Interviu cu Dr. Holhoș, medic chirurg oftalmolog și soția lui, Andra: "Am clădit împreună totul. Inclusiv momentele grele. Fără ea nu aș fi putut niciodată să construiesc ceea ce avem azi - clinici, spitale, dar și o casă plină de râsete de copii"

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IUNIE, GRATIS, AICI!

Cuprins

1 Andra & Dr. Teodor Holhoș, soț și soție, alături în tot ce construiesc – de la familie, până la clinici de oftalmologie
2 Teodor Holhoș: „Este modul meu de a demonstra că și în România se poate”
3 „Avem două fetițe minunate, iar ele sunt universul nostru”
4 „Cei mai mulți oameni cu probleme oftalmologice de rezolvat își pun „lumina ochilor” în mâinile noastre”
5 „Când faci ceva din pasiune, nu mai simți oboseala la fel”
6 „Ne iubim mai puțin în cuvinte și mai mult în fapte”
7 Andra Holhoș: „Am învățat că poți pleca fără nimic și să construiești imperii dacă ai inima curată și mintea limpede”

VIVA!: Sunteți împreună de mai bine de două decenii. Care e secretul unei legături atât de puternice?

Andra: Eu cred că secretul e că ne-am crescut împreună. Ne-am întâlnit când eram tineri, visători, poate chiar naivi, dar ne-am susținut unul pe celălalt în tot ce a urmat. Am crescut profesional, dar și ca oameni, mână în mână. Și am învățat să ne iubim și în liniște, nu doar în momentele spectaculoase.

Teodor: Când o priveam pe Andra acum 20 de ani, nu știam exact unde vom ajunge. Dar știam că vreau să fiu acolo cu ea. Și, sincer, nici azi nu-mi imaginez viața fără ea. Am clădit împreună totul. Inclusiv momentele grele. Fără ea, nu aș fi putut niciodată să construiesc ceea ce avem azi – clinici, spitale, dar și o casă plină de râsete de copii.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Prima imagine cu Monica Gabor de când a născut, în secret, al doilea copil. Cum arată fosta soție a lui Irinel Columbeanu la 37 de ani

Vezi galeria foto

Andra & Dr. Teodor Holhoș, soț și soție, alături în tot ce construiesc – de la familie, până la clinici de oftalmologie

VIVA!: Ați menționat clinici… Aveți șase, urmează a șaptea, care e, de fapt, un spital de oftalmologie. Cum a fost acest drum?

Teodor: Greu și frumos. Prima clinică am deschis-o cu bani puțini și mult curaj. Nu știam dacă va funcționa. Nu aveam „pedigree-ul necesar – după terminarea studiilor, nu am fost acceptat la Spitalul de Stat din Alba Iulia, pentru că nu aveam „pe cine trebuie. Așa că am făcut ce știam eu mai bine: am muncit. Mult.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Anca Dumitra și primele imagini cu fiul ei, Levi. Pictorial mamă-fiu de colecție: „Împlinește un an. Mi s-a părut un prilej minunat să surprindem aceste clipe“ / EXCLUSIV

Andra: Și am fost acolo, lângă el. L-am văzut cum se ridică, cum refuză ideea de „nu se poate. E cel mai ambițios om pe care îl cunosc. Dacă astăzi avem clinici în Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Sibiu, Turda, Mediaș și Alba Iulia – e pentru că a crezut că poate schimba lumea. Și, în felul lui, chiar o face. Personal, eu sunt implicată zilnic în activitatea rețelei, mai ales pe zona financiară și în resurse umane, îmi încep ziua la birou și încerc să jonglez și responsabilitățile de mamă de fetițe cu multe activități extracuriculare (zâmbește).

VIVA!: De la un singur cabinet, la șase clinici și, în curând, un spital de referință. Care este rețeta succesului, domnule doctor?

Teodor: Nu cred în rețete rapide. Cred în muncă susținută, în perseverență și în respectul pentru pacient. Fiecare clinică pe care am deschis-o – în Cluj, Târgu Mureș, Sibiu, Alba Iulia, Turda, Mediaș – a fost gândită cu aceeași grijă pentru calitate. Tot ce înseamnă tehnologie de ultimă generație în oftalmologie se găsește astăzi în rețeaua noastră. Dar mai presus de aparate, am investit în echipă: în oameni, în formare, în încredere.

Teodor Holhoș: „Este modul meu de a demonstra că și în România se poate”

VIVA!: În iunie veți inaugura cel mai mare spital de oftalmologie din Transilvania. Ce înseamnă acest proiect pentru voi?

Teodor: Este visul meu de o viață. Cinci etaje, bloc operator, săli de operație, posibilitate de spitalizare. Un spital complet, cum nu mai există în Transilvania în domeniul oftalmologic. Și e… acasă. E la câțiva pași de casa noastră, pentru că voiam să fiu aproape de fetițele mele. Este modul meu de a demonstra că și în România se poate.

Andra: El a pus suflet în fiecare colț. Fiecare aparat de ultimă generație din lume, orice tehnologie oftalmologică de top – există în una din clinicile lui. E un spital născut din pasiune, nu doar din cifre. Iar când te uiți la el cum vorbește despre asta, înțelegi că medicina nu e meserie pentru el. E menire.

VIVA!: Ce va aduce nou această clinică în România?

Teodor: Spitalul pe care îl inaugurăm la final de iunie este cel mai ambițios proiect al nostru de până acum. Va avea tehnologie unică în România și foarte multă sănătate' oferită la un loc. Sper să devină un centru de referință la nivel național.

„Avem două fetițe minunate, iar ele sunt universul nostru”

VIVA!: Vorbiți atât de frumos despre familie. Cum sunteți ca părinți?

Andra: Uneori obosiți (râde), dar mereu prezenți. Avem două fetițe minunate, iar ele sunt universul nostru. Ne-au învățat ce e răbdarea, ce e curajul, ce înseamnă să iubești fără condiții. Încercăm să le oferim timp, nu doar lucruri. Să le arătăm ce contează cu adevărat.

Teodor: Fetele au crescut cu mine în clinică, la propriu. Mă așteptau uneori după operații, intrau cu emoție să vadă „ce mai face tati. Iar când am clădit acest nou spital, m-au întrebat dacă vor putea veni și ele să ajute. Asta înseamnă să trăiești aproape. Să construiești, și profesional, și familial, în același timp.

VIVA!: Ce cazuri v-au rămas în suflet din cariera dvs. de chirurg?

Teodor: Fiecare caz are o poveste, dar sunt câteva pe care nu le pot uita niciodată. Un pacient de 103 ani care voia să conducă tractorul în continuare – și a făcut-o după operație. Sau cazul Dorei, care a impresionat o țară întreagă. Fetița aceea a venit cu un vis simplu și sfâșietor: să-l vadă pe tatăl ei din nou… că vede. Sunt momente care te schimbă, ca medic și ca om.

VIVA!: Ați operat și colegi sau angajați?

Teodor: Da, și asta mi se pare cea mai mare formă de încredere. Mulți dintre angajații noștri au fost pacienții mei. Pentru mine, asta spune totul: îți dai propriii ochi în mâinile colegului tău. Nu există o dovadă mai clară că oamenii din echipă cred în ceea ce facem.

„Cei mai mulți oameni cu probleme oftalmologice de rezolvat își pun „lumina ochilor” în mâinile noastre”

VIVA!: Apropo de încredere, de curând, rețeaua voastră a ajuns numărul unu din România ca număr de pacienți. Ce înseamnă această recunoaștere pentru voi?

Teodor: Este o validare frumoasă, dar mai ales o responsabilitate uriașă. Pentru că nu vorbim doar despre cifre. În spatele fiecărui „număr' este un om – un copil cu frică, un bunic care vrea să-și vadă din nou nepoții, o mamă care nu-și mai putea vedea clar copilul la joacă. Să știm că am ajuns la cei mai mulți dintre ei este emoționant și ne obligă să fim mereu la înălțime. Asta pentru noi înseamnă un vot de încredere mare dat de foarte mulți oameni, dar, repet, e și o responsabilitate pe care o conștientizăm chiar și mai mult. Cei mai mulți oameni cu probleme oftalmologice de rezolvat își pun „lumina ochilor” în mâinile noastre. Iar asta e uriaș. Eu le mulțumesc din inimă și le promit că ne ridicăm zilnic la nivelul acestei renunoașteri.

Andra: Când am aflat, m-am emoționat tare. M-am gândit la toate serile când Teodor ajungea acasă târziu, dar niciodată nu se plângea. La toate nopțile în care ne întrebam dacă o să reușim, dacă oamenii vor veni, dacă vor înțelege cât suflet punem. Iar azi, să știm că suntem prima opțiune pentru atât de mulți români… e dovada că, atunci când faci totul cu iubire și respect, lucrurile bune vin. Chiar vin.

VIVA!: Cum a evoluat oftalmologia în România și ce v-ați dori să se schimbe?

Teodor: România a făcut pași mari înainte, dar încă e loc de mult mai bine. Tehnologia avansează rapid, iar noi trebuie să ținem pasul. De aceea particip constant la congrese internaționale – vreau să învăț mereu și să aduc acasă tot ce este mai nou. Mi-aș dori ca pacienții să aibă mai mult acces la informații corecte, la prevenție, la tratamente de calitate fără să fie nevoiți să plece din țară.

VIVA!: Cum reușiți să împăcați performanța cu umanitatea în actul medical?

Teodor: Oamenii vin la tine cu frică. Vin cu speranță. Uneori cu ultimele lor resurse. Nu poți să tratezi doar ochiul, trebuie să înțelegi omul. Pentru mine, cea mai importantă parte a fiecărei consultații este dialogul. Și cred că acolo e diferența între un medic bun și unul mare: empatia.

VIVA!: Povestea Dorei, micuța de la „Românii au Talent, a emoționat o țară întreagă. Dumneavoastră, domnule doctor, i-ați redat vederea tatălui Dorei, care nu vedea aproape nimic fără ochelari. Cum a fost totul?

Teodor: Acea intervenție a fost una dintre cele mai emoționante din cariera mea. Copilul acela m-a învățat ce înseamnă iubirea pură.

„Când faci ceva din pasiune, nu mai simți oboseala la fel”

VIVA!: Ce sacrificii presupune viața de chirurg? Reușiți să mai aveți timp pentru voi?

Teodor: Timpul personal este adesea o iluzie. Dar când faci ceva din pasiune, nu mai simți oboseala la fel. Am nopți în care vin acasă foarte târziu, dar fetițele mă așteaptă cu câte un desen sau o îmbrățișare. Iar Andra, cu răbdarea ei, reușește mereu să țină echilibrul în familie. E greu, dar e al nostru.

VIVA!: Ce planuri aveți pentru viitor? Mai urmează clinici noi?

Teodor: Da, avem în plan extinderea în alte orașe din România, dar cu grijă. Nu vrem să deschidem doar de dragul expansiunii. Fiecare clinică trebuie să aibă standarde înalte și oameni bine pregătiți. În paralel, mă concentrez tot mai mult pe intervenții chirurgicale și formarea unei echipe puternice de tineri chirurgi care să ducă mai departe această misiune. Mereu zic, mai în glumă, mai în serios, că negociez cu soția mea ce să mai deschid, ce să mai fac. Negociez șapte clinici, obțin șase și tot așa.

Andra (râde): Adevărul e că ne consultăm pentru absolut orice. Acum serios, eu mă bucur când îl văd pe el că mai deschide ceva, că practic cucerește lumea. Dar eu știu cât muncește, cât de mult și greu e și am mereu în mintea asta, să nu exagereze prea mult și să tragă prea tare de el.

„Ne iubim mai puțin în cuvinte și mai mult în fapte”

VIVA!: Cum s-a transformat dragostea voastră în timp?

Andra: Dragostea noastră a crescut odată cu noi. La început, era totul intens și visător, acum este mai profundă, mai așezată. Îl iubesc altfel acum – pentru omul care a devenit, pentru tatăl care este, pentru liniștea pe care mi-o aduce. Dar avem și momente de nebunie frumoasă, râdem mult împreună și ne tachinăm exact ca la început.

Teodor: La noi, iubirea nu s-a stins, doar s-a maturizat. O văd pe Andra în fiecare zi și mă emoționează tot. Modul cum are grijă de fete, cum se preocupă de fiecare detaliu al casei sau cum mă întreabă, după 14 ore de muncă, „cum a fost ziua ta?'. Ne iubim mai puțin în cuvinte și mai mult în fapte.

VIVA!: Cum reușiți să păstrați echilibrul între carieră și viața de familie?

Teodor: Cu multă comunicare și respect. Andra a fost mereu înțelegătoare. Chiar și atunci când eu eram terminat de oboseală și adormeam cu capul pe masă. Niciodată nu mi-a reproșat. Din contră, a găsit mereu o vorbă bună și o îmbrățișare.

Andra: Suntem o echipă. Știu cât de mult iubește ceea ce face și nu m-a deranjat niciodată că muncește mult. Pentru că știu că o face pentru noi. Iar când suntem toți patru pe canapea, sub o pătură, cu o pizza și un film, simt că suntem cea mai bogată familie din lume.

VIVA!: Cum sunteți ca părinți? Cine este mai „blând' și cine e mai „ferm'?

Andra (râde): Eu sunt cu vorba lungă și cu poveștile. El e mai direct, dar nu dur. Când fetele fac câte o poznă, le zic: „Așteptați să vină tati!'. Dar, de fapt, el le ia în brațe și le spune calm ce au greșit. E tatăl pe care orice copil și l-ar dori. Teodor: Andra are un dar de a explica, de a transforma orice moment într-o lecție. Eu sunt mai puțin vorbăreț, dar cred că fetele simt că sunt acolo, oricând au nevoie. Pentru mine, a fi tată înseamnă să fii prezent. Să le arăți că ești acolo – și la serbarea de la școală, și când le e teamă noaptea.

VIVA!: Cum arată o zi ideală pentru voi, în afara clinicii și a agendei aglomerate?

Andra: Să fim toți patru. Fără telefoane, fără drumuri. Poate o zi la munte sau la mare sau, pur și simplu, în curte, cu muzică în surdină, fetele pe biciclete și noi cu o cafea în mână. Atât.

Teodor: Nu avem nevoie de lucruri complicate. Uneori, fericirea înseamnă o dimineață de duminică în care fac clătite cu fetele, Andra pregătește cafeaua și nimeni nu se grăbește nicăieri.

Andra Holhoș: „Am învățat că poți pleca fără nimic și să construiești imperii dacă ai inima curată și mintea limpede”

VIVA!: Aveți pasiuni comune? Cum vă relaxați împreună?

Andra: Ne plac parcurile de distracții! El e dependent de adrenalină – roller coaster, bungee, orice! Și fetița noastră cea mare a moștenit asta de la el. Eu sunt mai temătoare, dar mă urc cu ei doar ca să nu mă simt lăsată pe dinafară. (zâmbește)

Teodor: Ne place sportul, ne place natura. Iar când putem, evadăm – cu bicicletele, la schi, oriunde ne aduce liniște și conectare. Dar, sincer, și o seară acasă poate fi o aventură pentru noi, putem crea lucruri împreună.

VIVA!: Ce ați învățat unul de la celălalt, în toți acești ani?

Teodor: De la Andra am învățat blândețea. Răbdarea. Modul în care ascultă oamenii, chiar și atunci când n-au nimic bun de spus. Ea nu judecă. Mă inspiră să fiu mai bun. Suntem împreună de o viață. Și tot ne bucurăm din suflet când privim în ochii celuilalt.

Andra: De la Teodor am învățat curajul. Ambiția care nu cedează. Am învățat că poți pleca fără nimic și să construiești imperii dacă ai inima curată și mintea limpede. E modelul nostru, al fetelor și al meu.

VIVA!: Dacă ar trebui să vă descrieți relația într-un singur cuvânt, care ar fi acela?

Andra: Acasă.

Teodor: Refugiu.

VIVA!: Ce urmează pentru voi? Ce visuri mai aveți?

Teodor: Personal, familia cât mai aproape. Îmi iubesc fetițele cu toată inima, cred că ele dau sens vieții. Profesional, vreau să operez cât mai mult, să învăț continuu, să dezvolt rețeaua noastră de clinici.

Andra: Eu îmi doresc liniște, sănătate, să fiu o mamă bună și o soție adevărată. Și să-l văd pe Teodor la fel de pasionat și împlinit, să îmi văd copiii râzând. Practic, atunci când VĂD toate astea, știu că totul merită.

Într-o lume în care totul pare să alerge, unde timpul se comprimă și legăturile devin tot mai fragile, Andra și Teodor Holhoș sunt dovada că iubirea poate rămâne verticală, caldă și necondiționată. Că un „noi' spus la 20 de ani poate fi și mai puternic la 40. Că visurile se pot construi cu mâinile pline de muncă, dar și cu inima plină de sens. Ei nu sunt doar soț și soție. Sunt parteneri de viață, părinți devotați, constructori de viitor – în propria familie și în familiile celor cărora le redau lumina ochilor. În timp ce unul redă vederea, celălalt redă speranța. Iar împreună – aduc lumină. În priviri, în suflete, în fiecare colț al României în care își lasă amprenta. Pentru Andra și Teodor, viața nu e despre lux, ci despre lucruri simple care dăinuie: unele mari, precum clinicile de olftalmologie, altele aparent mici, precum un mic dejun luat în familie. Noi, cei de la VIVA!, am plecat din casa lor din Alba Iulia cu inima plină. Și cu un gând care rămâne: există oameni care nu trăiesc doar pentru ei. Ci pentru toți cei pe care îi ating cu iubirea și cu profesia lor. Iar Teodor și Andra Holhoș sunt, fără îndoială, doi dintre acești oameni.