Alexandra Căpitănescu mărturisește că a fost victima bullyingului: "Au existat episoade care m-au făcut să mă simt inconfortabil sau neînțeleasă". Cum a depășit momentele grele / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MAI, GRATIS, AICI

Cuprins

1 „Am simțit multă empatie în mesajele pe care le-am primit”
2 Alexandra Căpitănescu mărturisește că a fost victima bullyingului

Alexandra, acum, că ecourile s-au stins, am vrea să aflăm mai multe despre culisele experienței tale la Eurovision. Am văzut că multe persoane publice și-au exprimat susținerea pentru tine pe rețelele de socializare, imediat după succesul de la Eurovision. Dar câte dintre ele ți-au scris și în privat?

Da, m-a emoționat foarte mult să văd cât de mulți oameni și-au arătat susținerea public după Eurovision. În perioada aceea am primit un val de mesaje, atât în comentarii, cât și în privat, iar sincer, multe dintre ele au venit din partea unor persoane de la care nu mă așteptam neapărat.

491461071_18456200926074445_5043786876890505877_n – Copy

Vezi galeria foto

Au existat artiști, prezentatori, oameni din industrie și alte persoane publice care mi-au scris direct pentru a mă felicita, pentru a-mi spune că au urmărit concursul și că s-au bucurat de parcursul meu. Unele mesaje au fost foarte scurte, altele au fost surprinzător de personale și de calde. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că, dincolo de statutul public, mulți dintre acești oameni au ales să îmi scrie ca de la om la om, fără camere, fără postări și fără să urmărească vreun beneficiu de imagine.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată casa Andreei Raicu din centrul Capitalei. E o vilă imensă, cu terasă și mobilier din catifea

Nu cred că numărul este neapărat important. Pentru mine contează mai mult autenticitatea gestului. Uneori un singur mesaj sincer poate însemna mai mult decât zeci de postări publice. Au fost câteva mesaje pe care le-am citit de mai multe ori în zilele de după concurs, mai ales în momentele în care emoțiile erau încă foarte puternice și încercam să înțeleg tot ce se întâmplase.

În același timp, am primit foarte multe mesaje și de la oameni pe care nu îi cunosc personal. De fapt, cred că acestea au avut cel mai mare impact emoțional asupra mea. Să vezi că persoane din România, dar și din alte țări, îți scriu pentru a-ți spune că au votat pentru tine, că au plâns urmărind momentul sau că s-au regăsit în povestea pe care ai transmis-o pe scenă este ceva ce nu se uită ușor.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată casa lui Ruby. Apartamentul se întinde pe 3 etaje și are o panoramă unică asupra Bucureștiului

Citește și: Cătălin Botezatu își atacă colegii de breaslă: „În afară de 10-15 designeri adevărați, restul sunt niște fake-uri! Atârnă pe la tot felul de evenimente, la fel de fel de premii'

Cred că Eurovisionul are această putere extraordinară de a crea conexiuni reale între oameni. Iar după concurs am simțit din plin acest lucru. M-am simțit susținută, apreciată și, mai ales, încurajată să merg mai departe. Toate mesajele primite, fie ele publice sau private, au reprezentat o confirmare că muzica ajunge acolo unde trebuie și că emoția transmisă de pe scenă a fost una autentică.

Le sunt recunoscătoare tuturor celor care și-au făcut timp să îmi scrie sau să își arate susținerea într-un fel sau altul. Într-o perioadă atât de intensă, astfel de gesturi contează enorm și îți oferă multă energie pentru ceea ce urmează.

„Am simțit multă empatie în mesajele pe care le-am primit”

Chiar, a existat vreun mesaj care te-a surprins complet? Poate din partea unei persoane publice sau a unui artist de la care nu te-ai fi așteptat nicidecum să îți scrie?

Da, au existat câteva mesaje care m-au surprins sincer și care m-au făcut să mă opresc pentru câteva momente și să mă întreb: „Chiar mi-a scris persoana asta?'. Cred că este o reacție normală, mai ales când ești la începutul carierei și primești apreciere din partea unor oameni pe care îi admiri de mulți ani.

Nu aș vrea neapărat să dau nume, pentru că multe dintre acele conversații au fost private și cred că frumusețea lor stă tocmai în discreția cu care au fost trimise. Dar da, au existat artiști și personalități publice pe care îi urmăream înainte să ajung eu însămi în această industrie și care mi-au trimis mesaje extrem de frumoase după Eurovision. Unele au fost simple felicitări, altele au conținut sfaturi despre cum să gestionez perioada de după concurs și atenția care vine odată cu ea.

Ce m-a surprins cel mai mult nu a fost neapărat cine mi-a scris, ci cât de sincere au fost mesajele. Uneori avem tendința să vedem oamenii publici prin prisma imaginii lor din media și uităm că, în spatele acesteia, sunt oameni care au trecut prin experiențe similare, care înțeleg presiunea, emoțiile și responsabilitatea unui moment atât de mare. Am simțit multă empatie în mesajele pe care le-am primit, și asta a însemnat enorm pentru mine.

A fost și un mesaj care m-a emoționat în mod special pentru că venea din partea unui artist pe care îl ascultam încă din adolescență. Îmi amintesc că am recitit mesajul de câteva ori înainte să răspund, pentru că pur și simplu nu îmi venea să cred că persoana respectivă îmi urmărise prestația și își făcuse timp să îmi scrie. Sunt momente care te fac să realizezi că lucrurile pe care le visai cândva încep, încet-încet, să devină reale.

Citește și: Cu ce se ocupă Iuliana Luciu la 39 de ani, după ce a renunțat la televiziune: „Nu vreau să fiu doar omul care iubește muzica, ci omul care creează atmosfera și transmite energie oamenilor'. Ce nume de scenă are / EXCLUSIV

Dar, dacă sunt complet sinceră, cele mai surprinzătoare mesaje au venit uneori din locuri la care nu m-aș fi gândit niciodată. Am primit mesaje de la oameni din țări pe care nu le-am vizitat niciodată, de la persoane care nu vorbeau română și care mi-au scris folosind traduceri automate doar pentru a-mi spune că piesa mea le-a transmis ceva. Asta mi se pare extraordinar. Faptul că muzica poate depăși orice barieră de limbă și poate ajunge direct la emoția unui om este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am descoperit în urma acestei experiențe.

În final, cred că toate aceste mesaje, indiferent de cine le-a trimis, au avut același efect asupra mea: m-au făcut să mă simt recunoscătoare și să înțeleg că Eurovisionul nu a fost doar un concurs, ci un moment care a creat conexiuni reale cu oameni pe care poate nu i-aș fi întâlnit niciodată altfel.

Alexandra Căpitănescu mărturisește că a fost victima bullyingului

Acum, și despre polul opus… Pentru că, din păcate, bullyingul este un subiect tot mai prezent în zilele noastre, o realitate cu care mulți tineri se confruntă, te voi întreba și pe tine:ai fost vreodată ținta unor astfel de comportamente? Fie în școală, fie mai târziu? Cum ai gestionat acele momente și ce ai învățat din ele?

Este un subiect important și cred că merită discutat cu sinceritate, pentru că, din păcate, bullyingul există în multe forme și poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă sau context.

Da, am avut și eu momente în care m-am confruntat cu situații de acest fel, mai ales în perioada școlii, când dinamica dintre copii și adolescenți poate fi uneori dură, iar diferențele sau sensibilitățile sunt mai ușor de observat și, din păcate, uneori de exploatat. Nu a fost vorba de ceva care să îmi definească întreaga experiență, dar au existat episoade care m-au făcut să mă simt inconfortabil sau neînțeleasă.

Cred că la acea vârstă nu ai încă toate mecanismele de apărare emoțională formate și orice cuvânt sau atitudine poate părea mult mai puternică decât este în realitate. Pentru mine, cel mai greu a fost să înțeleg că ceea ce spun alții despre tine spune, de multe ori, mai mult despre ei decât despre tine. A fost un proces de învățare în timp.

Am avut norocul să am o familie foarte apropiată, care m-a susținut și m-a ajutat să nu internalizez acele experiențe într-un mod negativ. Cred că sprijinul lor a fost esențial în a-mi păstra încrederea în mine și în ceea ce îmi doream să fac mai departe. De asemenea, muzica a fost întotdeauna un spațiu în care m-am simțit în siguranță, un loc în care am putut să transform emoțiile, inclusiv pe cele mai dificile, în ceva constructiv.

Pe măsură ce am crescut, am învățat să pun mai multă distanță între mine și opiniile negative ale altora și să înțeleg că nu toate lucrurile merită internalizate. Cred că acesta este un proces care vine odată cu maturizarea: înveți să îți alegi mai bine luptele și să îți protejezi energia.

Dacă ar fi să trag o concluzie din aceste experiențe, aș spune că m-au ajutat să devin mai empatică. Faptul că am trecut, chiar și la un nivel mai mic, prin astfel de situații mă face să înțeleg mai bine ce simt alți oameni care se confruntă cu ele. Și cred că empatia este unul dintre cele mai importante lucruri, mai ales într-o lume în care suntem tot mai expuși și mai vulnerabili în fața opiniilor celorlalți.

Pentru mine, cel mai important mesaj pe care l-aș transmite este că astfel de experiențe nu trebuie să te definească. Pot fi dureroase, da, dar nu trebuie să îți schimbe direcția sau încrederea în tine. Cu sprijinul potrivit și cu timp, reușești să le depășești și chiar să înveți din ele.

Cel mai nou VIDEO