Bursucu, despre viaţa dincolo de ecran. Cum se descurcă în rolul de tată

Publicat pe de Pirvu Cristina
Bursucu, despre viaţa dincolo de ecran

Îl vezi zilnic la TV, dar nu știi nimic despre el. Noi ți-l prezentăm pe Bursucu în trei ipostaze diferite: tată excesiv de atent, bărbat iubitor și camarad adevărat. Cum este viața lui, dincolo de ecran? Mărturisirile sale sunt extrem de interesante…

Ai devenit tată de curând, cum te descurci cu acest rol?

Mă implic enorm, din toate punctele de vedere. Ştiţi cum sunt? Dacă a tuşit bebe, întreb de ce a tușit, dacă a strănutat, de ce a strănutat, dacă a râs, de ce a râs, dacă a plâns… de ce a plâns! Vă cam dați seama cum stă treaba!Mă trezesc noaptea să văd dacă doarme, o adorm dacă nu poate… Stresez toată familia. Eu am o problemă la „mansardă (râde), restul familiei este OK!

Trăiești o poveste de dragoste învăluită în discreție, ca să nu spunem mister. Cum ai cucerit-o pe iubita ta?

Nu este mister și nu e discreție, eu nu așa consider. Explicația este simplă: iubita mea nu are „atracție spre această lume a showbizului și nici nu își dorește. Eu i-am respectat această decizie. Ne-am cunoscut în urmă cu aproape șapte ani, într-un parc de distracții din Mamaia, unde Andreea lucra. În perioada aceea, lucram și eu acolo, ne-am văzut, ne-am plăcut… De cucerit nu mi-a fost ușor, m-am „luptat vreo două-trei săptămâni până mi-a acceptat invitația la o cafea. S-a lăsat greu!Eu am încercat tot ce s-a putut: am încercat cu glume, n-a mers; cu apropouri, n-a mers; am încercat „direct, n-a mers… Și așa am ținut-o până la un moment dat, când a acceptat să ne întâlnim. Țin minte și acum că, la prima noastră întâlnire, am stat de vorbă vreo două ore și, la sfârșitul întâlnirii, când am vrut să o sărut, am reușit!Am reușit să o pup sub ureche (râde), pe gât!Mai aveam puțin și o pupam pe ceafă!

Acum, că a venit copilul, urmează și nunta? Ai cerut-o în căsătorie?

N-am cerut-o în căsătorie, dar cu siguranță asta urmează. Trebuie să găsesc locul, momentul potrivit!Nu pot să o cer așa, să mă pun în genunchi, în sufragerie, și să îi spun: „Vrei să fii soția mea?. Că poate să îmi răspundă: „S-o ție fiecare pe a lui, mulțumesc!. Trebuie să mă gândesc la ceva, în stilul propriu…

Ești un tip jovial, mereu pus pe șotii. S-a întâmplat vreodată să ai parte de un necaz și să fii nevoit să disimulezi totul, la TV?

Da, bineînțeles că s-a întâmplat, chiar de curând. Bunica mea a decedat și n-am putut lipsi de la emisiune, firește. Am venit, m-am schimbat de hainele negre și am apărut în fața telespectatorilor și a invitaților ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Am râs, am cântat, am dansat, mi-am făcut treaba… pentru că asta îmi este meseria. După aceea, am plecat acasă, mi-am repus hainele negre și n-a știut nimeni…

Cred că toți cei care citesc acest interviu se întreabă cum este să lucrezi, zilnic, cu Teo. Cum e relația voastră?

Unul dintre lucrurile pe care le-am învățat de la Teo este că trebuie să ne iubim unul pe altul, din punct de vedere profesional, amical, prietenesc. Mai mult decât atât, trebuie să ne cunoaștem viețile unul altuia, cu bune și cu rele. Fără aceste lucruri, n-ai cum să „supraviețuiești, să te înțelegi cu celălalt, să formezi o echipă. Eu și Teo suntem împreună, pe micul ecran, de aproape cinci ani, zi de zi, cu bune  cu rele, cu stări bune sau mai puțin bune ale fiecăruia dintre noi… Dacă noi nu am ști unul despre altul, dacă nu am ști ce se întâmplă dincolo de muncă, în familia fiecăruia, n-am avea cum să rezistăm. Pentru mine, din punct de vedere profesional, Teo este jumătatea mea! Și aici mă refer, practic, la viața pe care o trăim unul cu celălalt, în ceea ce privește activitatea profesională. Noi nu avem secrete unul față de celălalt, nu ne ferim și cred că marele nostru avantaj este că nu ne-am certat niciodată, indiferent de situație. Râdem împreună tot timpul, de la orice! Noi și dintr-o poveste tragică „facem ceva amuzant!În momentul în care unul dintre noi are o problemă, sărim unul pentru altul, ne ajutăm. Relația noastră de prietenie este cu mult peste ceea ce se vede la televizor.

Povestește-ne o întâmplare de culise dintre tine și Teo care ți-a rămas în minte!

În câte momente nu m-a ajutat… Știi de câte ori mi s-a întâmplat să-mi „fugă din cap ideea pe care voiam să o transmit și Teo a intervenit la momentul oportun, dându-și rapid seama ce se întâmplă? Pentru doi oameni ca noi, care lucrează fără prompter, ca în cazul nostru, sunt multe situații de moment, neprevăzute, dar peste care trecem repede. Se întâmplă să nu mai știi cum îl cheamă pe invitat, sau nu mai știi cine vine în show-ul tău… (râde).

ănuiesc că, odată cu evoluția în televiziune, ai lăsat pe plan secund cariera de coregraf. Îți pare rău?

Da, îmi pare rău, dar nu pentru că am renunțat la coregrafie, la această profesie, pentru că mă pot reapuca oricând. Cel mai rău și mai rău îmi pare că am lăsat școala de dans, pentru copii… Îmi este dor de ei. Starea pe care ți-o dau copiii când sunt fericiți este incredibilă!De asta îmi este dor!

Când ți-am citit biografia, am văzut că ți-ai dorit să fii fotba list. Având în vedere și numele tău din buletin, Adrian Cristea, ai fost vreodată confundat?

O, Doamne, dar de câte ori nu mi s-a întâmplat!(râde) Și acum specific, atunci când fac comandă de mâncare, spre exemplu: „Bună ziua, vreau să comand… pe numele Adrian Cristea și nu sunt fotbalistul!. Cam așa fac comenzile!(râde) Nu de alta, dar să nu „pățesc ceva sau să primesc vreo sticlă de șampanie bonus (râde). Mi s-a întâmplat să primesc chiar și o invitație la un eveniment, pe numele Adrian Cristea și, ce credeți? Nu era pentru mine!(râde)

Ai intrat în echipa show-ului „Vulturii de Noa pte. Cum te-au primit colegii Victor Slav și Cătălin Cazacu?

Foarte bine. Eu cu Victor mă cunosc de mulți ani, suntem prieteni. Amândoi, și Victor, și Cătălin, m-au primit foarte bine!Suntem toți tineri, plini de energie, nu avea cum să nu iasă bine!M-am simțit foarte bine și îmi doresc să mă simt și mai bine!

Care e cea mai mare satisfacție pe care ți-a adus-o televiziunea?

Cea mai mare satisfacție o reprezintă faptul că fac ceea ce îmi place!Eu nu consider că merg la serviciu!Eu nu vin cu stres niciodată la muncă. Cred că asta este! Efectiv vin și mă bucur că vin la „muncă. Fac cu pasiune ceea ce fac, și asta îmi oferă o satisfacție deplină.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe viva.ro