi, editezi, creezi sau pur și simplu vrei să înțelegi mai bine cum funcționează culorile.

Dacă iei cercul cromatic și te uiți la două culori opuse, roșu și verde, galben și violet, albastru și oranj, ai deja combinațiile clasice de complementare. Par total diferite, dar tocmai asta le face să se pună în valoare una pe cealaltă.

Când le așezi una lângă alta, contrastează și vibrează, atrag ochiul și oferă echilibru. Dacă le amesteci, se neutralizează și îți oferă tonuri calme, griuri colorate, ideale pentru fundaluri sau tranziții delicate.

Dar ce nu-ți spune nimeni este cât de mult te pot ajuta culorile complementare atunci când simți că „nu se leagă' ceva în lucrarea ta. Uneori, tot ce lipsește este o culoare care să o echilibreze pe cealaltă.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Nicușor Dan a prelungit „armistițiul” cu SPP și nu și-a ales o locuință de protocol. Când renunță la apartamentul închiriat: „Mai căutăm alternative”

Greșeala clasică: când ai o culoare prea stridentă și adaugi cu negru

Poate ai trecut și tu prin asta: ai un roșu mult prea vibrant pe pânză sau în design, și prima ta reacție este să pui negru ca să-l domolești. E tentant, dar în cele mai multe cazuri negrul omoară vibrația și claritatea.

Mai bine folosești verde, culoarea complementară a roșului, în cantități mici. Rezultatul? Obții o nuanță mai potolită, dar încă vie, care își păstrează caracterul. Asta e valabil pentru orice pereche de complementare.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Fratele și nepotul Mădălinei Manole, omagiu la mormântul artistei, în ziua când ar fi împlinit 58 de ani: „Rănile sunt mai acute. În loc să o sărbătorim, îi cântăm veșnica pomenire”

Ai impresia că un tablou trebuie să fie plin de culoare pentru a impresiona? Gândește-te la toate operele cu atmosferă caldă, nostalgică, cu profunzime. De cele mai multe ori, ele conțin griuri colorate. Cum le obții? Amesteci o pereche de culori complementare și adaugi alb.

Un exemplu: roșu + verde + alb = un gri cald, perfect pentru fundaluri neutre sau zone de umbră care nu sunt moarte, ci doar mai liniștite. La fel și cu violet + galben + alb sau oranj + albastru + alb. Sunt tonuri care susțin celelalte culori fără să iasă în față, dar care adaugă coerență vizuală și echilibru.

Contrastul simultan – efectul wow din spatele unei imagini reușite

Un apus de soare te prinde inevitabil cu ochii lipiți de cer. Ai observat vreodată că oranjul și albastrul sunt în centrul atenției? Acestea sunt culori complementare și contrastul lor simultan produce un efect vizual intens.

Dacă în loc să le amesteci, le așezi alăturat în forma lor pură, creezi tensiune și energie. Pictorii, fotografii și chiar make-up artiștii știu deja asta și profită din plin. Într-un tablou, dacă ai un fond verde, adaugă o pată roșie într-un punct de interes, vei atrage automat privirea acolo.

Există o regulă simplă: dacă combini toate cele trei culori primare (roșu, galben, albastru), obții un neutru. Iar fiecare pereche de culori complementare conține aceste trei nuanțe, fie printr-o culoare pură, fie prin amestecul celorlalte două.

Așa ajungi la tonuri neutre care au în ele un „subton' viu, o vibrație subtilă care le face diferite de un gri banal. Poți lucra un tablou întreg doar cu o pereche de culori complementare și alb, iar rezultatul să pară bogat și variat, nu plictisitor sau plat.

Contrastul e bun, dar dacă exagerezi, imaginea devine obositoare. Nu pune roșu lângă verde peste tot, doar ca să scoți ceva în evidență. Folosește contrastul acolo unde vrei să atragi privirea, iar în rest păstrează armonia.

Cel mai bun exercițiu? Alege o pereche de complementare și fă un degrade pe hârtie, adăugând treptat mai mult din fiecare culoare. Vei înțelege cât de repede se neutralizează și câte nuanțe intermediare poți obține.

Tonurile neutre nu sunt plictisitoare – sunt fundalul pe care culoarea prinde viață

Mulți începători fug de neutre pentru că par lipsite de personalitate. Dar exact ele sunt cele care dau profunzime. Dacă totul e saturat și colorat, nimic nu mai iese în evidență. Tonurile neutre calmează compoziția și lasă spațiu de respirație.

Le poți crea din orice pereche complementară, cu ajutorul albului și uneori al negrului, dacă vrei un ton mai rece. Când știi să le folosești, fiecare culoare din lucrare pare că are mai multă intenție.

Dacă vrei un sfat final, e acesta: testează tot ce ai citit mai sus. Pune-ți culorile pe paletă, amestecă, combină, adaugă alb, încearcă opușii pe foaie. O să înveți mai mult în 30 de minute de joacă decât din 10 tutoriale.

Culorile complementare și tonurile neutre nu sunt reguli stricte, ci instrumente care te ajută să spui ceva. Iar atunci când știi ce faci cu ele, lucrările tale capătă viață, armonie și mai ales intenție. Și exact asta face diferența.

Foto: Freepik