Andreea Raicu recunoaște că frumusețea a ajutat-o în carieră, mai ales la început de drum: "Mi-a deschis uși și mi-a făcut munca mai vizibilă. Dar a trebuit să muncesc dublu" / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI

Cuprins

1 Andreea Raicu: „Am lucrat mult cu mine, am adus liniște, acceptare și împăcare”
2 Andreea Raicu recunoaște că frumusețea a ajutat-o în carieră
3 Andreea Raicu: „În copilărie, eram extrem de băiețoasă”

Andreea, mă faci să cred că ai descoperit izvorul tinereții! De câte ori te vedem, avem impresia că numai peste noi au trecut anii… Sau asta vine, de fapt, din frumusețea interioară?

Nu cred că am descoperit izvorul tinereții, deși nu m-ar deranja. Dar am citit undeva și cred cu tărie că, în a doua parte a vieții, ajungem să arătăm exact cum ne simțim pe interior. Toate emoțiile noastre, felul în care ne raportăm la viață, la noi înșine și la ceilalți, încep să se vadă pe chipul nostru. Cred că asta e cel mai frumos „secret – să ai grijă de tine și de sufletul tău.

Vezi galeria foto

Andreea Raicu: „Am lucrat mult cu mine, am adus liniște, acceptare și împăcare”

Apropo de frumusețe, în ce măsură te-a ajutat de-a lungul vieții și în ce măsură ți-a pus piedici? Au fost momente în care ai fost privită și judecată doar prin prisma aspectului fizic?

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Laura Andreșan a fost abuzată sexual de unchiul său, în copilărie: "Fără acele entități care îmi apăreau în coșmaruri, nu aș fi ajuns la adevărul dureros, dar eliberator"

Eu am avut grijă de corpul meu dintotdeauna – mănânc sănătos, fac mișcare, dorm cât pot de bine – dar, la fel de mult, am avut grijă de partea emoțională. Am lucrat mult cu mine, am adus liniște, acceptare și împăcare acolo unde era nevoie. Cred că tocmai această armonie interioară este ceea ce se vede acum și ce face ca frumusețea să aibă un alt fel de strălucire decât în anii trecuți – poate mai puțin despre perfecțiune și mai mult despre autenticitate. Și, ca să fiu sinceră până la capăt, e meritul geneticii pe de-o parte, dar și rezultatul anilor de terapie, al meditației și, bineînțeles, al smoothie-urilor verzi pe care le beau cu religiozitate. (zâmbește)

Andreea Raicu recunoaște că frumusețea a ajutat-o în carieră

Frumusețea, pentru mine, a fost și blessing, și curse (n. red. și binecuvântare, și blestem). M-a ajutat mult la început de drum, mi-a deschis uși și mi-a făcut munca mai vizibilă. Dar a trebuit să muncesc dublu – când ești considerată frumoasă, uneori trebuie să muncești mai mult ca oamenii să vadă și dincolo de chipul frumos. Mă bucură mult că percepția se schimbă – sunt atât de multe femei frumoase și extrem de capabile, încât lumea începe să vadă dincolo de aparențe fără să mai pună etichete. Partea bună este că, atunci când ajungi să știi cine ești și să ai încredere în tine, lucrurile se așază și se schimbă complet.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cine este Dr. Cristian Andrei. Este psihoterapeut de peste 20 de ani, a publicat mai multe cărți și a bifat două căsnicii: „Eu, pe cele două soții, nu le-am luat din dragoste”

Citește și: Andreea Raicu, pictorial inedit pe coperta VIVA! Mărturisiri în premieră despre viața ei personală: „Celibatul nu e o lipsă și nici o rebeliune împotriva căsătoriei, ci o alegere asumată” / EXCLUSIV

Citește și: Andreea Raicu, răspuns sincer la întrebarea de ce nu are copii: „Adevărul e că nu știu. Încep să mă enervez, mă stresez'

Citește și: Bianca Drăgușanu explică de ce are bărbia atât de ascuțită: „Eu mă simt frumoasă! Operațiile astea estetice pe care le-am făcut eu le consider reușite”/ Se pregătește pentru o nouă schimbare!

Citește și: Cătălin Botezatu încă vorbește, seară de seară, cu Dana Opșitaru, dragostea vieții lui: „Cu ea am simțit ce înseamnă să iubești cu adevărat, dar și să suferi în același timp”. Ce spune designerul despre Tania Budi / EXCLUSIV

Andreea Raicu: „În copilărie, eram extrem de băiețoasă”

Ca să înțelegem mai bine adultul care ai devenit, mi-ar plăcea să revenim la începuturi, și anume copilăria. Imaginea super feminină pe care o ai acum nu are legătură cu micuța Andreea, o fetiță extrem de băiețoasă. Ce amintiri ai din perioada aceea? Ai o istorioară care definește cel mai bine relația cu părinții tăi, cu bunica?

Da, micuța Andreea era complet diferită de imaginea pe care o vedeți acum. Eram extrem de băiețoasă, mă cățăram în copaci, săream garduri și nu îmi plăceau rochițele. Îmi amintesc cum veneam acasă murdară și plină de julituri, iar bunica mea se ținea cu mâinile de cap și îmi spunea că nu o să mai am genunchi pentru când voi fi mare. Faptul că am crescut într-o familie cu multe femei și apropierea de bunica mea mi-au dat sentimentul de siguranță și apartenență.

Acasă era locul în care mă simțeam protejată și iubită. De acolo am învățat ce înseamnă conexiunea adevărată și cât de mult contează să ai oameni care te susțin și te încurajează să fii tu însăți. Acea perioadă m-a format profund. Mi-a plăcut dintotdeauna ideea de unitate, de a ne ține una pe alta, de a nu ne judeca, ci de a ne susține. Și poate tocmai de aceea astăzi îmi doresc atât de mult să creez spații și contexte în care femeile să se simtă văzute, auzite și încurajate să fie ele însele – fără frică, fără rușine. Cine s-ar fi gândit atunci că fetița plină de praf și cu genunchii juliți va ajunge să transforme feminitatea într-o misiune de viață?

CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA DE OCTOMBRIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA TOATE PUNCTELE DE DIFUZARE ALE PRESEI!