De ce iubesc copiii poveștile despre Moș Crăciun

Te-ai uitat vreodată cu atenție la fața copilului tău când îi vorbești despre Moș Crăciun?

Ochii aceia care se luminează, zâmbetul care îi cuprinde toată fața… E ceva acolo, ceva ce nu găsești în alte momente. Și nu-i vorba doar de cadouri – deși, hai să fim sinceri, nici acelea nu strică!

Magia e reală când ai cinci ani

Gândește-te o secundă: pentru copilul tău, lumea e un loc în care totul e posibil. Adică, serios acum – dacă tu poți să-i arăți un filmuleț pe telefon cu bunica care stă la sute de kilometri depărtare, de ce n-ar putea renii să zboare? Logica de adult încă n-a prins rădăcini la vârsta aceasta.

Pentru ei, miracolele nu sunt ceva abstract din cărți – sunt lucruri care pot să se întâmple pur și simplu. Și Moș Crăciun intră perfect în povestea asta. E cineva care îl vede pe micuțul tău, care știe când s-a purtat frumos la grădiniță, care îi pasă de ce-și dorește cel mai mult. Ți se pare puțin? Pentru un copil înseamnă enorm!

„Mami, Moș Crăciun știe că am fost cuminte?”

Ți-a pus copilul tău vreodată această întrebare? Și vezi tu, aici e toată frumusețea – ei chiar vor să fie buni. Nu doar pentru cadouri, ci pentru că simt că cineva observă efortul lor. E ca și cum ar avea un aliat invizibil care ține evidența tuturor momentelor în care s-au străduit să facă lucrurile cum trebuie.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

CTP îl critică pe Nicușor Dan după documentarul Recorder: "După 7 luni, deosebirea față de Iohannis e că Nicușor vorbește mai mult"

Psihologii ar spune că e vorba de „validare externă” – dar hai să spunem lucrurilor pe nume: copilul tău învață ce înseamnă să fii om bun, să respecți regulile, să ai grijă de cei din jur. Și Moș Crăciun devine acel prieten imaginar care îi arată că, da, toate acestea contează cu adevărat.

Dar mai e ceva interesant la mijloc. În viața lui de zi cu zi, copilul tău n-are mare control asupra lucrurilor – tu decizi când merge la culcare, ce mănâncă, unde plecați în weekend. Normal, așa trebuie să fie!

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cine este judecătoarea Raluca Moroșanu, care spune că dezvăluirile Recorder sunt adevărate: "Am fost toată viaţa mea magistrat. Suntem terorizați!"

Doar că… în cazul Crăciunului? Ei bine, acolo el simte că poate influența ce se întâmplă. Dacă se poartă frumos, dacă ascultă, dacă e gentil cu ceilalți – atunci poate, doar poate, va primi acel cadou la care visează. E o formă de control, chiar dacă nu-i reală în totalitate.

Polul Nord – locul unde totul devine posibil

Ai observat cum copiii pun o mie de întrebări despre Moș Crăciun? „Cum ajunge la toate casele?”, „Ce mănâncă renii?”, „De ce spiridușii sunt atât de mici?”, „Dar dacă n-avem horn la casă?”… Lista e infinită!

Nu-i enervant – dimpotrivă! Prin întrebări, copilul tău își construiește propriul mod de înțelegere despre cum funcționează lumea. Învață să gândească logic, să facă conexiuni, să-și imagineze soluții creative. Poate spiridușii sunt mici ca să încapă mai ușor în atelier? Poate renii au puteri magice doar de Crăciun?

Toată povestea aceasta – atelierul de la Polul Nord, sacul fără fund, lista cu copiii cuminți, zborul prin noapte – e ca un puzzle uriaș pe care copiii îl compun în mintea lor. Și fiecare piesă nouă îi face să întrebe mai mult, să exploreze mai mult, să viseze mai mult.

Cartea care se citeşte de o sută de ori

„Iar cartea asta, mami?” – ți-a zis vreodată copilul tău în a cincizecea seară la rând când vrea aceeași poveste de Crăciun? Și tu probabil știi deja pe de rost toate paginile!

Dar uite care-i treaba: pentru ei, cartea de Crăciun nu-i doar o poveste. E un ritual, e un moment special al vostru, e acea jumătate de oră când lumea se oprește și tu ești doar al lui. Ilustrațiile acelea cu Moș Crăciun, cu renii, cu cadourile – le știe pe toate, dar de fiecare dată descoperă câte ceva nou. Un spiriduș ascuns într-un colț, un detaliu pe care nu-l observase înainte.

Cărți precum Viața și aventurile lui Moș Crăciun nu vorbesc doar despre Moșul, ci și despre bunătate și generozitate. Copilul tău le înțelege instinctiv, fără explicații. Trăiește povestea și o duce cu el mai departe.

Tradiții care rămân pe viață

Știi ce o să-și amintească copilul tău când o să fie mare? Nu neapărat ce cadou a primit în fiecare an. O să-și amintească cum ați scris împreună scrisoarea către Moș Crăciun. Cum ați lăsat biscuiții și laptele lângă brad. Cum v-ați trezit dimineața devreme și ați alergat să vedeți dacă a venit.

Poate par momente mici, dar pentru el sunt mari. Sunt clipele în care vă simțiți aproape unii de alții. Tu știi adevărul, el încă mai crede în poveste – dar emoția e aceeași.

Dăruirea – mai importantă decât primitul

Crăciunul îl învață pe copilul tău ceva esențial: bucuria de a dărui. Sigur, el vrea cadouri – normal! Dar pe parcurs începe să înțeleagă că și el poate face cadouri, poate să se gândească ce i-ar plăcea bunicii sau frățiorului său mai mic.

Moș Crăciun devine modelul perfect – cel care dăruiește fără să aștepte nimic înapoi, care face copiii fericiți pur și simplu pentru că așa simte el. E o lecție subtilă, dar puternică, despre ce înseamnă generozitatea adevărată.

„Mamă, există cu adevărat Moș Crăciun?”

O să vină ziua aceea, inevitabil. Poate la șase ani, poate la opt. Când copilul tău o să înceapă să aibă îndoieli. Și știi ce? E ok! Face parte din creștere.

Pentru că, până atunci, el o să fi trăit într-o lume în care magia există cu adevărat. O lume în care jucăriile pot prinde viață, în care sub pat s-ar putea ascunde monștri, în care dorințele tale pot ajunge la cineva de la Polul Nord. Această gândire magică nu-i naivitate – e o etapă normală și sănătoasă a copilăriei.

Și când o să fie gata să afle adevărul? Tranziția se va face natural. N-o să fie traumatizat, ci mai degrabă va înțelege că magia nu dispare, doar își schimbă forma. Că acum el poate deveni parte din magie pentru alții.

Învățăm să așteptăm – și acest lucru e o artă!

Trăim într-o lume în care totul e instant. Click – și desenul animat pornește. Click – și jocul pe telefon se deschide. Click – și mâncarea se comandă. Dar Crăciunul? Crăciunul te învață să aștepți.

Și nu orice așteptare, ci una plină de anticipație, de visare, de pregătire. Copilul tău numără zilele pe calendar, scrie scrisoarea cu luni înainte, vorbește despre ce își dorește în fiecare zi. Așteptarea devine parte din bucurie, nu un obstacol până la bucurie!

E o lecție uriașă pentru o lume care ne-a învățat că vrem totul acum, imediat.

În final, e despre speranță

Știi de ce iubesc cu adevărat copiii poveștile despre Moș Crăciun? Pentru că le oferă ceva esențial – speranță. Speranța că binele există, că miracolele se pot întâmpla, că cineva are grijă de ei undeva, departe.

Lumea poate fi copleșitoare pentru un suflet mic. Sunt reguli pe care nu le înțeleg complet, emoții pe care nu știu să le gestioneze, situații care îi înspăimântă. Dar știind că există Moș Crăciun, că există un loc magic unde totul e posibil, primesc o ancoră emoțională. Un sentiment că, în ciuda tuturor lucrurilor complicate, universul are un sens și lucrurile bune se întâmplă.

Așa că data viitoare când vezi copilul tău cu scrisoarea în mână, cu ochii plini de speranță, gândindu-se dacă a fost suficient de cuminte anul ăsta – amintește-ți că asistă la ceva magic. Nu doar la o poveste despre un moșneag cu barbă albă. Ci la capacitatea pură, neîmpăcată, neîntinată de a crede. De a spera. De a găsi bucurie în lucruri care fac lumea mai luminoasă.

Și acesta, dragul meu părinte, e cel mai frumos cadou pe care i-l poți oferi.

Foto: Envato Elements

Cel mai nou VIDEO