Aylin Cadîr, confesiuni rare despre părinții ei de origine turcă: „Ai mei m-au crescut destul de strict, mai ales mama. Tata m-a încurajat mereu să fiu pe picioarele mele, să nu depind de nimeni”. Ce relație are acum cu sora ei, Ayfer / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI

Cuprins

1 Aylin Cadîr, confesiuni rare despre copilărie și relația cu sora ei, Ayfer
2 „Ai mei m-au crescut destul de strict, mai ales mama”
3 Aylin Cadîr: „Mi-era rușine să-mi spun numele”

Înainte ca publicul să o descopere pe scenă și pe micul ecran, Aylin Cadîr a crescut în Constanța, într-o familie de turci dobrogeni, cu tradiții și obiceiuri care aveau să rămână parte din identitatea ei. Copilăria și-a petrecut-o în comunitățile de turci din Dobrogea, într-un univers în care muzica, mâncarea și întâlnirile dintre oameni făceau parte din viața de zi cu zi.

490973926_1246181013544492_1819462076491582995_n

Vezi galeria foto

Într-un interviu pentru VIVA!, actrița se întoarce la acei ani și vorbește despre părinții săi, despre sora ei, Ayfer, dar și despre felul în care a ajuns să-și accepte și să-și valorifice originile. Aylin își amintește inclusiv de momentele în care, copil fiind, simțea nevoia să se integreze și să nu iasă în evidență, înainte să înțeleagă că tocmai aceste particularități aveau să devină parte din forța ei.

Aylin Cadîr, confesiuni rare despre copilărie și relația cu sora ei, Ayfer

Aylin, aș vrea să vorbim puțin și despre viața ta personală, așa că hai să ne întoarcem puțin la începuturi și să te cunoaștem pe deplin! Cum erai tu în copilărie și ce relație aveai cu Ayfer, sora ta mai mică?

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată casa lui Gino Iorgulescu. Vila de lux este spațioasă, are mai multe dormitoare și este plină de obiecte de artă

Sunt născută și crescută în Constanța, dintr-o familie de turci dobrogeni. Mi-am petrecut copilăria în satele și comunitățile de turci din și de pe lângă Constanța. Părinții mei sunt amândoi turci, și asta a fost și prima limbă pe care am vorbit-o, pentru că asta se vorbea în jurul meu.

Citește și: Cum arată și cu ce se ocupă acum Aylin Cadîr, la 38 de ani. Actrița are doi copii cu avocatul Traian Paicu și a avut la nuntă o ceremonie musulmană și una ortodoxă

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată casa în care locuiește Cristian Boureanu. Are camere luminoase, mobilier simplu și este evaluată la 380.000 de euro

Tata este nea Cadîr, cel mai bun maistru mecanic auto din Constanța, iar mama este Figan, femeie care „vorbea cu lupii', înainte să existe conceptul.

Am fost o fire energică și aventurieră de mică. Îmi plăcea să cânt și să alerg pe dealurile și canaralele din Bașpînarul copilăriei mele (n. red. numele istoric turcesc al satului Fântâna Mare din județul Constanța), cu cișmelele lui cu apă rece și bunicile și mamele care făceau baclavale, yarîmgea, sutlaci, șerbet și pâine în fîrîn. Bașpînarul în care, dacă era nuntă la cineva în curte, era nuntă pentru tot satul. Și bucătăresele găteau pentru Sofra șapte feluri de mâncare la masa lungă, unde, pe rând, mânca toată lumea. Azi, sora mea Ayfer continuă tradiția asta o dată pe lună la „Ou București', restaurantul ei și al soțului ei.

Relația cu sora mea este așa: când eram mici ne cafteam, azi ea este sprijinul meu cel mai mare, așa cum sunt și eu pentru ea.

„Ai mei m-au crescut destul de strict, mai ales mama”

Ai vorbit întotdeauna cu mult respect despre rădăcinile tale. Ce ai moștenit din cultura familiei și cât de prezentă este această moștenire în viața voastră de zi cu zi? Care au fost sfaturile cele mai de preț primite de la părinți? Ce fel de educație ți-au dat?

În viața mea de zi cu zi, nu o simt prezentă în vreun fel anume, poate de asta am simțit nevoia să încep să cânt muzica cu care am crescut, ca să dau ceva înapoi comunității mele. În felul ăsta, de fapt, prin muzică, originile mele sunt o prezență constantă la noi în casă.

Am descoperit, pe măsură ce am căutat, că muzica turcească din Dobrogea este aceeași cu muzica din toată Rumelia, denumirea istorică a Balcanilor turci care făceau parte din Imperiul Otoman și că melodii ascultate și cântate de turcii din Bulgaria sau Georgia, de exemplu, se cântă și la noi în Dobrogea, firul comun fiind fostul imperiu. Deci, este o sursă extrem de generoasă.

Citește și: Cum și-a cunoscut Aylin Cadîr soțul în urmă cu 23 de ani, când încă făcea parte din trupa Pops: „Mi-a plăcut de el din prima clipă. L-am observat de când a intrat în grădină, brunet, în jeanși, tricou alb”/ EXCLUSIV

În ceea ce privește educația mea, ai mei m-au crescut destul de strict, mai ales mama. Tata m-a încurajat mereu să fiu pe picioarele mele, să nu depind de nimeni. Mama m-a învățat să fiu ordonată și, când mă apuc de ceva, să îl fac cum trebuie. Erau stricți cu școala, voiau să am rezultate bune, ceea ce nu a fost greu, pentru că eram conștiincioasă.

Totuși, la 16 ani, în mod neașteptat, m-au susținut în totalitate când am venit la București la concursul de la PRO, din 2002. După ce am câștigat, au lăsat frâiele și mi-au dat toată încrederea lor. Și bine au făcut.

Aylin Cadîr: „Mi-era rușine să-mi spun numele”

Ai mărturisit că în copilărie îți doreai uneori să fii „ca ceilalți', iar astăzi tocmai lucrurile care te făceau diferită au devenit motive de mândrie. Cum ai ajuns să transformi nevoia de integrare din copilărie într-un avantaj ulterior? Până să ajungi acolo însă, de câte bariere te-ai lovit?

Îmi amintesc că mi-era rușine să-mi spun numele. Oamenii nu înțelegeau și mi-l poceau. Eram nevoită să îl repet de câteva ori, ceea ce îmi dădea un disconfort mare. Acum, numele meu este întâlnit destul frecvent, dar în anii 1990-2000 nu era atât de des întâlnit.

Citește și: Daciana Sârbu, petrecere spectaculoasă de ziua de naștere a fiicei adoptate de ea și Victor Ponta. Maria a împlinit 12 ani și s-au fotografiat într-o ipostază superbă mamă-fiică

Nu știu să-ți răspund la întrebare. Posibil că nevoia asta mi-a dezvoltat capacitatea de adaptare la orice situație. Abilitate foarte sănătoasă pentru supraviețuire, însă nu atunci când ajunge să te facă să dispari. E o replică în spectacolul „Exil' de la TNB – „ne-am adaptat atât de bine că nu mai știm cine suntem', replică la care mă gândesc des. Cred că de ceva timp încoace sunt în etapa în care nu mai am nevoie să mă adaptez, dacă asta înseamnă să anulez o parte din mine. Acum vreau să fiu cine sunt cu totul.

Cel mai nou VIDEO

Urmărește-ne pe Google News