Angela Gheorghiu, despre drama de a-și fi pierdut sora la o vârstă fragedă: "E foarte greu, mai ales pentru mama mea. Durerea nu poate fi niciodată depășită" / EXCLUSIV

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE APRILIE, GRATIS, AICI!

Cuprins

1 Angela Gheorghiu știa de la 6 ani că muzica clasică e destinul ei
2 Angela Gheorghiu, despre drama de a-și fi pierdut sora

Propun să migrăm puțin către viața personală. Și aș zice să pornim oarecum în ordine cronologică. Povestiți-ne despre copilăria în Adjud… Ce amintiri vă vin prima oară în minte atunci când vă gândiți la acea perioadă?

Toate amintirile mele legate de Adjud sunt cele trăite împreună cu sora mea, Nina (Elena) și cu părinții mei. Eram Gina si Nina Burlacu, fete cochete și bine educate. Părinții noștri, Ion si Ioana Burlacu, au făcut tot ce știau mai bine pentru noi. Toți ochii erau ațintiți asupra noastră. Eram cele mai fericite fete, simțeam că ni se umple inima de mulțumire când cântam împreună, de cele mai multe ori pe scena din Adjud. Adjudul este un nod de cale ferată, un oraș mic, nu foarte bogat, așa cum este toată Moldova, dar oamenii sunt pricepuți și muncitori. Cu mintea de atunci, nu mi-a lipsit nimic. Mai mult decât atât,
cei care mi-au remarcat talentul prima oară au fost părinții, bunicii, vecinii, profesorii din Adjud, cărora le port adâncă recunoștință și ei știu asta.

Vezi galeria foto

Angela Gheorghiu știa de la 6 ani că muzica clasică e destinul ei

Cum s-au schimbat lucrurile în adolescență? Pentru mulți vine cu multe provocări… Cum era Angela
Gheorghiu pe vremea când probabil nu avea nicio idee de ceea ce-i va rezerva destinul?

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cine sunt tatăl și sora lui Nicușor Dan. Mama edilului a fost contabilă și s-a stins din viață în urma unui infarct

Pentru mine, lucrurile au evoluat firesc, începând cu adolescența. De la 14 ani știam sigur că vreau să devin cântăreață de operă, așa cum încă de la 6 ani știam că destinul meu va fi muzica clasică, în special opera. La 14 ani am plecat la București, mai întâi la Liceul de artă, apoi la Conservator. Am fost foarte conștientă de talentul meu și am știut încă din adolescență că locul meu va fi pe marile scene ale lumii și că voi intra pe ușa din față, așa cum îmi spunea mereu profesoara mea de canto, Mia Barbu. Și așa a și fost. Nu mi-a trecut niciodată prin minte că nu voi reuși.

Citește și: Angela Gheorghiu, pictorial spectaculos pe coperta VIVA!. Mărturisiri din viața marii soprane: „Sunt cu siguranță o norocoasă pe mai multe planuri. Am trăit momente înălțătoare, extrem de puternice emoțional în bine, dar din nefericire și în rău” / EXCLUSIV

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Ce a răspuns Ilie Bolojan când a fost întrebat dacă acceptă funcția de premier: "Schimbările și reforma guvernamentală nu pot fi realizate de un singur om" / Nicușor Dan a anunțat de la început că îl vrea premier

Citește și: Angela Gheorghiu, pictorial exclusiv pe coperta VIVA! de Mai! Totul despre viața personală și cariera marii soprane

Citește și: Cum și-a găsit Majda tatăl biologic, după 25 de ani. Mama ei a susținut-o: „Nimeni nu se aștepta să-l mai găsesc, având în vedere că eu aflasem că el murise”. Ce relație a avut cu tatăl vitreg / EXCLUSIV

Citește și: Cristina Cioran trece printr-o situație dificilă în viața de mamă, de când a născut cel de-al doilea copil. „Voi v-ați confruntat cu povestea asta?”

Nu a existat în sufletul meu nici cel mai mic dubiu, chiar dacă erau vremuri extrem de grele, cu extrem de multe dificultăți să-ți procuri mâncare, haine, în cea mai neagră perioadă a comunismului din România: 1980-1989. Părinții mei au muncit enorm să ne plătească la București ore de meditații săptămânale la canto clasic și teorie și solfegii. În plus, căminul și cantina trebuiau plătite pentru mine și sora mea, lună de lună.

Angela Gheorghiu, despre drama de a-și fi pierdut sora

Fără îndoială, cea mai mare durere în familie a fost când v-ați pierdut sora, la nici 30 de ani împliniți. Nu-mi imaginez o asemenea durere… Cum priviți acum acel moment de cotitură? Și cum ați reușit să depășiți această suferință… deși bănuiesc că nu o veți depăși niciodată…

Este foarte greu, mai ales pentru mama mea. Cred că nicio durere nu poate fi mai mare decât aceasta, pentru un părinte, iar după moartea surorii mele faptul că tatăl meu a părăsit-o pentru a urma calea călugăriei nu a fost deloc ușor. Mama mea a pierdut-o atunci și pe sora mea, pe fiica ei, dar și pe soțul ei, pe tata care spune că se roagă pentru noi. Trebuie să îi respect decizia, chiar dacă nu îmi este ușor. Deși durerea nu poate fi niciodată depășită, fiind atât de solicitată cu noi producții, concerte, înregistrări, am trecut, poate, altfel peste acel moment. Practic m-am retras în munca mea, în spectacolele mele, unde am fost absorbită cu totul, de fiecare dată.

CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE MAI. REVISTA SE GĂSEȘTE LA TOATE PUNCTELE DE DIFUZARE ALE PRESEI!

Cel mai nou VIDEO

Urmărește-ne pe Google News